1,800 matches
-
Trastevere, Andrea îmi mărturisește că a copilărit aici și-mi povestește câte ceva din copilăria lui, cât pot și eu să înțeleg din cuvintele pe care abia reușesc să le segmentez în înlănțuirea lor sonoră, strada în trepte îl face să freamăte cu un pas înaintea mea, vezi fereastra aceea, care? bunica mea, panettiere, niște prăjituri extraordinare, înăuntru era un nocciolo, nocciolo?! si, un nocciolo di, și cuvântul spus din vârful buzelor mi-a scăpat și nu vreau să-i întrerup povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de aici, în lume, acolo e locul meu, acolo mă simt în siguranță, am sărit deja în picioare, părintele Ioan m-a prevenit că nu va fi ușor și-n jurul meu liniștea fără obsesii a naturii, tulburător îndulcită de freamătul uscat al pietrelor, mi-e sete și-mi abandonez jos rucsacul, trebuie să fie pe undeva un fir de apă și mi-amintesc de fântânarul orb cu darul lui de a desoperi izvoare și cum, recăpătându-și vederea, redevine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în vacanță, vorbim cu toții grăbiți și înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ușor peste stațiune. Nisipul auriu, fierbinte peste zi, începea să se răcească, iar acum puteai să pășești pe el în voie, fără să te frigi. Turiștii începeau să plece de pe plajă fiindcă se lăsa răcoare. Liniștea era tulburată doar de freamătul ușor al valurilor și țipătul pescărușilor. Acum urma să rămân numai eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
se mai Întâmple. OK? Logan aprobă din cap. — Mulțam, Eric. Logan se strecură pe coridor spre micul birou unde Își făcuse punctul de comandă cu o zi Înainte, luând pe drum un pahar de plastic cu cafea. Clădirea Începea să freamăte, pe măsură ce matinalii soseau la serviciu. Închizând ușa după el, Logan se lăsă pe scaunul din spatele biroului și se zgâi la harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plimbare călare a lui Tiberius. Gajus își spuse că cel care deschisese grajdul acela avusese o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul prietenos al animalului sub el. Observă că în jurul lui se adunase rapid nu obsedanta escortă a Augustinienilor, ci un grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-și croiască drum printre ricșe și cărucioare, printre căruțe cu cai și grupuri de hamali care se clătinau sub baloții de bumbac crud care atîrnau pe jugurile de pe umerii lor. Circulația În Bund era deja blocată. Încă o dată, zgomotul și freamătul Shanghai-ului Îi Înghițise pe invadatorii săi. Oare se terminase războiul? Prin geamul din spate al Packard-ului, blocat și el acum În trafic, Jim urmări un ofițer japonez care striga la chinezii din jurul lui. Un hamal mort zăcea la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fratern al dorului, dorul de voi, desigur, dar mai ales de mine însumi, de absența mea. Știu, Angela, prea mulți ani sărutările, îmbrățișările mele au fost stângace, forțate. De câte ori te-am strâns în brațe, am simțit în corpul tău un freamăt de nerăbdare, dacă nu de neplăcere chiar. Nu erai obișnuită, asta era tot. Îți era de ajuns să știi că existam, să mă privești în depărtare, călătorul din spatele ferestrei unui tren, cu chipul estompat de geam. Ești o fată sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cinstea mea. Promovarea aceea îmi încorona viitorul, dar îl îngrădea în același timp. Abandonam pentru totdeauna visul de a merge într-o țară defavorizată, unde profesiunea mea ar fi putut în sfârșit să fie ceea ce îmi imaginasem de tânăr. Un freamăt constant, o misiune. Departe de lenta, hipnotica vezică a acestui spital bogat și prost administrat, unde medicamentele expiră și aparatele se învechesc înainte de a fi scoase din cutiile lor. Unde totul se petrece sub anestezie și lucrul cel mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecând fără să ezite printre cele două coloane care susțineau poarta cimitirului și luând-o la stânga. Poate că cimitirele seamănă între ele, de aceea el se mișca în locul acela al tăcerii ca și cum l-ar fi cunoscut, ba chiar cu un freamăt în plus al picioarelor, ca un animal care își recunoaște grajdul. Dipăru în spatele zidului alb de cruci care se deschideau în evantai. Mașina pe care o găsisem în piațetă plecă ridicând un nor de praf. Am coborât și am urinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spunea: „Am să-i pot oare face față? N-o să mă fac roșu ca un mac sau alb ca un crin atunci când ochii ei au să umple golul ușii? N-o să-mi explodeze oare inima în piept?“ Se auzi un freamăt ușor, ca de porumbiță care-și ia zborul, un ah! scurt și sec, și ochii Eugeniei, pe un chip plin de prospețimea vieții și pe un trup ce nu părea să apese deloc podeaua, dăruiră scenei o nouă și misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
