19,543 matches
-
e mai cuprinzător și mai sugestiv, având și o nuanță de sfidare, de provocare - trebuie să inspire prin ele însele încredere, să sugereze calități pe care le-ar avea și originalul." (pag. 8) Sau nu, sunt tentat să completez ultima frază citată. Fiindcă există, pe o scală înțesată de zeci de tonuri, două tipuri de lectură ale unor asemenea texte de frontieră. Una credulă și - surpriză ! - una dezinteresată. Prima, validând fără precauții autenticitatea documentelor. Cea de-a doua, preocupată, pe urmele
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
început că scriitorul Marcel Proust este un geniu. Apar în corespondența scriitorului francez și alte nume de români, identificate mai întâi de către editor, Philip Kolb, ca Elena Văcărescu, Al. Marghiloman, Nicolae Filipescu. Autoarea noastră comparând textele, urmărește cu acribie și frazele care, din corespondență, au trecut în paginile romanului. Nu se mulțumește cu atât și ca un istoric de școală călinesciană, pornește pe urmele scriitorului la Amiens, Chartres, Reims, Rouen, să vadă celebrele catedrale pe care Proust le-a vizitat mai
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
o serie de inanimate și abstracte pentru care în română se folosesc în genere neutrul și femininul. În cazul dat, acordul straniu cu femininul e așadar provocat de semantică mai mult decît de formă. Evident, multe dintre exemple sînt anacoluturi, fraze scăpate de sub control, dar direcția schimbării e semnificativă: "în una dintre cele mai costisitoare divorțuri." (RRA, 18.III.2008), "una dintre capetele de afiș ale producției" (B1TV, 15.XI.2007). Cea mai răspîndită dintre formule, cu atestări și în scris
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
o pot permite... Revizuiri Pe ultima pagină a revistei Cultura (nr. 15/ 17 aprilie 2008), Cătălin Sturza publică, sub titlul explicit Criticii spoler-i, un incitant articol referitor la una dintre maniile publicistice ale anilor din urmă. Repovestirea esențializată în câteva fraze a unui întreg tăvălug de intrigi și de sincope narative duce, în viziunea lui Sturza, la "stricarea" plăcerii de lectură adevărate în favoarea unui snobism unanim al conversației ușoare. Cronicarul nu poate decât să fie, a vol d'oiseau, de acord
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
Cavalerilor Mesei Rotunde. Finalul - încercare de pastișă a mitului Regelui Pescar - se menține în margini acceptabil de simbolice, dar indecent de inexpresive. Edificatoare ca grad de platitudine mi se pare citarea repetatelor tentative de a repune în funcțiune, rudimentar, subtilitățile frazelor din Craii de Curtea-Veche: Am pornit, cele trei personaje, poetul, prozatorul și protagonistul Paul Tristan, precum și eu, povestitorul Elby, toți patru P, prin cetatea imperială. Mergeam alene, fără țintă, cu paltoanele și fularele în vânt, pășind pe unde vom fi
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanța ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulțește detaliile, ci le dilată. Așa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
să se desfășoare fluxul amintirilor. Dar dacă tocmai cînd povestesc o întîmplare, îmi aduc aminte, pornind de la un cuvînt, de o altă întîmplare? Nu-i nimic, fac un soi de paranteză și povestesc toată întîmplarea intercalată. Dar dacă îmi strică fraza? N-are nici o importanță. Dacă îmi lungește aliniatul? Nu-i nimic, nici dacă digresiunea durează o pagină - două, treizeci ori o sută cincizeci. Asta se întîmplă de altfel chiar de cîteva ori în A la recherche du temps perdu. Trebuie
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
cea din '76, de la Minerva. Cu ambiția (nu mai puțin barbară, se-nțelege...) de-a recolora din ea pasajele care se sar, care n-au făcut istorie, precum cele despre liminara sinceritate, care nu se găsesc în memoria, încărcată cu fraze de care să vrei, și tot nu poți să scapi, a oricărui filolog. Să pescuiesc, cu alte cuvinte, muștele din farfuria scriitorului (există, deși ați paria că nu, un asemenea episod în roman). Punînd totul cap la cap, ar fi
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
critic literar și de critică literară se confundă în mod trivial sau cu ideea de lăudător, sau cu ideea de denigrator. Într-un cuvânt. Cu ideea de serv". Nu rezultă de aici că scriitorii scriu pentru critici. Și încă o frază bună de pus în ramă: "Critica este o alienare a imposturii. Critica însăși e mama mea după ce m-a născut și după ce m-a înțărcat. Soldatul din pricina luptei și poezia datorită criticii nu se lasă la vatră". Elogiul poate fi
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
pentru idei tenebroase pe care în fond le respinge aprioric? Avansare precaută Atât de tare îl agasează eventualitatea că ar putea fi făcut responsabil pentru deraierile în gândire ale eroilor săi că introduce - ceea ce nu-i prea stă în fire - fraze seci de delimitare, pe care le pune în gura unor martori convocați ad-hoc. Îmi pot imagina cât îl costă ca artist ieșirea de sub pielea esteticului pentru a consemna părerea răspândită în târg despre bătrânul Jiquidi: "Omul acesta a fost, este
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
țină de întîmplarea că "și-a băgat coada Securitatea, de două ori". Că, la premiile literare, unii au primit, iar alții au și plătit (au încasat-o, care va să zică!). Nimic nou, dar cum rămîne cu promisiunile din titlu, și din prima frază a articolului (aceea cu băgatul cozii...)? Ori ceva lipsește, din textul articolului, sau din felul cum este strunită argumentația, ori ceva, mea culpa, îmi scapă. Cine plătește, pînă la urmă? Sorin Antohi? Emil Constantinescu, a cărui persoană ocupă, oricum, trei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
