88,262 matches
-
afectează buna funcționare a apartamentelor vecine și a întregului bloc sau condominiu. Elocventă, în sensul celor arătate, este prevederea din art.1048 din Cod în care se stipuează : „Dispozițiile art.1048 se aplică în mod corespunzător și pentru soluuționarea cererii formulate de o asociație de proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în care neefectuarea reparațiilor ce sunt în sarcina fiecărui propietar ori a reparațiilor sau a oricăror lucrări la părțile sau instalațiile aflate în coproprietatea acestora ori la spațiile
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
anumite condiții : a) în cazul medierii înțelegerea să se refere la o neînțelegere care privește un obiect licit; părțile să nu încerce să fraudeze legea; învoiala părților să nu fie influențată din afară, prin mijloace de constrângere; înțelegerea să fie formulată în scris. b) aceleași condiții trebuie îndeplinite și în cazul când părțile pun capăt cauzei civile înainte de a se judeca. Deci procesul poate înceta printr-o tranzacție sau prin înțelegerea părților și printr-o hotărâre de expedient, care poate fi
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
cuvinte o identitate esențială de structuri logice Între cunoașterea logică și cunoașterea juridică. Oricărui subiect, moral sau juridic, i se opune un alt subiect. Djuvara apreciază că un mare merit al lui Giorgio del Vecchio este faptul că el a formulat acest adevăr esențial inspirându-se din Fichte, dar punându-l Într-o perspectivă kantiană, Îndeosebi În lucrarea Giustizia. Abordând corelația dintre drept și obligație, pe care Giorgio del Vecchio o situează exclusiv În domeniul juridic, Mircea Djuvara se Întreba: dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperativul categoric și imperativul ipotetic. Cel dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai multe exprimări ale imperativului categoric, ce reprezintă universalitatea acestuia. Legea pe care Immanuel Kant o consideră fundamentală, din care derivă celelalte, este următoarea: „acționează conform acelei maxime prin care poți avea totodată ca ea să devină o lege universală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trei falii pe care le putem distinge constituie laolaltă omul ființă rațională și mai ales ca persoană, deosebită net de lucrurile care alcătuiesc natura. Ultima derivare a imperativului categoric pune În lumină autonomia ca principiu fundamental al moralității. Ea se formulează astfel: acționează În așa fel Încât voința ta să se poată considera ca fiind ea Însăși autoarea legii morale. Autonomia voinței se opune În totalitate eteronomiei acesteia, adică determinării ei prin motive sensibile. Imperativul ipotetic nu este necesar și nici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mare acord Între principii, ceea ce va conduce către consimțirea la o pace realizată, nu prin slăbirea forțelor, ci prin echilibrul lor În cea mai vie emulație a lor. Un așa-numit „articol tainic” al lucrării Spre Pacea eternă vine să formuleze adevărul ce relevă că: „Maximele filosofilor despre condițiile păcii publice trebuie să fie consultate de către statele pregătite pentru război, căci chiar dacă filosofia a apărut adesea ca o «slujnică», nu s-a știut prea bine niciodată dacă această slujnică poartă făclia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În expresia lor superficială, manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante, prin regulile și judecățile formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile asupra voinței indivizilor, și s-a văzut frecvent că această presiune (care se numește de asemenea sancțiunea opiniei publice) nu este mai puțin puternică și eficace, În practică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se cere ca interpretul să-i caute interesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei. Aici trebuie notat că, deseori, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Când se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi o greșeală să credem că Înțelesul normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
publicării, interpretării și aplicării legilor În general”). Mai remarcăm că judecătorul nu poate În nici un caz refuza o sentință, invocând tăcerea, obscuritatea sau insuficiența legii. Trebuie să existe o normă pentru fiecare caz; dacă n-a fost În mod expres formulată de legiuitor, cade În sarcina judecătorului s-o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate. S-a discutat și se mai discută Încă cu multă ardoare Înțelesul formulei: principii generale de drept. După unii, ele ar consista În principii care derivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că nimeni de la Început nu a avut vreodată „dreptul” de a-și „Însuși” un lucru sub formă de „drept de proprietate”! Aceeași cale este urmată de știința despre natură, când Încearcă a afirma un adevăr, căci ea nu ar putea formula nici o lege a unor fenomene naturale, dacă nu ar porni de la constatarea necontestată a unor alte fenomene naturale, legându-le cu cugetarea unele de altele În serii de același fel. Fenomenele naturale, Întocmai ca și obligațiile etice sunt recunoscute ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate fi Împiedicat de cealaltă parte. A. „Conceptul bilateralității, observă profund filosoful jurist, este cheia de boltă a edificiului juridic”. Toma d’Aquino vorbea despre alteritatea dreptului În sensul că Dreptul se referă la alții, după cum spusese Însuși Aristotel. Dante formulase prin cuvintele: „hominis ad hominem”. Giorgio del Vecchio stabilește aici că: putem afirma că Dreptul reprezintă Etica obiectivă iar Morala, În schimb, reprezintă Etica subiectivă. Spre deosebire de Morală, care consideră elementul interior (psihic), Dreptul, dimpotrivă, tinde să stabilească o ordine obiectivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
