8,186 matches
-
pentru biscuiți, cornete de înghețată, înghețată, prăjituri etc.; astfel, napolitană este, în română, echivalentul produsului alimentar denumit în mai multe limbi wafer. Au aceeași origine germanică termenii wafer și waffle în engleză, wafel în neerlandeză, Waffel în germană, gaufre în franceză; unii dintre aceștia au intrat și în alte limbi, astfel că în italiană wafer (împrumut din engleză) desemnează un „biscuit format din două straturi subțiri, friabile, între care este un strat de cremă sau ciocolată” (Zingarelli 1995). Termenul napolitană este
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
napolitană (uneori în același articol cu adjectivul napolitan, ca în Noul dicționar universal, 2006) indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru evocă atmosfera de pe la 1870, când „doamnele din înalta societate își luau foarte tacticos înghețata napolitană a senatorului Capșa” (p. 62). Înghețata napolitană apare și
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
1900, dulciurile de la Viena erau cu siguranță aduse și imitate în orașele din Regat și cu atât mai mult în cele din Imperiu. Numele comercial al unui produs specific a devenit treptat numele generic și rezistent al tipului de biscuit. Franceza, invocată de dicționarele noastre, nu pare să fi jucat niciun rol în acest caz.
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
său, acesta, spun dicționarele, își are originea în ebraicul cap(h), „căușul mâinii”, cu sensuri complementare de „a lua în/a pune stăpânire”. În diverse limbi europene, a dat „înțelegerea”, capire, în italiană (a prinde sensul!); „vânarea”, „vânătoarea”, chasser, în franceză; capture în engleză, cu sensul de „a lua”, „a înțelege”; caber, „potrivirea” și „ajustarea”, în spaniolă și portugheză... Când primește prefixe, în latină, capio devine cipio: accipio, concipio, decipio etc. Românește: accepție, concepție, decepție, excepție, unele cu variante active și
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Lexiconul de la Buda, nu apăreau încă nici traducător, nici translator - ci doar tălmaci și tălmăcitor; în Dicționarul limbii române al lui Laurian și Massim (1876) găsim deja formele translatoriu și traductoriu. Oricum, sensurile stabile ale lui translator, parțial modelate după franceză, au fost în cea mai mare măsură stabilite treptat în interiorul limbii române, prin uz; în dicționarele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (Antonescu, 1862, Damé, 1893 etc.) cuvintele traducător și translator erau încă prezentate ca sinonime. La
Traducător și translator by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5784_a_7109]
-
termenului nu este cu totul limpede: e mai puțin probabil să provină (prin metonimie) din mai vechiul motor (atestat spre sfârșitul secolului al XIX-lea și pentru care dicționarele noastre oferă o etimologie multiplă, tipică termenilor moderni internaț ionali: din franceză, latină, germană). E drept că dicționarul limbii române (Litera M, 1965-1968) înregistrează un motor (popular) cu sensul „mașină”, dar nu cred că această formă ar fi putut constitui un model sau un punct de pornire pentru evoluția recentă. Pare mai
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
pregătire lingvistică. Mi-a spus că trebuie să dau un examen de latină. Eu făcusem puțină latină în școală, dar nu ajungea. Mi-a cerut să cunosc chiar literatura bizantină, pe care eu nu puteam s-o citesc decît în franceză.“ (p. 103) Sub unghi psihologic, Paul Miron are un ochi îndeosebi clement, dispus a vedea în oameni calității și nu defecte, de aici umoarea tandră a cărei blîndețe se răsfrînge asupra personajelor pe care le descrie, puțini fiind aceia care
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
a circulat și la noi, dar chiar mai puțin decât pom de iarnă) fiind un calc după rusă. Uzul actual pare să prefere lui pom sintagma brad de Crăciun, sau pur și simplu, prin elipsă dezambiguizată contextual, brad (și în franceză, de altfel, sapin de Noël e destul de frecvent). În afara dicționarelor, eufemismele perioadei comuniste reapar și în textele de pseudo-folclor al copiilor: de exemplu, în internet sunt sute de pagini care reiau o scurtă poezie intitulată Brădulețul („Brăduleț, brăduț drăguț,/ Ninge
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
sau electorale, în vreme ce prognostic apare aproape exclusiv în context medical. Pronostic și prognostic au origine comună, în limba greacă: substantivul prognostikon și adjectivul prognostikos au trecut în latină ca prognosticum și prognosticus; ca termeni culți, savanți, au fost preluați de franceză (pronostic, pronostique) și de multe alte limbi europene. Până să apară noua ediție din DOOM, dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard doar pe pronostic, față de care prognostic era considerat o variantă învechită. Această limitare se asocia, în DEX, cu
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
