2,106 matches
-
deznădejde, încât își luase singură viața. —Vezi, dragul meu Uri, Stăpânul Universului are un plan pentru poporul evreu. Nu ne lasă să-l vedem, desigur. Ne dă câte o frântură, pe ici-pe colo, în texte, în surse. E doar o frântură. Dar face minuni, Uri. Probabil că și credința dumneavoastră vă învață lucrul ăsta, domnișoară Costello. Minuni. Iar istoria poporului evreiesc e o istorie a minunilor. Suferim cea mai mare tragedie din istoria omenirii. Holocaustul. Și cât trebuie să așteptăm eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oricare ar fi fost asta. Nu-și permiteau ca ea să dea greș. Știa mai bine ca oricine ce se întâmpla dacă negocierile de pace se apropiau de țintă, dar eșuau. Pentru o clipă îi trecu din nou prin minte frântura de amintire pe care încerca atât de mult să o îndepărteze. Trebuia să reușească. Altfel, asta va fi toată cariera ei, chiar povestea vieții ei. Va fi redusă la o greșeală unică, letală. Se întoarse încet către Uri și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a-i arăta lui Eyal că ultimul telefon pe care l-a dat Shimon Guttman a fost către Baruch Kishon. Eyal ridică nedumerit din umeri; nu știa nimic. Uri continuă cu întrebările, întorcându-se acum către Maggie și traducându-i frânturi de conversație. Când a vorbit ultima dată cu tatăl lui? Duminică dimineață. Tatăl lui era plecat într-o „misiune“. Nu era nimic neobișnuit în asta. Bătrânul pleca tot timpul; de aia s-a despărțit de mama lui Eyal. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al tinereții. URMEAZĂ SĂ PRIMIȚI ADN-UL PROPRIU PE EBAY: ANUL 2025 Când Sylvie a aflat că are un ADN rar, dificil de sintetizat și de folosit de către alții, a devenit neîncrezătoare. Nu înțelegea cum stăteau lucrurile. Cum putea o frântură de ADN să fie folosită pentru a preveni cancerul de sân? Dar acesta era adevărul pe care i-l spuseseră specialiștii în genetică după ce făcuse testul. „Vreți să spuneți că am un ADN special?” „Foarte special. De fapt, unic”, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
au deturnat avionul le spun tuturor că totul va decurge firesc, că nu vor decât ca avionul să aterizeze la Washington, D.C. Știți prea bine că nu este decât o minciună. În secret, pasagerii încearcă să dea telefoane de pe celulare. Frânturi legate de cele întâmplate la bordul celorlalte avioane încep să se transmită de la clasa întâi spre cabina piloților. Tipii ăștia au de gând să lase să se prăbușească avionul. Știrea înfiorătoare a momentului când știi că vei muri - în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
neobișnuit, e fabulos, e Înspăimântător să fii atât de sensibil. De vreme ce În orice moment se poate Întâmpla orice, nu poate fi niciodată sigură de pământul de sub tălpile ei. Nu există un sentiment de siguranță sau de continuitate. Totul vine În frânturi și bucăți care se roagă să fie puse laolaltă și totuși sfidează orice noțiune de totalitate. Din când În când mătușa Feride visează că are un iubit. Își dorește o dragoste care să o absoarbă În Întregime, până Într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai aproape de o călătorie internațională decât când urmărise cele șase DVD-uri din colecția Descoperă Europa pe care le aveau acasă. Aceasta o ajutase să-și facă o imagine despre Turcia - o imagine mult mai coerentă decât cea desprinsă din frânturile de informații pe care Mustafa le lăsase să-i scape când și când de-a lungul atâtor ani de căsătorie. Totuși problema era că, fiindcă Rose văzuse toate cele șase DVD-uri deodată și fiindcă se Întâmplase ca episodul „Călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei Întemeiase o familie și Începuse o nouă viață care mergea doar Într-o singură direcție. Pentru a avea un viitor, trebuia să devină o femeie fără trecut. Din identitatea pe care o avusese În copilărie nu mai rămăseseră decât frânturi de amintiri, ca niște firimituri de pâine pe care le aruncase În urma ei pentru ca, În cele din urmă, să le mănânce vreo pasăre, fiindcă ea Însăși n-avea să mai fie niciodată În stare să se Întoarcă acasă pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care te tutuiesc fără să te cunoască cred că te afli la dispoziția lor! Mă aștepta la cotitură cu Înfățișarea zonelor erogene. Să se fi păstrat cele două desene ale mele Într-un ungher al Arhivelor Ministerului Apărării? Fiecare abandonează frînturi de biografie În cabinetele medicilor. Ce se Întîmplă cu fișele pe care aceștia le completează despre noi? CÎnd ei mor, oricine le poate citi. Povestea urechilor mele se află la ăsta, cea a ochilor e Împrăștiată pe la mai mulți doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
goală, parcarea pustie, restaurantul părea și el părăsit, nu mai era decât o masă ocupată, În afară de a lor. Un bărbat și o femeie, Îmbrăcați În haine deschise la culoare, erau profund angajați Într-o discuție superficială despre mașini. Auzea doar frânturi din conversația lor, se gândi că erau probabil la a doua Întâlnire; simțea ritmul lent, totul se desfășura cu Încetinitorul. Ca majoritatea locuitorilor Manhattanului, Începuse și ea să creadă În iluzia marelui oraș, În iluzia că nu exista viață În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea și ea treburi de făcut, câteva duzini de ulcele mari și mici așteptau să le fie lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde, presupun că e normal, o să mă duc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au curajul să recunoască faptul că sunt egoști și egoiști care din diverse motive o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peisaje, ci excese, tensiuni, descurajări. Lorenza Își Îndeplinise comisionul În timp ce Belbo aștepta Într-un bar, și apoi spusese că puteau merge să mănânce pește Într-un restaurant așezat chiar deasupra mării. Din acest moment relatarea se fragmenta, o deduc din frânturi de dialog pe care Belbo le Înșiruia fără ghilimele, ca și cum ar fi transcris pe viu pentru a nu lăsa să se piardă o serie de epifanii. Merseseră cu mașina până unde se putea, apoi continuaseră drumul pe acele cărări obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