justă aplicare a normei se cere ca „interpretul să-i caute Înțelesul intrinsec, adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele de libertate cu totul noi (ale invențiilor moderne), cum este, de pildă, Presa. Aplicarea mecanică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate fi rezolvată printr-o dispoziție precisă de lege. Oricum, „judecătorul nu poate În nici un caz refuza o sentință invocând tăcerea, obscuritatea sau insuficiența legii. Trebuie să existe o normă pentru fiecare caz; dacă nu a fost În mod expres formulată de către legiuitor, cade În sarcina judecătorului să o găsească, folosindu-se de mijloacele indicate (analogia și principiile generale de drept). Foarte important este faptul că gânditorul italian dezbate Înțelesul formulei Principii Generale de Drept. Cu adevărat, recunoaște Giorgio Del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are rațiunea de a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un fel oarecare sfera de aplicație. De ex. formulă permisivă: „Creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”. Sunt negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic. De asemenea, când se consideră special așa-numitul „drept excepțional”: când limitează sau definește Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Statului, fiind orientată, În chip ideal, către aceste scopuri nobile, este totodată legată de existența reală a mijloacelor apte de a le atinge. Cercetarea acestor mijloace este o parte - și nu cea mai mică - din Însăși această activitate. Filosoful italian formula concluzia că: sarcinile și contribuțiile necesare nevoilor comune trebuie să fie repartizate Între toți, după capacitățile fiecăruia. Este un fapt recunoscut că viața individuală și a societății În Întregime, poate să fie amenințată atât din interiorul Statului, cât și din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dacă, din ea, decurge o amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică, prin codurile și legile În vigoare”. Desigur, orice societate (asociație) tinde să-și creeze (și să dezvolte) propriul său drept, care de obicei este conform celui al Statului, dar care poate, de asemenea, să constituie o deviație
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
organisme juridice, edictând norme care reglau raporturile reciproce dintre ele, care aveau efect obligatoriu, fiind, materialmente, În opoziție cu dispozițiile analoage ale organelor de stat. „Caracterul antistatal sau ilegal, declarat dechis, a unora dintre aceste sisteme, nu le Împiedicau să formuleze reguli proprii și să le aplice, exercitând astfel efectiv, funcțiuni În formă juridică (Înțelegând funcțiuni juridice prin tribunale speciale)”. În viziunea sa filosofică, de fină contemporaneitate, Giorgio del Vecchio viza problematizarea „științei legislației sau a deontologiei politice” și, totodată a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
del Vecchio rezumă această idee fundamentală a filosofiei sale, observând că nu s ar putea concepe, rațional și nici nu ar putea realmente să existe, „o organizație juridică În care toate determinările obligatorii și imperative, să trebuiască totdeauna să fie formulate concret de către organele de Stat. Pentru a viețui, aceasta are nevoie de concursul activ și spontan al tuturor indivizilor, adică a liberei lor inițiative, care nu poate fi nici paralizată, nici Îngrădită de un etatism excesiv, ci trebuie, dimpotrivă, să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai bine fondată pe drept. Și cum marea criză a Statului modern s-a Îndreptat către o soluție mijlocind justa recunoaștere a valorii elementelor individuale și sociale, după un plan armonios de colaborare ordonată și nonopresivă, ne este permis să formulăm părerea că o mai bună Înțelegere și o coordonare mai rațională a diverselor energii naționale, face mai solidă, de acum Înainte, În numele sacru al justiției, pacea lumii”. 2. Problema individului și a libertății În Stat Celebrul neokantian Ernst Cassirer, contemporanul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie divizată Între diferite organe. Pluralitatea organelor nu distruge unitatea Statului. Dimpotrivă, ea este o condiție pentru ca această unitate să se poată corect desfășura și organiza. La fel ca Într-un organism viu. Conceptul diviziunii puterilor În Stat a fost formulat mai ales de către filosoful iluminist francez Charles Louis de Secondat Montesquieu. În opera sa fundamentală L’Esprit des Lois (1748) referindu se la Constituția engleză, Montesquieu distingea trei puteri ale Statului: 1. Legislativă; 2. Executivă (sau Administrativă) și 3. Judecătorească
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii săi se opriră din dans și acesta mai formulă o rugăminte: - Rogu-mă, mai arată-mi-l o dată, doamnă doctor... Olga, pentru a-l liniști pe cel care era atât de doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ai cu siguranță zile fericite! Motivația care trebuie să te întărească, să-ți procure energia trebuitoare, este fetița ta care are nevoie de mamă. Olga pară cu greu insistențele Inei de a deplasa discuția pe alte fronturi de interes, și formulă un răspuns ambiguu: - Între binele pe care mi-l dorești tu și răul care mă macină este o mare prăpastie, Ina, draga mea! Pe scurt, soțul meu își îneacă amarul în alcool. Așa cum ți am mai scris, nu-l văd
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți treceam pe acolo, măcar unul, să i fi auzit urletul. Poate, cine știe, o salvam, în vreul fel.În următoarele clipe lângă ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din teatrele de animație, ori dramatice. Rămîne doar ca aceștia să le descopere. Le-o doresc... „CÎnd Îl citesc pe Cehov, am impresia că un prieten foarte drag Îmi vorbește În șoaptă” : este confesiunea lui Henri Troyat pe care am formulat-o și noi, aproape identic, cu peste douăzeci de ani În urmă, tot Într-o carte. De aceea am vrut atîta să citesc volumul membrului Aca demiei Franceze, dedicat clasicului rus. Am ajuns destul de greu și tîrziu, la el (prin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente opinii și se polemiza cu eleganță. — Este din cauza Încălzirii globale, clama un tip În costum și cu diplomat, posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia trona, În compensație, o chelie ca un acoperiș de moschee. Creșterea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]