2,694 matches
-
a fost aceea de a-i ascunde vestea dușmanului, atâta vreme cât armata și curtea se aflau departe de capitală. În realitate, Chinezoaica a câștigat timpul care-i era necesar pentru a-și instala fiul pe tron și a lua ea Însăși frâiele puterii. Cronicile din epocă nu se Înșeală asupra acestui aspect. Vorbind de trupele imperiale, ele spun, de acum Înainte, „armatele lui Terken Hatun”. Vorbind despre Isfahan, ele precizează că aceasta este capitala lui Hatun. În privința numelui sultanului-copil, el avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
caută din priviri soțiile, le face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se lumineze. Noi aveam să fim în oraș abia peste două ceasuri. Drumul nepietruit era presărat cu gropi, iar boul se mișca lenevos și n-avea chef să le ocolească. Dacă ne apropiam de vreo groapă, taică-meu strângea frâul, cobora din căruță, vorbea cu boul, îl trăgea într-o parte și apoi înainte. Eu n-aveam voie să mă dau jos, ca să nu-mi murdăresc costumul. Pentru costumul acela, tata îl plătise pe croitorul din sat cu o găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la moarte pe unul dintre copiii tăi, sau chiar pe toți, Cred că da, dar n-aș putea să jur, Atunci eu am dreptate, Dacă așa vrei, așteaptă-ne, noi Îl ducem pe tata. Femeia se Îndepărtă, ținând catârca de frâu și Întrebă, Mergem, soțul răspunse, Mergem, dar Încet, nu vreau să-mi cadă din brațe. Luna, plină, strălucea. Undeva, Înainte, era granița, acea linie care e vizibilă numai pe hărți. Cum vom ști că am ajuns, Întrebă femeia, Tata o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la cap de profesor, le lipsește acel element atât de important în formarea lor - cicăleala. E o adevărată tragedie. Și eu am avut asemenea porniri, dar profesoara mea a fost extrem de severă și a trebuit să mi le țin în frâu. În orice caz, recunosc că mi-a făcut plăcere să o învăț. Era ca o mașină-sport foarte performantă, pe autostradă, pe care nu trebuia decât să o atingi puțin ca să răspundă comenzilor. Poate uneori răspundea chiar prea repede. Șiretlicul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simplu. Mai întâi de toate, dacă această Midori te fascinează atât de mult, mi se pare normal să te fi îndrăgostit de ea. Lucrurile pot merge bine sau pot sfârși prost, dar așa e dragostea. Este absolut firesc să dai frâu liber sentimentelor o dată ce ele au pus stăpânire pe tine. Eu, cel puțin, așa consider. Este și aceasta o manifestare a sincerității. În al doilea rând, în ceea ce privește legăturile tale sexuale cu Midori, este problema ta și numai a ta. Eu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cum a fost? — M-ai Întrebat ceva? Îi răspunse Cheliuță holbîndu-se la el. Tu Îmi pui mie Întrebări? Ai luat măcar o dată parte la acțiune, tovarășe? — Nu. Sprîncenele astea mi le-am ars cînd mă bărbieream. — Ține-ți caii-n frîu, tovarășe. O să vă descriu ciudata și frumoasa scenă. Știi, pe lîngă că sînt pilot, mai și scriu. Și dădu din cap, confirmîndu-și propria afirmație. — Scrie pentru un ziar din Mississippi, Argus, interveni un pilot. Scrie Întruna. N-au ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se lăsa amăgită. Acolo Însă, reacționând ai fermenții pământului ei, devenea ceva mult mai greu de prins, lucid vizionară și capabilă de niște modalități subterane de a raționa. O simțeam frământată de patimi străvechi, atentă să și le țină În frâu, patetică În ascetismul ei care-i poruncea să le refuze vraja. Mi-am dat seama de splendidele-i contradicții văzând-o cum discuta cu colegii ei. Erau reuniuni În case prost mobilate, Împodobite cu câteva postere și cu multe obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
autohtone, se dedau la spiritism, la evocarea divinităților africane... Și aici prietenii lui Amparo se Împărțeau, după unii asta demonstra o Întoarcere la rădăcini, o opoziție față de lumea albilor, după alții cultele erau drogul prin care clasa dominantă ținea În frâu un uriaș potențial revoluționar, iar după alții erau acel creuzet În care albii, indios și negrii se contopeau, conturând perspective Încă vagi și cu un destin incert. Amparo era hotărâtă, religiile erau oriunde opiul popoarelor, și cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
