3,657 matches
-
de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
o fâneață întinsă aflată pe coasta muntelui și care ținea până la liziera pădurii. Pot spune cu mândrie că această primă gașcă a mea m-a ajutat enorm ca să mă formez ca om reușind ca, urmându-le exemplul, încă de la vârsta fragedă pe care o aveam m-am deprins ca să învăț cum se aprinde un foc, cum se mulge o vită ori o oaie, cum să coc ouăle de găină în spuza fierbinte a focului, cum se coace la jar știuletele de
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe ... Citește mai mult 17 Iunie! Chiar într-o zi mai specială, ca cea dedicată tatălui, nu-i putem privi chipul desprins din locul ce-l ocupă alături de mama, asemenea unei unități. Ca și mama, pentru mulți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe ... XVI. BUICĂ ELENA - SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIȚEI NEAGA, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniței Neaga, care spintecă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau pe flori și iarbă, sclipind ca roua-n salbe. Să n-o lăsăm aici, căci
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
și sub condeiul autoarei creează un univers natural pur și luminos, încărcat de semnificații profunde: “Apus de soare”, “Sub vraja lunii”, “Pădure însorită de toamnă”, “Pădure de mesteceni”, “În luminiș”,” Dans de cocori”, “Vara”, “Tunel de pomi înfloriți”etc. Frumusețea fragedă, parfumată și multicoloră a florilor de magnolii, iriși, crizanteme, liliac, brândușe, maci este și ea prezentă într-un mare număr de poezii și de tablouri. Georgeta Popescu le-a transmis personajelor sale propria plăcere de a visa și a medita
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
CASĂ, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1941 din 24 aprilie 2016. MINCIUNELE DE CASĂ Ca oricărui copil, și mie mi- au plăcut dulciurile, dar cu măsura. Bunica făcea gogoși cu lingură, o minunăție , se mâncau pe loc, erau fragede și bune. Și, cred, de post. Ea ținea toate posturile fără să ne spună nouă, copiilor, fără să se vaite. O femeie de o ținută morală cum rar întâlnești, pe care viața a calit- o de mică. Au fost două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
duce, a dat fetele. Și ele s- au descoperit târziu, prin ... Citește mai mult MINCIUNELE DE CASACa oricărui copil, și mie mi- au plăcut dulciurile, dar cu măsura. Bunica făcea gogoși cu lingură, o minunăție , se mâncau pe loc, erau fragede și bune. Și, cred, de post. Ea ținea toate posturile fără să ne spună nouă, copiilor, fără să se vaite. O femeie de o ținută morală cum rar întâlnești, pe care viața a calit- o de mică. Au fost două
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
să căutăm niște bunătăți. Luă bunica un coș pentru legume, și ieșiră pe poartă spre gradină, intrând printre staturile cu răsadurile. Ce straturi frumoase, îngrijite, cu multe plante tinere, crescând rânduri-rânduri! - Uite, copile, aici avem morcovi de cei noi și fragezi, zise bunica smulgând din pământ un morcovior, cu rădăcină, cu tot. - Buni, lasă-mă și pe mine să scot un morcov din pământ! - Cum să nu, trage cât poți, să văd dacă poți scoate un morcov fără să-i rupi
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
vreau, cu o singură condiție. -Care? -Vrei să mă iei în weekend acasă la tine? Mihai s-a uitat cu atenție și drag la copilul din fața sa. Își dorise mult să aibă copii, singurul copil îi murise la o vârstă fragedă, de atunci se despărțise și de nevastă. O acuzase de rele tratamente aplicate copilului, nu o deferise justiției, dar nici nu a mai acceptat-o în casa lui. Trecuseră mulți ani de atunci, nu se mai însurase. A fost de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci, intervine o forță ancestrală de rezistență a muzicii cu rădăcină și de biruință a artiștilor autentici care o preia, apără și perpetuează la răstimpuri. Așa a răsărit crepusculul unei artiste uimitoare: o tânără fragedă ca lujerul de crin, blondă ca floarea soarelui, frumoasă ca toate florile; numele tot de floare îl avea: Narcisa! Era Narcisa Suciu! Cânta lin, părea că n-o tulbură niciuna dintre neliniști. Pe porțile majestății artei populare maramureșene, pe porțile
