30,017 matches
-
existenței lui. Cristian Popescu, "Arta Popescu" (caiet de format mare, însumând 468 de pagini, cu texte scrise de mâna autorului, ediție anastatică). Se difuzează împreună cu numărul special Cristian Popescu al revistei Manuscriptum. Manuscriptum, 1-4/ 1999, număr special Cristian Popescu (cuprinde fotografii de Dora Stănescu și texte de Alexandru Condeescu, Radu Sergiu Ruba, Cătălin Țîrlea, Cristian Tudor Popescu, Saviana Stănescu, Cristian Popescu, Horia Gârbea, Dan-Silviu Boerescu, Gavriil Pinte, Diana Manole, Mihail Gălățanu, Mircea Martin).
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
sufletul său ascuns, și abia după aceea propriile lui desfătări din spatele camerei. In al doilea rînd, alegerea lucrărilor, în special din expoziții, se face întotdeauna cu siguranță maximă, indiferent dacă este vorba de artiști români sau străini, de pictură, de fotografie sau de artă decorativă. Urmărind parcă acea axiomă străveche a naturii însăși, conform căreia întregul este conținut în parte, prin investigația adîncă a părții, adică a unui singur obiect, Clip Art-ul descrie de fapt, metonimic, chiar expoziția și autorul
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
aventuri polare, cartea este un eveniment editorial nu doar pentru motivul evocat imediat mai sus, ci și datorită deosebitei transpuneri în fapt a unui proiect extrem de ambițios. Ea cuprinde aproape toate desenele din jurnal, câteva pagini în facsimil, schițe, tipărituri, fotografii (multe inedite), scrisorile legate de expediție, conferințele lui Racoviță, scurte articole de enciclopedie, note explicative. Alinierii prozaice a tuturor acestor documente i-a fost preferată reproducerea lor nestânjenită, într-un joc permanent al dispunerilor pe spațiul paginii. Această dinamică de
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
Iar cînd ajung jos, nu departe de lanțurile tiraniilor sfărîmate, jos, văd, în fine, la plecare și încăperea-muzeu de la temelia Statuii susținută de piedestalul robust de ciment... Peste tot în lume mi s-a întîmplat să văd, prin locuri istorice, fotografii de oameni participînd la fel de fel de evenimente de demult. Aceste mărturii mi se păreau convenționale, - nici o emoție. Pe cînd, în încăperea aceasta de la baza Statuii plină cu mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
lume mi s-a întîmplat să văd, prin locuri istorice, fotografii de oameni participînd la fel de fel de evenimente de demult. Aceste mărturii mi se păreau convenționale, - nici o emoție. Pe cînd, în încăperea aceasta de la baza Statuii plină cu mii de fotografii străvechi, palide, șterse, agățate pe pereți și avînd patetismul, fix, speriat, al abia apărutei invenții din cea de a doua parte a secolului XIX, figurile supte de foame și de suferințe ale imigranților veniți aici din toate colțurile pămîntului, irlandezi
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
etniei mele, să las posterității o probă, o mărturie de viață romanșă. Chiar și romanele istorice sunt axate pe viața reală. Prof. Arnold Spescha, lingvist, scriitor, muzician, mi-a fost elev. El mi-a furnizat o serie de documente și fotografii pentru romanul meu istoric Bârlogul vulturilor. Acțiunea romanului se petrece în satul lui natal, la Pigniu, iar generalul rus Suvorov a stat chiar în casa familiei lui. Când zici că vrei să dai o mărturie cu privire la viața neamului tău te
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
pomină, în care atoateiertătorul Eminescu își omagia fostul adversar din perspectiva eternității, găsindu-i merite care-i fac figura mai puțin dezgustătoare în fața urmașilor". A fost sau nu frumoasă Veronica Micle? Se vede că, neatestată suficient, în calitate de "femeie frumoasă", prin fotografiile ce ni s-au transmis (am spune azi: nefiind îndeajuns de fotogenică), muza lui Eminescu poseda, totuși, un farmec indicibil, un inefabil misterios care-i acorda o alură erotică irezistibilă: "figura-i trebuie să mai fi avut ceva, ce scapă
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
sînd dinamitate cu elementele emoției propriu-zise: sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică și fotografie" sau pliantul editat de ANF). Ingratitudinea umană se decantează în esențe tari din istoria tristă a unei surdo-mute ce are norocul să fie ajutată de un medic, care o învață să comunice, dar și nenorocul să fie violată de un