europene. Până să apară noua ediție din DOOM, dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard doar pe pronostic, față de care prognostic era considerat o variantă învechită. Această limitare se asocia, în DEX, cu restrângerea explicației etimologice la o singură sursă: franceza. De altfel, o aducere la zi cam grăbită, în ediția revăzută din 2009, face ca forma prognóstic să fie în continuare explicată exclusiv prin cuvântul francez pronostic. De fapt, cuvântul în discuție e surprinzător de vechi în română: a intrat
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
prefera variantele prognóstic/ prognostíc; ca și August Scriban, care, în Dicționaru limbii românești (1939), respingea net franțuzismul. Oscilația a existat și în alte limbi: în engleză, varianta impusă este cea etimologizantă, mai apropiată de greacă și de latină. Și în franceză, dincolo de specializarea grafică actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare între formele (simplificate fonetic) cu n și cele (etimologizante) cu gn. Forma prognóstic reflectă așadar o etimologie multiplă și o istorie îndelungată și indică
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
statului evreu clarificări în urma confiscării ajutorului umanitar. Soldații au dispersat cu forța un grup de voluntari ai unor organizații umanitare însoțiți de diplomați europeni. Potrivit unui fotoreporter al AFP, în timpul acestei intervenții, soldații israelieni au scos cu forța o diplomată franceză dintr-un camion cu ajutoare. Ajutorul era destinat beduinilor palestinieni din Cisiordania ale căror locuințe au fost demolate de armata israeliană în urma unei decizii a Curții supreme israeliene în care se motivează că acestea au fost ridicate fără autorizație și
Conflict diplomatic între UE și Israel by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55370_a_56695]
-
lor logică. Oricum, partea cu adevărat interesantă a cărții începe o dată cu cel de-al patrulea capitol, O recodificare a poeziei (p. 33). Mihai Dinu explorează și exploatează un fapt aparent banal de istorie literară: Bolintineanu și-a tradus singur în franceză, sub titlul Brises d’Orient, volumul Florile Bosforului. (Versiune avizată, de altfel, și de ochiul unui nativ, academicianul Henri Cantel. Dedesubturile întregii povești se găsesc în carte. Ca simplă notă: puțin a lipsit ca revizia s-o facă Lamartine.) Traducere
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
e aceea de a aplica, pe lanțul acesta de transformări, metoda separării efectelor. (Curentă în științele pozitive.) Pe scurt, experimentul se rezumă la studierea câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
la studierea câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul e similar cu cel telefonului fără fir. Semnalul e trecut prin atâtea filtre câte sunt necesare pentru ca zgomotul să fie eliminat. Cu
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Rodica Zafiu Termenul tupeu e un franțuzism bine instalat în limbă, care și-a găsit de mai multă vreme un loc propriu, între îndrăzneală și obrăznicie. Cuvântul are o istorie destul de interesantă: a fost preluat din franceza colocvială, pe la jumătatea secolului al XIX-lea; prima sa atestare, în forma tupet (mai apropiată de fr. toupet), se găsește în Vocabularul român-francez al lui Ion Costinescu, din 1870. Și definiția de acum aproape un secol și jumătate era mai
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
un notoriu literat italian, Pietro Citati, în pagini cutezînd să trateze despre Biblia vazuta din Islam. Aparțin unei cărți de riguroasă forță analitică, dar și de nobile perspective contemplative, - o apariție princiară în zona eseului contemporan. Citati își așază în franceză explorările sub vocabulul Lumiere de la nuit, dar zăbava lui nul reține doar prin galerii subterane ale admirației. Căci, scriind despre cărțile fundamentale, echivalînd eseul cu o Carte a Cartilor, prin ele autorul povestește însăși lumea. Pentru care, în amonte, imaginația
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
însă cea de la pp. 94-99. După ce citează câteva poeme neconcludente ale lui Nichita Stănescu (Mirosind a înger, Steaua scrisă, Împotriva cuvintelor), Daniel Cristea-Enache pune, în celălalt talger al balanței, cunoscutul Voyelles al lui Rimbaud, pe care-l reproduce și în franceză, și în traducerea românească a lui Ion Frunzetti. Concluzia: „Comparația este net defavorabilă poetului nostru.” (p. 99) Iar explicația acestei concluzii, dată cu verzale peste numai câteva rânduri: „Iată un M - I - S - T - E - R.” (p. 99) În ce privește interpretarea
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
grupare teroristă. El se întâlnește de mai multe ori cu președintele sirian în 2010, înainte de declanșarea rebeliunii în țară. Dar John Kerry cunoaște și Europa și mai ales Franța, unde părinții săi au petrecut numeroase veri. Senatorul vorbește foarte bine franceza.