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ALBASTRU Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub zvelte ramuri de cireș stau prinse, Îmbrățișate strâns în floarea lor, A noastre trupuri, fragede, aprinse, Ce din petale nu se mai cobor. Și astăzi, ceru-mi pare mai măiastru, Prin geana ochilor pe tine te zăresc, Cum cerul picură din ei albastrul, Și printre lacrimi tandre, înfloresc. Mă pierd cu totul într-atâta lăcrimare
ALBASTRU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374562_a_375891]
-
ros noapte de noapte, după care răsare Crai nou și iar crește și luminează ca oglinda, Viorela Filip, a lucrat mult cu bucurătorii copii, frumoși și artiști. Toate aparițiile scenice și televizate ale Viorelei Filip, în mijlocul copiilor cântăreți, dansatori, recitatori, fragezi ca viorelele, albi la suflet ca mieii, veseli ca vrăbiile, micuți, fosforescenți ca licuricii, sunt fulminante și lucitoare expoziții de luminițe, voie bună și savoare. Între anii 1974 și 1982, artista Viorela Filip a fost profesoară de teorii-solfegii și canto-muzică
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
incidentul și probabil că iscoade i-au descoperit cu această ocazie și originea lui, motiv pentru care faraon a pus să fie urmărit, iar primul mare dușman al lui devine însuși prințul moștenitor cu care a copilărit. Acesta încă din fragedă pruncie îl invidia pentru meritele lui Moise, pe care faraon de altfel le întrevedea în el. Spera ca Moise prin deprinderile sale să-i devină viitorului faraon un bun prieten și ocrotitor - un apărător cât și un sfătuitor puternic prin
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
rodul iubirii, mereu amăgind, În veacul acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădită și hrănită cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu-se pe grumazul copilului, Ca nu cumva să se ridice la lună, la luna plină și senină. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apa cea cristalină, Omul tiran exploatând fragezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ia punguța mea și privește! îmi spuse fetița. Cu mîinile tremurând de emoție, am deschis cu grijă și am privit înăuntru... o mulțime de sentimente minunate și o bucurie plină de lumină mi-a întâmpinat privirile; toate acestea în ciuda vârstei fragede a fetiței; cum de este posibil așa ceva, am gândit eu... -Dar... unde păstrezi tu punguța ta neagră? am întrebat eu, fetița. - O arunc în fiecare săptămână la gunoi și nu mă mai gândesc apoi deloc la ea. Pentru mine, rostul
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
Foc la inimă să-ți deie, Ce vise noaptea te răsfață, Mai știi să strângi la piept, în brață? Aurel îl și luă în primire de cum recită prima strofă: - Ce crezi tu George că așa ceva se uită? Se învață din fragedă pruncie cum să strângi un iubit în brațe. Te îndoiești de acest lucru? Cristina privea contrariată la dialogul celor doi bărbați. George dorea doar să o impresioneze recitindu-i o compoziție proprie sau să o șocheze? George continuă pe aceea
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
fi firul de iarba peste care calci grăbită să întâmpini bucuria zilei care te umple de speranță. Voi fi bobul de rouă căzut peste petalele unui boboc de trandafir. Primește-mă să fiu cel pe care l-ai visat din fragedă pruncie, cel care să te înțeleagă și cel căruia să dorești de a-ți împărți bucățica de pâine așezată pe un colț de masă la ora cinei. Primește alături de inel și acest trandafir alb ce reprezintă puritatea gândurilor mele pe
