24,869 matches
-
a avut cursuri și a condus seminarii pentru studenți și doctoranzi. Prin ideile și demonstrațiile pe care le conțin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos și despre variatele sale încorporări. Mihail Diaconescu între Teologie, Filosofie și Estetică autentică Comparat adeseori cu „Prelegerile de estetică” ale lui Hegel, cu „Estetica” lui Nicolai Hartmann, cu „Estetica” lui Benedetto Croce și cu „Estetica” lui Tudor Vianu, tratatul Domnului Profesor Mihail Diaconescu se caracterizează prin abordările sale interdisciplinare și
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
ale altor mari dascăli ai credinței creștine), de variatele teorii despre frumos, de istoria artei românești și europene, de logica formală, îndeosebi de preocupările pentru axiomatică, pentru definiții și pentru noțiunile de maximă generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar și de filosofia vieții, așa cum a fost ea practicată de trăiriștii români - Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae (în opera sa de filosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Constantin Noica, Traian Brăileanu (care este și unul dintre cei mai importanți
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
acestor Prelegeri demonstrează cu prisosință faptul că gândirea speculativă este singura aptă să ne introducă în străvechea și fundamentala problemă a transcendenței, dar și în variatele ipostaze ale frumosului, așa cum sunt ele gândite și percepute în zilele noastre. Premiul pentru filosofie acordat de Academia Română Domnului Profesor Mihail Diaconescu încununează o creație teoretică fundamentală, una dintre cele mai importante realizate în istoria esteticii românești și europene... Cu alte cuvinte, datorită Editurii „Doxologia” din Iași, instituție de înalt prestigiu, care prin toată activitatea
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
evoluția culturii și spiritualității autentice românești, ampla sinteză teoretică „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, elaborată de Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, a apărut în anul 2009, într-o nouă și admirabilă ediție (ediția a doua). Un amplu Studiu Introductiv intitulat Filosofie, teologie și estetică în perspectiva rațiunii speculative, semnat de domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu - personalitate deosebită a culturii române contemporane, însoțește noua ediție. Un set de 112 planșe color (construcții bisericești, icoane, miniaturi, picturi în frescă, obiecte liturgice
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
completează această frumoasă ediție. Este o ediție necesară, care răspunde interesului profund manifestat față de problemele teologiei și ale esteticii de cercuri largi ale publicului cititor și lector, în special de cei pasionați de doctrinele despre frumos, de istoria artelor, de filosofia culturii și de psihologia și sociologia creației. Este, mai ales, o ediție aptă să răspundă numeroaselor întrebări ale epocii noastre, legate de natura specifică și viitorul valorilor estetice. Domnul Profesor Mihail Diaconescu este una dintre cele mai complexe personalități ale
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
formală și filozofie. S-a vorbit adeseori despre influența masivă și binefăcătoare pe care opera vastă, densă și consistentă a Sfântului Ioan Damaschin, mai cu seamă lucrarea sa fundamentală Dogmatica sau Izvorul cunoașterii a exercitat-o asupra teologiei dogmatice ortodoxe, filosofiei și logicii, inclusiv asupra scolasticii europene apusene sau occidentale în diverse etape (Toma de Aquino stă sub semnul binefăcător al scrierilor Sfântului Ioan Damaschin). Trebuie subliniat însă, în mod deosebit, faptul că opera Sfântului Ioan Damaschin are o relație specială
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
este iubirea evanghelică, iar principiul fundamental al creștinului autentic este acesta: coborârea omului sub toată zidirea lui Dumnezeu. Aceasta este cheia de descifrare a sensului vieții, de înțelegere a principiilor existențiale și de viață ale omului! Acesta este Hristos! Întreaga filosofie creștină, toată teologia și propovăduirea credinței creștine, multa învățătură și osteneală a Sfântului Apostol Pavel se rezumă la acest principiu: dacă smerenie nu am, nimic nu sunt! „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut
DOAMNE, DĂ-MI SMERENIA TA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378167_a_379496]
-
ar putea despărți de Dumnezeu”. Misterul martirilor care puteau suporta, fără teamă, fără suferință, cele mai diabolice schingiuiri, constă în faptul că acei creștini erau cu adevărat uniți cu Hristos. Rămânem consternați să aflăm că cea mai mare descoperire a filosofiei este principiul unității universale, cum am spune noi creștinii: unirea cu Hristos, unirea cu Dumnezeu. Omul care își plânge păcatele în fiecare zi, care moare și înviază zilnic, care știe să se bucure de lucrurile cele mici și fără importanță