Cosmin Ciotloș Nu avea de unde să știe Miruna, dar nu se poate poveste în care să nu se facă praf ceva. Sau să nu moară nimeni." E o frază, bine gândită, pe care am cules-o aproape la întâmplare din volumașul publicat de Bogdan Suceavă la Editura Curtea Veche, volumaș ce se dovedește a fi tot atât de pasionant - în suprafețe infinit de reduse - pe cât e de subțire. Fiindcă Miruna, o
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Republici, cel care a obținut abolirea sclaviei în 1848. Dl de l'Aubépine nu a inventat chiar totul, cu Schoelcher chiar avusese legături, doar că le-a exagerat. Se întâlniseră de câteva ori în timpul revoluției din 48, schimbaseră câteva cuvinte; fraze îndrăznețe de-ale baronului, ascultate, apoi respinse de Victor Schoelcher. Nimic mai mult. Dar dl de l'Aubépine, preocupat să-i atragă atenția marelui om, caută cunoștințe comune, îi numește pe toți republicanii cu care s-a putut întâlni vreodată
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
pregătindu-se de vizita la Victor Hugo, fără să știe dacă acesta îi va confirma datele pe care i le propusese. Surprinzătoare o asemenea încredere în viitor. În fine, unele trăzneli au și ele partea lor bună. Asta a devenit fraza pe care și-o tot repetă Lambert ca să se liniștească: tot e mai bine decât să faci fetele să urle alergând după ele cu briciul. Cel puțin, nu mai latră câinii degeaba. Și apoi, baronul și paznicul lui de vânătoare
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
pentru acest Victor Schoelcher. Maestrul primește multe vizite din Franța, dar la începutul toamnei ele devin mai rare, așa că ar fi o ocazie. Datele dumneavoastră vor fi și ale mele. Dl de l'Aubépine repetă la nesfârșit această din urmă frază. Vă închipuiți, datele mele vor fi și ale lui Victor Hugo. E ceva, nimeni nu a mai trăit un asemenea moment la castel. Se îmbrățișează, în fine, dl de l'Aubépine îl îmbrățișează pe Duplessis. Vrea să-l oprească la
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
paznicului său de vânătoare. Nu mai poate de-atâta libertate, ridică brațele și strigă. Cui se adresează? Servitorilor săi? Unei mulțimi închipuite? Lambert și ai lui stau cu toții pe la ferestre, nu sunt convinși că pricep ceva. Se amestecă frânturi de frază... Vizita la Hugo... Așa ceva te spală de toate cele, de toate murdăriile vieții... Măreția lui Victor Hugo... se răsfrânge și asupra lui... Sunt mare... mare... Lambert întredeschide fereastra, își zice că asta îl va determina pe stăpân să tacă. Dimpotrivă
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
final viața nu se dovedește decât un mijloc pus în slujba scopului - artistic. Întâmplătorul din viață naște necesarul din artă. Ceea ce există nu mai poate să nu fi fost: o operă, dobândindu-și dreptul de a fi." Sunt acestea câteva fraze spicuite din prefața semnată de tine, o prefață inspirată, exactă, la volumul de proză a Marinei Țvetaieva abia ieșit de sub tipar la Ideea Europeană, volum cu care inaugurăm colecția Capodopere. Dragă Ianoși, deși e scrisă despre Marina - pe care o
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
maghiaro-germane. Trebuiau adaptate unei structuri neolatine de exprimare. Trebuiau corectate ticurile verbale nepotrivite, mai ușor de disimulat în vorbire decât în scris. De pildă, în maghiară nu există genuri, se întâmplă până astăzi să le greșesc în română. Sau topica frazei, diferită în română. Culmea e - nu știu dacă îți dai seama - că structura limbii ruse e mai apropiată de cea germană decât de cele neolatine, drept care nici învățarea limbii ruse nu m-a dezobișnuit de vechile structuri de gândire. Una
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
încheiat acest articol, am mers la facultate să-mi țin cursurile. Am pășit în amfiteatru, am perorat despre mitologia Sudului american, am citat pasaje grele de sensuri, am invocat autori și curente literare. Mintea nu mi-a stat însă la frazele arborescente ale prozei lui William Faulkner, ci la româneasca de balamuc a lui Vanghelie. M-am întrebat ce e, de fapt, mai potrivit - că doar ni se cere să legăm teoria de practică! - pentru studenții mei. Să-i dau înainte
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
Cînd în fine se eliberează, îmi răspunde cu condescendență că, fiind ora la care trebuie să ia masa, nu putem sta de vorbă. A doua zi dimineață, mă sună pentru a-mi rememora doleanța d-sale, conținută într-o unică frază: "vorbește cu editura X, ca să-mi publice o carte". Se vede că dacă ar fi rostit-o cu o zi înainte, i-ar fi stricat pofta de mîncare... Și de cîte ori interlocutorii mei telefonici se lungesc într-un discurs
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
care le generează, distrugerile cu care ne amenință sînt aceleași ca și cele din trecut. Socialismul reprezintă o religie ai cărei apostoli sînt la fel de intoleranți ca și strămoșii lor. Doctrinele, limbajul, credințele, metodele de propagare sînt aproape identice"i. Aceste fraze reluau, de fapt, îngrijorări exprimate de autor încă din 1895, în Psihologia mulțimilor. Același sumbru pronostic - și tot în 1921 - îl făcea și Sigmund Freud: Cînd o altă formațiune de masă ia locul formațiunii religioase, cum se pare că izbutește
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
aveau? Nu: dar nici un soare nu lucește frumos, nici o floricică nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu răzbate, nimic în lumea de față nu are asemănare cu florile și cu soarele zilelor văzute prin aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute a trecutului mă umple de jale". în aceste două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită direct pe
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]