John Kerry a devenit noul Secretar de Stat american by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56917_a_58242]
-
etc. Gestul - „cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate” (DEX) - este înregistrat ca unul dintre cele mai vechi și mai răspândite în Europa. Denumirile sale sunt numeroase, foarte diferite, de obicei descriptiv-metaforice; în franceză se numește pied de nez, în italiană marameo sau palmo di naso, în germană die lange Nase, în engleză thumbing the nose etc. În Desmond Morris, Bodytalk (A world guide to gestures), 1994, se arată că originea gestului este obscură
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
litera P, p-păzui, 1972), ilustrează ipostaza sa de adjectiv, în îmbinări de genul: înfricoșare panică (I. Văcărescu), spaimă panică (Gh. Asachi, N. Bălcescu), teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea, cuvântul a circulat aproape exclusiv ca substantiv feminin, adesea cu o notă ironic depreciativă, determinată de natura irațională a stării psihologice („spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei caracter colectiv”, DLR
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
sens, ci și prin formă, de seria cvasi-sinonimelor sale psihologice: a se teme, a se speria, a se înfricoșa etc. Construcția cu se a verbului nu este totuși, neapărat, o inovație pe teren românesc; ar putea fi și preluată din franceză, unde există, alături de forma dominantă paniquer, și varianta se paniquer („Paris se panique”, citat din 1968, în Trésor de la langue française informatisé). În ultima vreme, alături de a se panica apare uneori și varianta intranzitivă a panica: „unii au panicat că
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
2011); „Americanii or fi panicat că acolo sunt mai panicarzi” (ibidem); „o femeie o ia razna când lumea din jurul ei panichează (flu.ro). E mai puțin probabil ca această construcție (fără se) să reprezinte o revenire la modelul dominant din franceză (paniquer). Mai curând este vorba de un nou efect al traducerilor grăbite de articole din engleză. Dicționarele englezești consemnează, alături de substantivul și adjectivul panic (împrumut din franceză), și verbul to panic, folosit cu ambele sensuri - „a produce panică” și „a
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
ca această construcție (fără se) să reprezinte o revenire la modelul dominant din franceză (paniquer). Mai curând este vorba de un nou efect al traducerilor grăbite de articole din engleză. Dicționarele englezești consemnează, alături de substantivul și adjectivul panic (împrumut din franceză), și verbul to panic, folosit cu ambele sensuri - „a produce panică” și „a fi cuprins de panică”. A panica ar putea fi și rezultatul unei evoluții interne, cu nesiguranțe și oscilații similare altor perechi actuale: a conversa/a se conversa
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
miros și gust. Sfârșit de polemică Tot în DILEMA VECHE, dar în numărul din 13-19 ianuarie, Ion Vianu îi răspunde lui Andrei Pleșu, care, la rândul lui, îi răspunde lui Ion Vianu. Sunt chit, cu vorba luată de români din franceză. Judecând după ton, polemica dintre cele două personalități ale culturii noastre se oprește aici. Dar nu spre a constata acest fapt, scriem nota de față. Există în răspunsul lui Ion Vianu un pasaj care spune următoarele: „Nici un moment n-am
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5818_a_7143]