locul. MÎndria lui de a fi ajuns cu atîta promptitudine se stinge de Îndată: mai multe sute de diavoli și-au ocupat locurile și alții continuă să apară, năvălind din toate părțile, ca huliganii la un meci de fotbal. Prinde frînturi din conversațiile lor pretențioase, cuvinte la modă precum telechinezie și sinergie. Tipii ăștia noi de stil corporatist Îl fac să rîdă, cum urmăresc ei fiece capriciu al modei, fluturîndu-și cozile lor tinere și tari și Își fac să lucească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-ar fi acolo, și poate că nici nu este. În camera Întunecoasă și plină de aburi, este invizibil cu adevărat, Împlinirea finală a dorinței lui de-o viață de a dispărea din lume. Într-o bună zi prinde o frîntură de conversație cu informații tulburătoare. În cîteva zile, primăria va efectua operația anuală de combatere a termitelor, o afacere Încețoșată și otrăvitoare. Termitele roiesc trei nopți În primăvara tropicală; hoarde de insecte se preling din clădiri și se Înfășoară, fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Precizez că nu sunt unul dintre cei cărora le-ați cumpărat interviurile, cu țigări Viceroy, eu fiind de acord să dau acel interviu doar cu condiția să mi se arate textul viitoarei cărți. Deși nu doresc, dacă acea carte conține frânturi din discuția cu mine cu care eu nu sunt de acord, vă promit că vă dau în judecată. Cu stimă 06.06.2003 Cartea pe vremea aceea nu era pe piață. Nu era scrisă. Pur și simplu. O tot amânam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
suflet, să nu le dai atenție. Visul, după A. E. Mi s-au dus și visele. Ușor-ușor, mi s-au dus și visele. De multe ori mă visam acasă, mă visam pe litoral, pe plajă, pe mare. Mai visez, dar frânturi, așa. S-au șters amintirile... Sunt unele vise... chiar am avut parte de niște premoniții. De exemplu, în ’94 sau ’95, am visat o locomotivă neagră și un avion negru pe cer. Și-a doua zi am stat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
greșeală. Cu toate acestea, Tomoe era neliniștită. — Nu e nici un Vietnam aici, zise ea. — Uite! Takamori arătă cu degetul spre celălalt capăt al debarcaderului, unde începea marea întunecată. Erau vreo patruzeci-cincizeci de bărbați și femei care priveau marea. Se auzeau frânturi de melodii cântate la instrumente de suflat, purtate pe aripile vântului spre locul unde se aflau Takamori și Tomoe. — Acolo trebuie să debarce vasul francez Vietnam? îl întrebă Tomoe pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nici măcar nu-și dădu seama că studentul aștepta răbdător să-i vină rândul, țeapăn pe scaun, Într-o postură de supusă răbdare. Când Îl văzu, nici nu-l băgă În seamă. Avea altceva mai bun de făcut. Zero interceptă câteva frânturi de conversație. Nu se refereau la dreptul penal. Profesorul Ferrante și femeia Începuseră să râdă. Păreau să se cunoască Îndeaproape. Zero se Întrebă din nou ce căuta În aula aceasta. Nu-și dorea să ajungă nici judecător, nici notar. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să nu rămână abandonat În voia destinului, În lumea aceasta atât de mare și de sălbatică. Studentul fu examinat În grabă, răspunse În grabă. Asistentul nu-i asculta răspunsurile, studentul nu se asculta nici el. Vorbea. Vomita informații prost digerate, frânturi de jurisprudență. În curând avea să devină avocat și mai târziu judecător. Mai devreme sau mai târziu toți urmau să-și găsească locul În lumea cea mare, numai Zero, la cei douăzeci și trei de ani Împliniți, nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vedem vinerea viitoare la Saturnia. Oricum vom sărbători. Va fi la fel. Va fi chiar mai bine. Sasha ridică ochii spre cer. Clădirile din Piața Spania păreau să se prăbușească peste el. În spatele crucii scheletice a unei biserici plutea o frântură palidă de lună. Palmieri filiformi proiectau pe caldarâm o umbră subtilă ca o capelă. Antene ascuțite se Înălțau pe acoperișuri ca niște sulițe de război. Văzu un pescăruș care zbura Înspre cer profitând de curenții calzi ascendenți. Apoi doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea aiurea. Frânturi de amintiri îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără să știe încotro o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avut loc îmi captează atenția. Nu-mi pot da seama cine sunt, cu toate că știu că-i cunosc, știu că am trăit cu ei timp de cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu ei mi am petrecut frântura din această viață, Fulgerele strălucesc pe cer și parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a acestor victime nevinovate. Vărsarea de lacrimi glaciale din jurul meu e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]