grămadă de clienți. Doar ți-a spus cu gura lui că ești un vânzător bun, afacerea cu macaralele nu-i mai funcționează ca înainte. Tu ești o concurență extrem de inconfortabilă pentru el. În W. însă se amplifica un uruit, un freamăt, un tunet insuportabil. Și la fel ca atunci când bunicul anunțase că le-a cumpărat fiilor lui, W. și O., o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, urmând ca ei să-și părăsească vechile posturi și să-și schimbe locuința, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și Încerca să Îl ajute pe tânăr să scape din capcana logodnei, numai pentru a se Îndrăgosti ea Însăși de el și el de ea. Între personaje se nășteau numeroase alte flirturi, gelozii, iubiri neîmpărtășite și neînțelegeri, care prilejuiau un freamăt de intrări și ieșiri din scenă, În care se urmăreau sau se ascundeau unele de altele, iar În primul act apărea deseori un aparat fotografic, pe care Henry Îl considera a fi o noutate. Vedea În piesa aceasta o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
le păstrez. V. tînăr. Inima mi se înăsprește și mai tare. A devenit solidă, neagră și neregulată ca o rocă lunară. Descopăr că vedeniile mele pulsatorii se schimbă. În deșert văd pasărea șarpe planînd peste o vegetație luxuriantă, plină de freamăt. Miliarde de morți, șiruri nesfîrșite de cadavre ce mă înspăimîntă. Prăbușiri stelare. Membre ivite din neant care se agață cu disperare de hainele mele. Totul se tulbură dintr-o formă în alta. Nu înțeleg nimic. Cu atît mai puțin pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a divinului. Oasele mele obosite în atâtea disperări ca niște orbite de nori se descompun, în stăpânul de vieți ce pe furiș încearcă să guste din dorința neînțeleasă a purității. Ochii mei, de atâtea înnoptări, au plecat să caute un freamăt al mărilor unde păsările au aceeași lege a dragostei și-mi astupă dorința, de a nu cerși ajutorul luminii peste vidul de voci, din împărăția iluziilor și niciodată himerele n-o să-mi dezmoștenească visul, în care încerc să te caut
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iar cealaltă îmi dă iluzia dezbrăcată pe o platformă de ger, unde lacrimile dorurilor sunt spume de voci răgușite în IPOSTAZE DE VREMI. Dar totul mi se pare sincer și parcă aud glasul din tăcerea ce ne desparte, parcă aud freamătul dragostei din acele clipe, unde nemărginirile ce-mi respiră trupul acestor neînțelese tăceri îmi dictează calm fără orgolii o arhitectură a RAȚIUNII UNIVERSALE Dar în iubire, nu poate fi vorba decât de regula sufocantă a iubirii, care oricât de bine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce stă de strajă în lumea uitată, În lumea de CÂNTURI ÎNFRUNZITE, cu-n suflet durut din SERATĂ. Acolo e o LEGE ALBASTRĂ, O ALTA E CERUL CEL SFÂNT. Pământul se-nalță spre o FĂRĂMĂ DE SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SOR, ce-mi șterge lacrima vie a iubirilor pierdute. Sunt singură în ninsoarea de vis, Cu dragostea prefăcută-n lumină, Cu brațele tremurânde-a speranță Și ncerc să te caut în floarea divină. Sunt singură prin Ochii dimineților ninse, Prin freamătul pădurilor de vise, Prin plapuma de SENSURI UȘOARĂ, Prin muzica sferelor condamnată să doară. De mă auzi plângând, tu să știi Ești, Omul de vis, prin orice culoare de zi, Și anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și-n noaptea cea din urmă, un El îmi va surâde, Din trupul de lumină cu-n freamăt sfânt de Zori. 20-10-2007, 2220h TRUP DE SOARE domnului Horea Zilieru Eu sunt ploaia ce-ți cade pe trupul plin de OAZE, În suflet port durerea din soarele divin, Și în trăiri de clipe sunt frământări de raze Și cântecul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e dor de freamătul tăcerii Și ochii lui din veacul nedormit Sub arderea divină a-nnportării Aprinde-n taină un orizont dorit. Și lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire și tăcere... Mi-e dor de chipul lui de soare În care seceta e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
abătut din moarte și-am știut Că ploile mă poartă prin blesteme Când sufletu-i albastru și soarele mi-i scut Ființa mea de doruri e chinul din poeme. Am căutat prin viață și am crezut Că iubirea mi-e freamăt de tăcere Când cerul se preface-n taine de cuvânt Îngenunchez în noaptea iubirilor de sfere. AȘTEPTAREA-I LACRIMĂ DE ZARE Nu știu de pot să uit vreodată Chipul celui ce-n vis mă face Să las iubirea pe-un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ele acolo sus: „Scuipă foc, amenință cu gaze, scurg și explodează avuții nemăsurate”. Dacă n-am fost dați gata din prima strofă, acum nu mai putem ține piept imaginației care dă cu gaz pe noi, și intrăm turbați Într-un freamăt cu ciripeli. Comportamentul deșănțat al zburătoarelor trebuie hulit, Îl hulim compunînd ceva ad-hoc, plini de fulgi, spre tine noi cătăm, partid comunist, o, tu, minune! Anca Costescu (București). O foarte plăcută surpriză, mă refer la fotografie, nu la text. Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
celălalt canal, oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale pe bază de laxative și reacție tinerească Împotriva stupidelor reguli de comportament, freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n jurul a 500 de hertzi tras În dreapta și ajungînd prin balans În stînga, la care se va adăuga unul scurt și decis, central, țiuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]