3,224 matches
-
ironizează extremele și aici, în această categorie, conciliatoare, se află, zic ei, Dali (tocmai Dali, care nouă, dimpotrivă, ne apare ca plin de mai toate complicațiile libidoului imagistic). Și mai e ceva: oho! chiar la mijloc se situează marele artist fotograf Mapplethorpe, cu perversele lui inflorescențe tropicale. Ei bine, acesta e împins (din spate) de lobby-ul homosexual internațional, ca apostol recunoscut. N-o mai lungim. Încercăm doar să ne imaginăm cam ce desfășurare de forțe a fost pusă la dispoziția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sculele ultramoderne. Dar chiar și după ce asiaticii se arată galantoni, țigăncile îi sufocă. Speriați, japonezii uită de drăgălășenia companionilor lor de-o clipă și recurg la unica delimitare: police! police! În San Marco, fotografia la minut presupune un mic scenariu. Fotograful, profesionist, instalat chiar în mijlocul pieței (ca să cadreze perfect Domul), e dotat cu aparatul lui aparent fanat (știți care, cel cu... poalele-n cap), iar în momentul în care te-ai hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor. Fulguiește. Cunoscînd ce expune efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic de ale mele (și nu sînt singurul), menite să producă șocul neiertător al anulării "tradiționalelor", "vetustelor" armonii, simt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor. Fulguiește. Cunoscînd ce expune efebul fotograf, ce piese îndepărate stilistic de ale mele (și nu sînt singurul), menite să producă șocul neiertător al anulării "tradiționalelor", "vetustelor" armonii, simt o oarecare jenă de fiecare dată cînd îmi așez pe șevalet lucrarea ce urmează a fi fotografiată de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
supravegheate îmbufnat-matur de pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă. La poarta Peleșului, ursul Max, negru precum coteiul de la Cumpătu, dar de vreo cincizeci de ori mai voluminos, servește de... decor. Pentru fotograful care-și îndeamnă trecătorii cu schime de tot felul. În timp ce ursulache (în vîrstă de numai doi ani; cică trăiește vreo 30-40), tolănit pe spate, se joacă leneș cu propriu-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stimabile domn!"." Așa adeziune, da. Cioran, în blițul Monicăi Lovinescu. Serată pariziană simandicoasă, cu un Cioran exasperat de elogiile inepte ce i se aduc de către un fan surescitat, "artist" proaspăt fugit din țară și punîndu-l, la un moment dat, pe fotograful cu care venise să-i facă poze alături de Cioran. La care acesta, pe "culmile disperării", nu mai poate decît bîigui: "Eu sînt de la Sibiu". Se îndreaptă spre ușă. 12 aprilie Personaj contemporan cu noi/ noi contemporan cu el, Roland Dumas
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zi încearcă și, din păcate, de n-or fi și reușit să surclaseze pictura, făcîndu-i acel gen de cinică propagandă proastă, doar-doar se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă vocație de mari fotografi ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul inițial, cel al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
texte având această temă, completează treptat un mini-ierbar cu florile de primăvară din zona în care locuiesc, reflectă în imagini, fotografii etc. obiceiurile specifice sărbătorilor din anotimpul de primăvară etc. (albumul poate fi realizat pe echipe de lucru: Echipa micilor fotografi, Echipa florilor, Echipa sărbătorilor de primăvară, Echipa pictorilor etc.). Investigația, organizată individual sau pe grupe, într-o formă adaptată, simplificată, vizează pe de o parte acumularea de informații despre un conținut dat și, pe de altă parte, etapa de sistematizare
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
la proces, că " Habar n-are cine este Smith J. Smith!" Să mai îndrăznească s-o spună! 4. Sentința în lotul Smith J. Smith s-a dat anul următor în data de 7 august, în fața unei armate nesfârșite de ziariști, fotografi și operatori TV, fix la ora 10 GMT., așa cum a fost anunțat: 1. Întrucât inculpatul Smith J. Smith a beneficiat de trei dintre cei mai valoroși (și mai scumpi) avocați, fostul suspect Smith J. Smith a fost găsit nevinovat și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Președintelui consacrată luptei pentru pace. Eram în aula Universității din Teheran. Am aflat de la alți diplomați că aici în februarie 1949 s-a comis primul atentat împotriva șahului. Evenimentul se petrecuse în timpul ceremoniei consacrate inaugurării Universității. Un individ deghizat în fotograf a tras mai multe focuri de armă asupra șahului, rănindu-l grav la față și la umăr. La o recepție, am cunoscut un Secretar I american. După câteva întrevederi cu ocazia unor acțiuni, m-a întrebat dacă aș accepta o
