2,002 matches
-
a bate; bea; bine; boabe; bolnăvicios; buză; buze; cei 3 purceluși; ciorbă; cînepă; copia; a copia; în corn; da jos; a dărîma; descoperă; dicta; din greu; dispare; disprețui; dragoste; duce; ecler; elibera; eliberare; eliminare; examen; existență; a expira; fălci; floare; fluiera; în foc; focul; friptură; fulg; fumează; în fund; grăi; greoi; gumă; hîrtie; iarnă; iaurt; în iaurt; imagina; imagine; indiferent; inimă; insecuritate; inspirație; inspiră; instrument; insufla; intens; iradiere; împărtășire; înecat; a înteți; întruna; lapte; lenjerie; a lua aer; luat; în lumînare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
construiește un spațiu poetic al împlinirilor, ca paliativ al zbuciumului vieții. "Cântul", ca modalitate de structurare a discursului poetic, are atribuțiile unui personaj liric care transformă actul poetic în procesualitate semantică, determinând metamorfoza sensurilor și realizat de paralelismul sinonimic: " Cine fluieră și cântă / Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
determinând metamorfoza sensurilor și realizat de paralelismul sinonimic: " Cine fluieră și cântă / Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
suișuri sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe? / Da la oi cine-și d-umbla-re? / Dumnezeu și Sânt Pătru, / Cu fluiera fluierând, / Pe oi, Doamne, șirăind. Râie oaie, băcăloaie, / Că de când umblăm la voi, / Am albit și noi ca voi, / Că noi pe voi că v-om vinde. Ba tu, Doamne, nu ne vinde, / Că noi ție că ți-om face
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe? / Da la oi cine-și d-umbla-re? / Dumnezeu și Sânt Pătru, / Cu fluiera fluierând, / Pe oi, Doamne, șirăind. Râie oaie, băcăloaie, / Că de când umblăm la voi, / Am albit și noi ca voi, / Că noi pe voi că v-om vinde. Ba tu, Doamne, nu ne vinde, / Că noi ție că ți-om face / Cojoc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele straniu,/ numele: Eu." Evocarea lui Zampano, intrusul desuet din "La strada", nu este întâmplătoare și este semnificativă pentru starea poetei. Maria Banuș invocă motivul umbrei, nu cu bogăția interpretărilor deschise de simbol, cunoscută la Arghezi, ci sugerându-ne fantastica
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu știu, știu atunci când nu mai pot că trebuie să pot... și încerc întotdeauna să nu mă treacă viața fără ca eu să mușc din ea și, apoi, trăgând aer în piept, curățit de nimicnicia ce mă atacă, să pot cânta, fluiera, recita, striga ceea ce îmi place, ceea ce vreau și ceea ce simt. Trăiesc-trăind. Cu frică, neliniște, iubire, speranță și dorință de a înțelege și de a lupta... Bucuria vine din oferta sufletească cu care te arunci în lume. Există vreo rețetă a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cea din stînga și afumă casa ta de trei ori. Casele se grijesc totdeauna la sfîrșitul lunii, ca să nu se facă juvini prin casă. Să nu scopești în casă în zi de vineri, că se umple de stălnițe*. Să nu fluiere cineva în casă, căci trage a pustiu pentru acea casă. Cînd te muți dintr-o casă în alta, să n-o leși nemăturată și negrijită, că te blăstămă. Ieșind cineva dintr-o casă, apoi se lasă două pîni și sare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
făcea mai mare. (Gh.F.C.) Piatra, munții pe care-i vedem dracu’ i-a făcut. Ca să ajungă în cer la Dumnezeu, dracu’ a suflat douăzeci și patru de ceasuri; Dumnezeu a blagoslovit cu mîna și munții s-au oprit din crescut. (Gh.F.C.) Dacă fluieri noaptea pe drum, strîngi dracii. (Gh.F.C.) 120 Cînd pierzi ceva, să faci nod la cingătoare și să spui: „Scoate, drace, ce-ai furat, Că de nu, barba ți-oi înnoda, Și la fusul morii te-oi spînzura.“ După ce-ai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
tună și fulgeră a afuma în casă cu ele, și apoi fulgerul nu va atinge acea casă. Mlădițele de lozie* de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. Fluier Cine fluieră în casă face a pustiu. De-ai fluiera pe drumul din sat, te-ar sudui ori te ar ține mulți de rău pentru asta. Dacă fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin casă, să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ele, și apoi fulgerul nu va atinge acea casă. Mlădițele de lozie* de la biserică în ziua de Florii nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. Fluier Cine fluieră în casă face a pustiu. De-ai fluiera pe drumul din sat, te-ar sudui ori te ar ține mulți de rău pentru asta. Dacă fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin casă, să nu-l omori, că-i sufletul vreunui copil
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu se pun în casă, ci se lasă afară, sub streșina casei. Fluier Cine fluieră în casă face a pustiu. De-ai fluiera pe drumul din sat, te-ar sudui ori te ar ține mulți de rău pentru asta. Dacă fluieri sara, tragi a pustiu. (Gh.F.C.) Fluture Cînd vei vedea vreun fluture prin casă, să nu-l omori, că-i sufletul vreunui copil ce ți-a murit. Se crede că nu e bine a lua fluture în mînă, căci intrînd colbul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