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
vacanță aflăm că Guadelupa ar fi un mare anagramat! Umor căznit și mitocănesc, de calitatea inscripțiilor de pe garduri. Bomba numărului 4, anunțată corespunzător și pe copertă: așa-numitul "pictorial" dedicat unei actrițe de la Teatrul de Comedie - o suită de 12 fotografii sordide. (Sordid, să ne înțelegem, nu este nudul, ci modul "bordelez" al etalării lui.) Tînăra femeie are un surîs stingherit, glezna robustă și mîini de spălătoreasă. Ne revine în minte observația lui G. Călinescu, într-un articol din 1936, despre
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
în capitole-componente, ci un text-bloc care înșiră însă aceleași capitole-componente și că în Introducere mai există în plus un capitol la început și un paragraf la sfîrșit. Dar așa cum oricine are voie să-și publice pe copertă chiar și o fotografie de viconte tăiat în două, să devină cunoscut prin orice atitudine culturală sau să facă o carte din exploatarea unei stări de grație, și Alex Ștefănescu are libertatea să-și republice un text fără mențiune, dînd satisfacții columbiene recenzentului și
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
surâzător, el așteaptă declicul final: "în spatele unui perete/ se aude aparatul de fotografiat/ țăcănind țăcănind/ ca și cum aș fi vreo celebritate// nu te mai neliniști mi se spune/ e moartea care te fotografiază/ nu ai atins încă probabil/ poziția optimă" (Ultima fotografie) Dar să ne întoarcem la modul de a scrie. Nicolae Prelipceanu nu s-a complicat niciodată inutil. Deși este un filolog experimentat (sau poate tocmai de aceea), a mizat pe simplitate. Gheorghe Grigurcu a și comparat poezia sa cu "o
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
Fenomenul Săpînța" este cunoscut în special datorită celor cîteva articole publicate în anii '50 de cunoscutul critic de artă Radu Bogdan despre meșterul popular Ion Stan Pătraș ca și Monografiei sentimentale a cimitirului vesel datorată lui Pop Simion, conținînd 116 fotografii ale lui I. Miclea-Mihale (1972). Pentru a fi și la îndemîna străinilor interesați de acest cimitir unic, lucrarea a cunoscut o ediție în franceză și alta în engleză. În fine, tot în intenția de a se adresa străinilor a apărut
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
s-au retras în rolul mai comod de colaborator extern, cu răspunderea propriului text și atît. Gabriela Adameșteanu și Rodica Palade au rămas să își treacă ani buni din viață adunînd, citind în manuscris materialele din pagini, luînd interviuri, procurînd fotografii, îngrijindu-se de ingrata latură administrativă. Și dacă în fiecare săptămînă documentarul pe care îl reprezintă colecția revistei 22 sporește cu încă o secvență, pe genericul lui trebuie trecute cu literele cele mai vizibile și numele principalelor realizatoare. * Locul special
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
lucrurile sunt așa cum se-ntâmplă și totuși nu sunt așa." Această schiță de autoportret spiritual al autorului se confirmă pentru cine citește cartea. Așa cum se confirmă și caracterizarea... fotografică pe care și-o face Iosif Naghiu. Este vorba de o fotografie reprodusă pe ultima copertă a volumului, care îl reprezintă pe autor cu un joben de iluzionist în cap. Multe dintre piese sunt, într-adevăr, numere de iluzionism. Limbajul dramatic folosit de autor este unul fantezist și funambulesc. Cu toată gravitatea
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
îi interesează mai ales ziua de 7 noiembrie 1957, pe care poetul a petrecut-o cu un grup de cunoștințe (între care și cei doi interogați) la cabană de la Valea Drăganului a doctorului Mihai Iubu. La dosar se află și fotografii făcute cu acel prilej - si reproduse acum în "Apostrof" (figură lui Blaga e marcată de securiști cu un X). Anchetatorii insistă asupra faptului că, la cererea convivilor, autorul a citit atunci un capitol din Spațiul mioritic sau, la o întîlnire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, fosgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. La o privire atentă, s-ar
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
mulțumit care recunosc în Grigurcu cel mai comprehensiv cititor al lor). Prezența sa prin texte în viață literară e atît de pregnanta, încît toată lumea are impresia că îl cunoaște, deși, cel putin cei mai tineri, nu-l știu decît din fotografia aceea din urmă cu mulți ani, reprodusa de reviste. Reviste care, atunci cînd a împlinit 60 de ani, l-au omagiat, unele - prin numere monografice (Jurnalul literar, Contrapunct, Vatra). * Acestora li se adaugă acum PARADIGMĂ lui Marin Mincu; în nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