DOAMNE, DĂ-MI SMERENIA TA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378167_a_379496]
-
politic, în acest context, dezvoltă autorul. Romanul “Planeta insulară” ne face să gândim că nicio știință nu-și este suficientă sieși. Orice știință se împlinește dincolo de ea însăși, se extinde dincolo de ceea ce se crede că este domeniul său, în spațiul filosofiei. Acest roman marchează prima treaptă. Iar despre această treaptă este imposibil să spui dacă aparține literaturii, filosofiei sau științei medicale. O singură delimitare e limpede: filosofia există acolo unde obiectul nu este nici lucru, nici eveniment, ci idee. Mircea Pavel
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
-și este suficientă sieși. Orice știință se împlinește dincolo de ea însăși, se extinde dincolo de ceea ce se crede că este domeniul său, în spațiul filosofiei. Acest roman marchează prima treaptă. Iar despre această treaptă este imposibil să spui dacă aparține literaturii, filosofiei sau științei medicale. O singură delimitare e limpede: filosofia există acolo unde obiectul nu este nici lucru, nici eveniment, ci idee. Mircea Pavel Morariu este un prozator original, viguros, de la care așteptăm în continuare alte cărți care să încânte cititorii
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
ea însăși, se extinde dincolo de ceea ce se crede că este domeniul său, în spațiul filosofiei. Acest roman marchează prima treaptă. Iar despre această treaptă este imposibil să spui dacă aparține literaturii, filosofiei sau științei medicale. O singură delimitare e limpede: filosofia există acolo unde obiectul nu este nici lucru, nici eveniment, ci idee. Mircea Pavel Morariu este un prozator original, viguros, de la care așteptăm în continuare alte cărți care să încânte cititorii. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Medalion literar:MIRCEA PAVEL
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
iată că un american fără studii de specialitate a găsit un procedeu de îmbogățire personală, fără să fure din visteria statului (chiar plătește impozitele cuvenite), râzând sub nasul medicilor consacrați spre satisfacția unor bărbați fericiți Incheiem cu un citat din filosofia pragmatică a lui Mike Sisk Tații noștrii au plecat liniștiți dintre noi... dar generația noastră nu se va duce tot atât de resemnată. Tratamentul nostru promite putere, performanță și pasiune chiar
AM ÎNTÂLNIT ȘI BĂRBAȚI FERICIȚI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378252_a_379581]
-
-Iertare pentru deranj. M-am oprit în umbra bătrânului nuc spre a admira splendida imagine a naturii fără să observ că vă incomodez. -Și ce este cu remarca făcută? Sper că nu vă caracterizează. -Nicidecum. Sunt perfect de acord cu filosofia enunțată cu această ocazie. Nu vă supărați, dar cu ce vă ocupați în timpul liber? M-au uimit termenii exprimați. Întrebarea a provocat la pictor un râs sănătos apoi s-a sculat și a venit cu mâna întinsă spre Ionel. -Sunt
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
situat în nordul Mării Egee, ca fiu al medicului de curte al regelui Macedoniei. Rămas orfan la 18 ani, a plecat la Atena, unde a frecventat timp de 20 ani Academia Platonică. Platon împreună cu Aristotel formează momentul cel mai înalt al filosofiei grecești. Natura lor spirituală a fost diferită, Platon afirma realitatea unei lumi a ideilor și arăta cum trebuie înțeleasă lumea inteligibilă (Mitul cavernei), Aristotel - un spirit realist cu o înțelegere naturalistă, științifică vedea realitatea în lucrurile existente și afirma: „ceea ce
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
Noica, acesta spune: „Deosebirea între Platon și Aristotel e că primul are ca model Ideea, universal concret, și celălalt Ideea universal abstract. La primul realul e modelul, pe când la Aristotel e fabricația, forma ce se împlântă în materie”. Deși bazele filosofiei au fost puse de Platon, Aristotel a tras concluziile necesare, a dezvoltat ceea ce a găsit de cuviință și a întemeiat știința politică ca o știință de sine stătătoare. A sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. Este considerat
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
decât pentru a fi întrebuințată ca mijloc pentru un scop. Naturile primitive văd binele suprem și fericirea în plăceri, naturile nobile și doritoare de acțiune preferă onoarea, scop urmărit în viața publică. Făcând o paranteză, amintesc că Petre Țuțea în „Filosofia nuanțelor” spune, citându-l pe Mallarmé, că „gratuitatea și plăcerea sunt capricii care, când vin în cascadă, înseamnă descompunerea, cu rădăcini în otrăvurile cărnii, încărcate de neliniști fără ieșire și de tristeți”. Preferabilă este virtutea ca scop al vieții în
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
din care intenționează - evident polemic - să instaureze noi sensuri și implicații privind creația eminescienă în spiritualitatea noastră: „A considera, spune el, cum s-a făcut până astăzi, că Eminescu este un poet romantic din secolul al XIX-lea, influențat de filosofia schopenhaueriană și de ecourile gândirii budiste ( Nirvana) - ceea ce pentru o simplă critică literară este evident -, nu justifică cu nimic definiția de poet național, și nici chiar pe cea de poet universal (în măsura în care universalul trebuie să decurgă dintr-o excelență a