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
spune despre el, asemuindu-l cu o orhidee, că are „ceva din strălucirea crepusculului”. BeerbohmMax (Maximilian) Beerbohm (1872-1956). Eseist strălucitor și caricaturist, autorul romanului Zuleika Dobson e socotit de toată lumea bună a Londrei „ultimul mare dandy englez”. În 1953, celebrul fotograf Cecil Beaton Îi face portretul: „Astăzi, cel despre care Oscar Wilde spunea că are darul vârstei veșnice e Încă, În ciuda celor 84 de ani ai săi, dandy-ul etern. Poartă un costum gri pal stropit, o cravată de mătase neagră
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
păstrarea tradițiilor și a continuității spirituale, poetul, „virtuoz al unui grai de tonalitate moldavă [...] cu iz de limbă sfântă” (Dumitru Micu), întrevede unica șansă de dăinuire a neamului. Dreptul la eroare (1993), Lacrima care vede (1994), Oul de piatră (1995), Fotograful de fulgere (1998), Cerul lăuntric (1998), Poezia, bucuroasă tristețe (1998) ș.a. includ versuri pătimaș angajate (până la patetism) în frământările social-politice ale momentului. Dacă în unele cărți anterioare discursul liric era însoțit de un umor subtil, acum el abundă în ironie
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Chișinău, 1991; Nasc și la Moldova oameni, Chișinău, 1992; Mierla domesticită, Chișinău, 1992; Dreptul la eroare, Chișinău, 1993; Lacrima care vede, Iași, 1994; Oul de piatră, Chișinău, 1995; Libertatea are chipul lui Dumnezeu, Craiova, 1997; Cercul de cretă, Chișinău, 1998; Fotograful de fulgere, pref. Eugen Simion, București, 1998; Cerul lăuntric, Chișinău, 1998; Icoana spartă: Basarabia, Craiova, 1998; Între dragoste și moarte, Timișoara, 1998; Poezia, bucuroasă de tristețe, Timișoara, 1998; Harta noastră care sângeră, Craiova, 1999; Tăceri asurzitoare, Galați, 1999; La est
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
SUA), prozator. Este al șaselea dintre cei șapte copii ai Domnicăi (n. Solcan) și ai lui Pantelimon Cojocaru, pastor neoprotestant. A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din București (1959), după care a practicat, ca liber profesionist, meseriile de mecanic auto și fotograf. A debutat cu proză în „Cronica” (1967). Prima lui carte, romanul Minciuna (1969), a fost foarte bine primită de critică. Următoarea, Ramayana. Roman zadarnic (1970), de fapt o amplă nuvelă, a fost ignorată de comentatori. Romanul Înapoi la Savina (1975
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
bijuterii ieftine, capace de ceasornice. În 1905, la Paris, din legătura cu profesoara Constanța Zissu (se căsătoresc în 1912, divorțează în 1914), i se născuse un băiat, Eliazar-Lotar; crescut de părintele său, absolvind liceul, el se va stabili în Franța (fotograf de artă, cineast, Elly Lothar a lucrat cu sculptorul Giacometti, cu regizorii René Claire și Luis Buñuel). În țară, N. D. Cocea deschide „Viața socială” cu incendiara Rugă de seară (1910) și, dintr-un caiet lăsat acasă, transcrie câteva piese
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
mângâiam cotoarele aurite și netede ale volumelor roz: Memoriile unui caniș, Sora lui Gribouille...) o mărturie și mai veche. O fotografie, făcută deja în Siberia: Albertine, Norbert și, în fața lor, pe un suport foarte artificial, așa cum e întotdeauna mobilierul la fotograf, pe un fel de măsuță rotundă, foarte înaltă - Charlotte, copil de doi ani, purtând o bonețică împodobită cu dantele și o rochie de păpușă. Poza aceea pe carton gros, cu numele fotografului și efigiile medaliilor pe care le obținuse, ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suport foarte artificial, așa cum e întotdeauna mobilierul la fotograf, pe un fel de măsuță rotundă, foarte înaltă - Charlotte, copil de doi ani, purtând o bonețică împodobită cu dantele și o rochie de păpușă. Poza aceea pe carton gros, cu numele fotografului și efigiile medaliilor pe care le obținuse, ne intriga foarte tare: „Ce are în comun femeia aceea fermecătoare, cu chipul pur și delicat, încununat de bucle mătăsoase, cu bătrânul cu barbă albă, despicată în două fuioare țepene, asemănătoare cu colții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