organizată la Galeriile Catacomba și aparține sculptorului Mamikon Yengibarian, iar cea de-a doua s-a deschis la Muzeul Țăranului Român, cu sprijinul Ambasadei Finlandei în România și, în mod special, cu susținerea D-lui ambasador Mikko Heikinheimo, și cuprinde fotografie semnată de Peter Korniss. Cele mai evidente elemente comune ale celor doi expozanți sînt atît faptul că ambii reprezintă artă maghiară, dar nici unul dintre ei nu este născut în Ungaria, cît și acela că amîndoi aduc, prin stilistica sau prin
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și, la fel de înverșunat împotriva lui însuși: Fotografiile făcute rîndul trecut de Mărie, aspre, neconcesive. Șunt un moșulică pierit, îmbătrînit înainte de vreme. Am zîmbetul lui tata, blînd și dezamăgit. Deci, vorba lui Moromete, pe asta mă bazez. Nu pe hotărîrea de a ma retrage, speologic, într-o experiență
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză nu cedează, ci se suprapune chipului real, astfel cum un individ și-ar retușa chipul pentru a semăna cu o fotografie. Mecanismele sincerității sînt - se știe - îndeajuns de complicate spre a le putea reduce la simplă lor opoziție cu simulacrul. Cinicul e un om care gîndește/acționează liber de "prejudecăți", or, libertatea de gîndire, ne spune Nietzsche, "este forma pe care
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
pacea eternă nu e tulburata cu nimic - replică lui Constantin Severin vine să pună punct unui eveniment întâmplător și pește care cei doi autori, speriați de perspectivă continuării pe linia pe care pornise Șerban Codrin, se străduiesc să treacă rapid - "fotografia tatei/ mai vibrează pe cruce", ca ultim semn al dezechilibrului de adineaori. Spuneam că inclusiv Șerban Codrin pare că s-a temut de terțina lui precedentă pentru că în următoarea, magistrală, scrie: "munții din luna/ cu nimic nu tulbură/ crizantemele". Poemul
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
artilerii considerabile prin mustățile sale mari". Și, totuși, aceste declarații de jignita despărțire nu sînt decît expresia unui amor năbădăios. Pentru că următoarea epistola, datata 20 august 1876, începea cu apelativul "dulcea mea amica" și îi mărturisea că ar voi o fotografie a iubitei fără coafura ei înaltă, pentru că "în genere te iubesc în proporții cît se poate de proprii". Prima scrisoare cunoscută a Veronicăi e din 27 octombrie 1897 și începe cu vulgara apelație "Mult iubite Titi". (În general, apelațiile ei
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
cozi interminabile să se dea bătuți și să intre în sala cu paltoanele în brațe - o imagine deloc sărbătorească. Cînd împreună cu colegii mei ne-am împărțit tematica articolelor, mi-a revenit să scriu despre Kathleen Casello; am ales-o după fotografie, după chipul simpatic de studentă silitoare, fără să am alte criterii la îndemînă. C.V.-ul din caietul program - somptuos - povestește lucruri minunate, dar experiență m-a învățat să fiu circumspecta cu asemenea prezentări; totuși, de la o laureata a unor mari
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
trîntesc, nervos, coperțile. Orașul mohorît, monoton, unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori trotuarul ori să te așezi la o masă și să ceri o bere", posibilă poezie a vieții, pierdută și ea (În așteptarea lui Vartolomeu, Fotografii particulare), peisajul cu b\trîni solitari, vegetînd pe cîte o bancă (Stiloul și foile albe), completează un tablou pictat în tonuri, încă o dată, bacoviene. Chiar și prozele care par a ieși din acest registru (Despre Blond numai de bine, Si
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
au fost reverberează în noi, în forme extrem de subtile, nebănuite aș zice, când suntem mai siguri pe noi, cei prezenți, cei fără trecut. Dar într-o povestire de Ray Bradbury (cel cu Fahrenheit nu știu cât), o bătrână le arăta unor copii fotografiile ei de fetița și aceștia o conving că fetița aceea nu e ea, nu are nici o legătură cu ea, cea de azi, e altă persoană. Această speranța a copiilor că nu există trecut, ci doar un etern prezent interșanjabil, e
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]