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
definiția de poet național, și nici chiar pe cea de poet universal (în măsura în care universalul trebuie să decurgă dintr-o excelență a individului, în speță a specificului național).” (p. 5.) În primă abordare se pune tranșant problema receptării poetului subliniind că filosofia lui „...a fost considerată în funcție de fondul cultural, desigur temeinic, acumulat de poet în Occident”. Dintr-o asemenea perspectivă, ni se atrage atenția, discursul exegetic plasează un accent depreciativ, prin greșită orientare, mizând nu pe „originalitatea românească a poeziei”, cât pe
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
cred nici în Iehova, nici în Buddha-Sakya-Muni), eseistul apreciază că amestecul acesta heteroclit de gândire occidentală și spiritualitate indiană nu ilustrează, nu sporește și - în fond - nu susține prin nimic originalitatea creației eminesciene, astfel că exegeza nu oferă conturul unei filosofii care să fie proprie gândirii poetului. Evident, el „...n-a versificat idei filosofice pentru că i s-au părut adânci sau pline de înțelepciune. Ci inspirația lui ne-a relevat ceva tainic și absolut fără de care nu-i posibilă, nici intuiția
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
părut adânci sau pline de înțelepciune. Ci inspirația lui ne-a relevat ceva tainic și absolut fără de care nu-i posibilă, nici intuiția filosofică, nici iluminarea mistică, nici inspirația poetică. Eminescu - concluzionează Amăriuței - a spus ceva nescris în cărțile de filosofie occidentală, nemaispus de nimeni până la el în poezia românească. /..../ poet-metafizician, nu s-a dedat discursului filosofic, fie el poemitizat, cum s-a spus. Și nici la fabricarea unei mitologii personale, cum crede G. Călinescu.” Ceea ce îl singularizează pe Eminescu este
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
singularizează pe Eminescu este, pe de o parte faptul că se situează „...în perspectiva românească a Stării d’întîi”, aceea care „reprezintă ethosul național”. Potrivit lui Amăriuței se mai adaugă și „felul poetic, personal, prin care s-a exprimat”; iar „adevărata filosofie a lui Eminescu, este Starea pe loc.” Rezultă că valoarea filosofică a scrisului eminescian „nu mai poate fi pusă în relație cu tema lui a fi de tip occidental. Starea d’întîi iese dintr-o intuiție mult mai adâncă decât
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
survine aici (din perspectiva celui ce încearcă să aducă în vizibilul nostru complicatele ei meandre) ca iluminare a Stării d’întîi. Aceea care „...este chiar o stare ontologică: imagine absolută, transcedentală. Dar nu ca Ființă exprimată în idei (ca în filosofia occidentală) și nici ca Mister (redat de Icoana divinului, ca în fenomenul religiosului în general) ci ca Enigmă.” (p.17.) Potrivit lui Amăriuței, dimensiunea specifică și singulară a filosofiei și poieticii eminesciene se deslușește în deschiderea luminatoare (Lichtung) asupra stării originare
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
imagine absolută, transcedentală. Dar nu ca Ființă exprimată în idei (ca în filosofia occidentală) și nici ca Mister (redat de Icoana divinului, ca în fenomenul religiosului în general) ci ca Enigmă.” (p.17.) Potrivit lui Amăriuței, dimensiunea specifică și singulară a filosofiei și poieticii eminesciene se deslușește în deschiderea luminatoare (Lichtung) asupra stării originare din lucruri. Ilustrative întru aceasta sunt versurile din Scrisoarea I : „La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, / Pe când totul era lipsă de viață și voință,/ Când nu
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
cosmică. În starea lui de eternă pace, Nepătrunsul de la Început este intuiția Stării d’întîi.”(p. 32.) În concluzie: versurile care deschid Scrisoarea I reprezintă o Precuvântare la discursul cosmogonic, iar în jocul lor literar, realizat cu concepte din arsenalul filosofiei „...apare clar efortul de depășire a limbajului, a de-construcției semantice”. Tot de aici, revenind la ideea sursei de inspirație din Rigveda, afirmație cade tranșant: orice comparație „se oprește aici”! „Gândirea liturgică a brahmanilor nu este gândirea ecstatică a poetului
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
în rostirea poetică Eminescu invocă oprirea desfășurării istorice a Lumii (panoramă a deșertăciunilor) pentru a evita Răul și a opri Clipa (!) pentru o stare pe loc fericită. Întru aceasta sunt amintite Memento mori și Povestea magului călător în stele. Fondul filosofiei lui Eminescu este, prin urmare, cel care aude chemarea stării pe loc și o întrezărește „ca o ființare sau ca o desființare absolută, cu tot farmecul și cu toată melancolia vieții și a morții.” Dintr-o amețioare adâncime de gând
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]