asta aflată, nu se știe de ce, pe o măsuță curioasă, într-o zi dispărută pentru totdeauna, acel 22 iulie 1905, în străfundurile Siberiei. Da, franțuzoaica mititică ce-și sărbătorea în ziua aceea cei doi anișori, copila ce-l privește pe fotograf și, dintr-un capriciu inconștient, își crispează degetele incredibil de mici de la picioare, permițându-mi astfel să mă strecor în ziua aceea, să-i simt atmosfera, timpul, culoarea...” Închideam ochii, atât de amețitor mi se părea misterul acelei prezențe copilărești
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea vorbea rusește. Acolo a crezut că a ajuns în iad. De departe, semăna cu pașnicele sate rusești - izbe, puțuri, garduri vii - cufundate în ceața marelui fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea nu rămâneau nemișcate. Fotograful își strângea trepiedul, iar țăranii ce părăseau cadrul fotografiei - a cumplitei fotografii cu canibali - reîncepeau să trăiască în derutanta simplitate a gesturilor zilnice. Da, continuau să trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea neprevăzută m-a intrigat. Am apropiat fotografia de lumina care venea din balcon... Și, imediat, m-am îndrăgostit de ele. De trupurile lor și de ochii lor tandri și atenți, care lăsau prea clar să se ghicească prezența unui fotograf curbat în două sub o pânză neagră, în spatele unui trepied. Negreșit, feminitatea lor trebuia să miște inima adolescentului singuratic și sălbatic ce eram. O feminitate oarecum normativă. Toate trei purtau rochii lungi, negre care le puneau în valoare ampla rotunjime
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amăruie a frunzelor. Am clipit din ochi în soarele care străbătea printre crengi. Am auzit zgomotul îndepărtat al unui faeton înaintând pe pavaj. Apoi șuvoiul încă neclar al câtorva replici amuzate, schimbate de cele trei femei înainte de a încremeni în fața fotografului... Da, intens, pe deplin, trăiam timpul lor! Efectul prezenței mele în dimineața aceea de toamnă, alături de ele, a fost atât de puternic, încât m-am smuls din lumina ei, aproape înspăimântat. Dintr-o dată, mi-a fost foarte frică să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de nevoile și grijile lor (...) un spectacol care nu cere nici un efort, care nu presupune o înlănțuire a ideilor, nu ridică nici o întrebare și nu abordează cu seriozitate nici o problemă" (Scene din viața viitoare, 1930). Pe lîngă un Émile Zola fotograf, care își developa el însuși plăcile, cîți sînt ca Baudelaire, care, chiar în momentul în care inventarea pozitivului permitea înlocuirea dagherotipului, comenta astfel prima expoziție fotografică din istorie (1855): "În aceste zile deplorabile, se produce o industrie nouă care nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
costume tradiționale, un tablou folclorist extrem de stânjenitor, cu atât mai mult cu cât atmosfera părea familiară și degajată. Nu știu ce l-a inspirat pe Paul al VI-lea să-și pună pe cap coroana aceea de pene și să pozeze pentru fotograf. Dar un lucru este cert: nu există incoerență în gestul său. Dimpotrivă, în cazul acestei fotografii a lui Paul al VI-lea, se poate vorbi despre o atitudine deosebit de coerentă cu ideologia, conștientă sau inconștientă, care conduce acțiunile și gesturile
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
periodic de politică guvernamentală elogiază politica lui Ion Antonescu și succesele armatei române de pe frontul de Est. Numeroase reportaje de pe front sunt semnate de Constantin Virgil Gheorghiu (Jurnalul de front, Un preot de 60 de ani în Marina Regală, Reporterul fotograf, Un tânăr model, Un comandant, Omul care a trăit două sute de zile în fundul mării), autorul elogiind virtuțile armatei române și dezvăluind cumplitele realități trăite de populația de dincolo de Prut sub ocupația bolșevică. Reporterul va face vogă în literatura momentului cu
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]