casa vecinului este bine a pune înaintea casei sale o icoană sfîntă, o huscă de sare și două pîni. Din ziua de Sf. Ilie, femeile nu lucrează o săptămînă, fiind rău de foc, trăsnet și boale arză toare. Să nu fluieri sara în casă, că-i rău de foc. Ziua de Sf. Foca [23 iulie] se ține spre a fi scutit prin întreg anul de vreo daună de foc sau ca să nu roadă șoarecii lucrurile din ladă. Cînd pui lemne de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fi sărăcăcios. Nu te spăla cu apă din gură, că faci a sărăcie. Copiii cu părul zburlit și mîncăcioși trag a sărăcie. Cel ce mănîncă din mînă trage a sărăcie. Cel care mănîncă prea mult trage a sărăcie. Să nu fluieri în casă, că faci a sărăcie. Dacă rîșnești sara, aduci sărăcia în casă. Cu vuvuitoarea* să nu urli, că e rău de sărăcie. Nu e bine să jupoi nimic noaptea, că sărăcești. Cine pune vreun ou la foc să se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
portița după sine cu spatele, apoi nime’ nu va veni la cel dintîi și toți îl vor urî, iară dacă are fete de măritat, nime’ nu va veni să le ceară. Să nu te uiți noaptea în oglindă sau să fluieri, că e rău de urîciune. Unghiile lunea nu se taie, că-ți faci de urît. Urcior Nu-i bine să te uiți pe fereastră de afară în casă, că faci urcior la ochi. Cînd ai urcior la ochi, să te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pervertit respect, "loialitatea" celui care se lăsase strivit de autoritatea femeii: " Timpul anulase mînia de atunci a tînărului Walter, pus în solda și la capriciul femeii elefantiaze și lăsase intactă numai plăcerea studentului de a cunoaște frumosul oraș vienez. Walter fluiera acum un refren de vals, asemeni acelor finale de operetă în care cortina căzută a acoperit viziunea tenorului scund ce înlănțuie talia groasă a duegnei, lăsînd numai melodia în surdină a viorilor." La distanță, îngroșate de caricatură, liniile metaforei teatrale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tălpile picioarelor, să facă de trei ori tumba în apă, să se arunce în valurile ce se ridicau spre țărm, lăsîndu-se tras pînă ce fruntea-i atingea nisipul, să se ia la întrecere cu tata pînă la baliză, unde erau fluierați de salvamarii în bărci. Și s-a întîmplat. Atunci marea a fost foarte agitată, se puneau steaguri roșii pe plajă. El, lăsat nesupravegheat. Cum n-a mai putut răbda, a intrat în mare. A fost tras în larg de curenții
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea trăirii erotice. În pastelul înserării, sugestia de atemporalitate este evidențiată de adjectivele "vechi" și "palat" și de substantivele "casele", "fluiere", "buciumul", "toaca", dar și "cumpăna fântânii", "clopotul". Ultimele două strofe relevă căderea în vis, imaginarea iubirii ca spectacol unic, dominat de întrebarea retorică: "Astfel de noapte bogată/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată?" Dar sintagma "clipa cea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
caută, se curtează și se intimidează în fața partenerilor greu accesibili. La aceasta se adaugă și frământările care sună cam așa: „Oare n-o să mă refuze? Dar dacă nu este gay?“ Sau: „Unde să mergem, pentru a nu fi văzuți și fluierați?“ Sărutul, atingerea, pettingul au valoare la fel de mare pentru ei ca pentru orice persoane care vor să se cunoască ero tic. Relativ răspân dit este sexul între coapse, iar o tehnică specială o reprezintă felația, ca practică ce se dorește a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea critică amară și necruțătoare asupra claselor dominante îi creează neplăceri. Mai mult, teribilul său nonconformism atrage numeroase dușmănii ale unor oameni sus puși. Astfel, comedia D-ale carnavalului este fluierată, iar scurta perioadă de directorat la Teatrul Național (stagiunea 1888-1889) se sfârșește rău pentru Caragiale, toată presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul este respins de la premiul Academiei prin intervenția
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
puzderia traducerilor fără valoare, a prelucrărilor neîndemânatice, de pacostea localizărilor, de melodrame, în cel mai bun caz naive, și de false bulevardiere“. Dacă ținem cont de faptul că scriitorul este respins de la premiile instituite de Academia Română de către D.A. Sturdza și fluierat la reprezentarea unora din piesele sale, el ne apare ca cel mai hulit dintre scriitorii literaturii noastre clasice. N. Barbu își continuă studiul afirmând: „Criticii mai rafinați în descendența lui Maiorescu admiteau valoarea «comicului în sine», a pieselor lui Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de fapt, pentru mine, pentru a mă elibera de obsesiile, de tensiunile mele, pentru nimic altceva"44. Cioran nu scrie când e mulțumit, ci numai în momentele de descurajare, iar "de fiecare dată după ce scriu o carte, îmi vine să fluier"45. Artă există pentru că suntem imperfecți; scriem, spune Sábato, pentru că nu încetăm să căutăm perfecțiunea, Absolutul pe care nu-l avem. Dumnezeu nu are nevoie să scrie române, dar noi, da, pentru că suntem infinit imperfecți. Omul creează pentru că este imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ca brațele să fie întinse și toată talpa pe sol. ... și câte trei. Acești copii execută bine tema AVIOANE ÎN CEAȚĂ Toți jucătorii se leagă la ochi. Conducătorul se depărtează la 20-30 de pași și la intervale de 5 secunde fluieră scurt. Echipa se apropie de el, pe nevăzute, orientându-se după auz. Primul jucător care-l atinge pe conducător câștigă. Jocul se repetă mărind distanța. CULESUL PIETRELOR Pe un teren se trasează linia de start. La intervale de un metru
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]