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
de mijloc să mă apropii strâns, Iar eu pe tine de umeri, Cu bucurie în râs. Cu frunțile atinse, să zâmbim, Și spre noi zări în gând să poposim. Atâta poezie ne-nconjoară, Dinspre înăuntru înspre dinafară. Copii mai suntem, fragezi, deseori, Chiar dacă luna e ascunsă-n nori. Căci deseori cu drag imaginăm Ceea ce-aievea cu gândul durăm. Ce construim, acum nepoata-nvață, Cu litere și cifre ca povață. Ea le înșiruie mereu în jur, Dansează, cântă, ce grozav contur
DIN NOU, PRIMĂVARĂ! de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373373_a_374702]
-
un curcubeu ce-n iarbă s-a născut. DESENÂND UN VIS DE TOAMNĂ Pe peticul de nor, ce-aleargă fantomatic Spre alte țărmuri, mai tense, ori mai line, Tot desenez la visul de pelerin tomnatic, Tot oscilând între azur și fragede carmine. Și mă mângâie toamna curată, dar flâmândă, Și mă alintă blând, un vânticel de-amiază, Iar grâul se topește sub raza tremurândă, Când visul meu în verde și aur se pictează. Îmi duc alene pașii spre gura de metrou
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
ultima ta fărâmă de energie te va secera și vei gusta sângele rece al pământului. Din cauza aceasta recoltez rădăcini de păpădie. Sunt aici, la casa mea de vacanță, de câteva zile! M-am hrănit cu frunze de păpădie. Sunt foarte fragede acum și gustoase. Pe timpul războiului am auzit că oamenii le consumau neavând ce altceva să mănânce. N-au ei idee câte piedici au învins în organismul lor cu aceste fabrici de minerale și vitamine. Oligoelemente? Da, doar acestea ajută. Fără
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
safir”, capitol al unei superbități elogiace consemnează omagial împlinirea a 65 de ani de căsătorie a Majestăților Lor Regelui Mihai și Reginei Ana. Povestea unei vieți împreună a Regelui și Reginei în lungul exil și în continuare, din ziua începerii fragedei și lentei eliberarări a României de urmele dictaturii, până azi, este povestea unei iubiri și unei fidelități în fața căreia orice rău pierde forța luptei. „Nunta de safir” este cea care renaște frumusețea și sfințenia acestei iubiri consfințite printr-o căsătorie
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374809_a_376138]
-
de viață. Am simțit acea adolescență perpetuă despre care criticul Gheorghe Grigurcu, în prefața cărților, și în scrisorile adresate lui Teodor Dume, vorbea mereu.Am simțit acea "fibră sensibilă care ne leagă prin naștere, viețuire, trăire, de loc și de frageda tinerețe dizolvate în aerul orădean." Teodor Dume, e poetul iubirii dar și al singurătății. Iată două elemente esplosive în imensitatea simplă a cuvintelor. Teodor Dume este poetul aducerii aminte, trăiește din el prin copilărie și părinți. Teodor Dume "recurge instinctiv
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
sinceritatea, se va vedea aceasta...! Cea mai de anvengură aventură umană e viața însăși. Te rog, Maria, inițiază cititorul în descoaserea biografiei tale, începând, cum e mai nimerit, cu pași dintâi...! Dacă ar fi să depănăm firul vieții mele, din fragedă copilărie până în prezent, ar fi nevoie de ceva timp, dar am să încerc să cuprind doar câteva din frumoasele amintiri pe care nu le pot uita...! Întocmai. Urzim din „firul” acesta un „covor” al biografiei tale, cu florile, motivul, câmpul
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
gândiri. Eronată sau nu se amestecă toate într-un lanț infinit de finit și când reușesc să conștientizez totul mă umflă râsul plânsul și pe mine. Victor acum nu râde. Se gândește cum ar fi fost viața noastră dacă firele fragede de viață ar fi continuat să crească. Îi este dor de ei, de puii lui care au plecat grăbiți înapoi, la locul acela râvnit de mulți, la stânga Tatălui. Victor știe că ei au venit doar să-l trezească, să-l
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]