te-aș fi vrut, așa șchiop”, zise Lorenza. „Măcar, azi aș fi putut fi mulțumit de asta, cine știe”, zise Belbo. În realitate, nici În acel caz nu optase. Se lăsase tras Înăuntru de unchiul lui. După vreo oră, lăsă frâu liber gândurilor. „Apoi, la un moment dat, a venit sus Adelino Canepa. Zicea că o să fim mult mai În siguranță În beci. El și unchiul nu vorbeau unul cu altul de ani de zile, v-am povestit. Dar În timpul tragediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Așa vor fetele toate, pe la spate, pe la spate!” - Bineînțeles că vreau să cumpăr cărămida. Ce să mai pierdem vremea de pomană? Zi cât face și știm una bună! - Cinci sute de mii, barosanule! Acum cinci ani, pe timpul inflației scăpată din frâu de guvernul Roman, l-ar fi costat pesemne două milioane. Tot aia era! Trebuia să-și ia gândul de la veioza roșie pe care o chitea de mult și de la parfumul Givenchy. - Ia d’ aici. - Să-ț dea ’mnezău sănătate la familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a luat de mână să-mi arate saloanele, să-mi prezinte noii ei amici. În drum ne întâlneam cu pacienți care ne salutau zâmbitori și mă mâncau din priviri. Mesajul subliminal era cel al unei isterii cu greu ținute în frâu. Spitalul făcea eforturi să pară primitor, dar până la urmă se trăda a fi un loc blestemat, depozit de suflete înfrânte. Era ora de vizită și infirmierele se agitau pe holuri. Însuși directorul spitalului venea să-și viziteze bolnavii. O infirmieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Azi sunt (vru să spuie că sunt hoți, dar își aminti de Buruiană și schimbă)... sunt cum îi știm; atunci o să-și bată joc de tine și mai târziu o să te bată de-a binelea. Mulțimii îi trebuie stăpân și frâu, altfel vine anarhia! Grigore asculta și nu încerca să-l contrazică. Îi auzise de atâtea ori părerile și știa că nimeni nu i le poate schimba. De altfel, Miron merse până la capăt: ― Consimțământul tău, în cazul de față, trebuie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
general, se abuzează de lux și de veselie în București. Îți face impresia unei destrăbălări uriașe. Cum se potrivește asta cu temerile de agitații de la țară, nu știu. Puțină decență n-ar strica. Firește, tot guvernul ar trebui să puie frâu. Lumea poate fi inconștientă, guvernul nu. Țăranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fața curată, cucoane, de furia tîlharilor! Pe Grigore râsul arendașului îl enervă. Observă rece: ― Dacă noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu învățăm nimic, atunci... Rogojinaru întrerupse supărat: ― Adică ce să învățăm, cucoane?... A-i ține mai bine în frâu ori a-i lăsa să ne măcelărească pe toți cum porniseră?... Nu, nu, cucoane! Aruncați în foc cărțile cu teorii și începeți a vedea pe țărani așa cum sunt și cum s-au arătat chiar acuma!... Lăsați-i să muncească, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fidelul său secund care-l exasperau... Nu era mai bucuros decât ei să îndeplinească această misiune, iar în calitate de comandant, era nerăbdător să ajungă cât mai repede la bază și să procedeze la descărcare. Dar câteodată anumiți membri ai echipajului, simțind frâiele în jurul gâtului, frizau nesubordonarea, ― Bine, zise Brett, puțin sarcastic. ― Bine, ce? "Tehul" nu era nechibzuit. Nu putea să se înșele în ceea ce privește expresia și tonul superiorului său. Era momentul să depună armele. ― Bine... vom merge... (Fiindcă Dallas nu-l slăbise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
civilitate morum puerilium libellus, cu care începe, într-un fel, „procesul civilizării” despre care vorbește Norbert Elias. Și într un caz, și în celălalt, ni se spune cum pîrdalnicele porniri ale „naturii” fiecăruia dintre noi pot și trebuie ținute în frîiele „civilității” pentru a asigura buna con viețuire a tuturor. Născute în mediul parlamentar și făcînd parte din istoria procedurilor parlamentare, aceste rules of order nu rămîn însă închise între pereții acestei instituții, ci vizează tot mai mult orice fel de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înfrângere și de campania împotriva Ierusalimului, Merodah-Baladan a căutat sprijinul micilor regate din Vest, în special al lui Iuda. Nu suntem însă siguri de aceasta. 2. Ezechia se pregătește de apărare În orice caz, după ce a luat din nou în frâu situația din Mesopotamia, Senaherib a întreprins o campanie împotriva rebelilor din vestul imperiului său. Ezechia se pregătește imediat să reziste invaziei asiriene. Regele lui Iuda supune cetățile filis-tene (2Rg 18,8; cf. 1Cr 4,34-43), îl ia prizonier pe Padi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
2Rg 18,10), și Ierusalimul se pregătise bine pentru un lung asediu (va rezista șase luni armatei babiloniene; vezi 2Rg 25,1-8). Ori Senaherib și-a dat seama că adevăratul pericol era în Babilon unde Merodah Baladan ținea în mână frâiele răzvrătirii. Ori, mai simplu, a voit să pună capăt cât mai repede unei campanii deja prea lungi. Ezechia, care asista neputincios la devastarea regatului său, a ales probabil fără ezitare soluția mai puțin dezavantajoasă - „răul mai mic” - când a văzut
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cărțile acestui foarte en vogue Bergson. Intuiția, deci, îi spune exact nuanța particulară a condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o pâlpâire de lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul le întoarce celorlalți un obraz neatent și binevoitor, potrivindu-și rama ochelarilor pe nas. Freamătul viu și odihnitor al camerei îl înconjoară, briliantele unei broșe scânteiază într-un jabou, dantelăria spumoasă a unei dantele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de uluit când s-a trezit cu el în ușă ! Zâmbea, aproba scuzele, dar se uita ca la cineva ieșit din pământ. Nu era nici dușmănos, nici pornit. Pe el îl cunoști repede, nu este în stare să-și pună frâu când îl apucă vreo hachiță ! Darmite dacă ar fi văzut ceva ! Concluzia : nu a văzut nimic și nici de bănuit nu bănuiește ! Dacă a bătut câmpii atât, a făcut-o pentru că așa îi e felul. Aceasta însă nu trebuie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iată cinci ani, cel puțin, de când nimeni nu s-a mai așezat asupra a ceva important, fundamental, simțind deasupra tuturor capetelor sabia lui Damocles - războiul inevitabil ! Deși așa ceva intenționez prin lucrul meu, nu sunt scutit de spinii culpabilității pentru că dau frâu liber firii mele încete, utopice și laborioase, în loc de a sluji cultura printr-o carte ce s-ar putea publica repede. Mai exact, s-ar fi putut ! Până la ora cinei am rămas în cabinet, fiind scutit de grijile corespondenței, ce s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exploziei - mi-am dat seama pe urmă -, gata să răstoarne trăsura, aruncându-mă cu atâta violență înăuntru, dintr-o parte în alta, încât mă mir că nu m-a azvârlit afară. Auzisem că în asemenea situații salvează cineva care prinde frâul și, cu toată gravitatea momentului, îmi amintesc că am mai gândit acest lucru, cu disperarea că nimeni nu era primprejur ca să facă gestul. Și într-adevăr, cine ? Un fum negru umplea aerul și țipete îngrozite, și urlete, dându-mi, toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de excepție pe care atât de rar am întâlnit-o. în primul rând, Dimineață pierdută este un roman cu adevărat modern, dar în care tehnicile întrebuințate - și îndeosebi alternarea monologului interior cu dialogul - sunt atât de bine stăpânite, ținute în frâu, justificate, chemate de structura romanului și de cerințele per sonajelor, încât devin invizibile. Sunt remarcabile, dar la limită pot să nici nu fie remarcate. În ciuda perspectivei care se schimbă cu fiecare dintre personajele cărora li se dă cuvântul în deplină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nepoată. Incredibil! CÎnd le vezi, una mare, alta mică (căscînd ochii la voi, În timp ce voi căscați ochii la ele), Îți vine În minte bancul cu ursul și iepurașul și izbucnești Într-un rîs necontrolat, te străduiești să-l ții În frîu. N-ar fi mai bine să ieșim? Te scuză față de doamna colegă de sejur: e obosit, a călătorit toată noaptea. Nu mai are nimic din bucuria de mai devreme, iar tipele din recepție, niște creaturi plate, făcîndu-și fără chemare meseria
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]