1,538 matches
-
simbolice, fără a se etala enunțiativ în materia epică, așa cum se întâmplă la ceilalți optzeciști (chiar la Ștefan Agopian). În spațiul romanelor lui S. - o lume de pescari, negustori, circari, toți cu experiență ambulatorie - personajele sunt cuprinse de o adevărată frenezie de a vedea, a asculta și, mai ales, de a spune: „Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât omul poate să spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude”, avertizează prozatorul într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
sa este cu atât mai agresivă cu cât în calea ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
-i adăuga și mai mult fericirea”. Cezara este femeia romantică, tânără, cu pasiuni telurice. Este tipul femeii aprige și vindicative, „întreprinzătoare în clipele de încordare erotică. Ea iubește cu sălbăticie, fără a-și pierde decența.” Ea este un simbol al freneziei erotice în formele ei cele mai elementare, are o senzualitate aproape animalică, în care sunt sublimate trăirile elementarului și deține o rațiune a simțurilor care este mai presus de orice. Posibilitatea împlinirii erotice și, implicit, a celei spirituale, se realizează
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care le realizaseră?... La vorbă cu Vlad Mugur e o carte incitant de amară. Spre meritul celor ce au scris-o, discutînd... Normal și paranormal la Shakespeare Am citit cu pasiune volumul Vlad Mugur, spectacolul morții. Pot spune, cu aceeași frenezie și implicare cu care am parcurs și volumul Floricăi Ichim dialogul ei cu meșterul. Nu știu de ce, felul de a da indicații și a face observații al marelui dispărut mă subjugă. Simt , la fiecare remarcă a sa, geniul pedagogic și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să-și împărtășească cu alții euforia. În schimb, oamenii i se păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor, îi răspunse: Toți sunt neguțători, aleargă nebunește după aur și argint
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Și ochii nimănui, adânci văpăi,/ Cu ochii tăi frumoși nu se măsoară,/ Chiar îngerii pălesc sub ochii tăi/ Când sunt spălați de-o lacrimă amară.” Dar „pofta de-a pătrunde taina firii” îl duce adesea la o jubilare naturistă, la frenezia bucuriilor estivale, la un soi de panteism naiv. Conștient în ultimă instanță și de „lucirile străine” ale poeziei sale, lucid și față de „gloria fără nădejde”, poetul-actor crede în cuvânt chiar cu riscul ignorării rostirii sale sau cu prețul pedepsei. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
Chr. era deja introdus la Roma. Și acesteia îi era atașată o divinitate masculină, geniul naturii Attis, amantul ei. Potrivit unei versiuni a mitului, Attis i-a devenit infidel, fapt pentru care Cybele l-a indus într-o stare de frenezie după care avea să moară. Apoi a fost redeșteptat la o nouă viață și reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
reunit iarăși marii mame. Acest mit, devenit fundamentul neobișnuit al unui cult al misterelor, era pătruns de nuanțe înfricoșătoare, avea în serviciul său corpul sacerdotal al galilor. Aceștia, prin dansuri extatice unite flagelărilor, suscitau într-înșii o stare mistică de frenezie ajungând până la autoevirație. În ritul de inițiere, misticul lui Attis retrăia simbolic soarta zeului său în moarte și înviere; era stropit cu sângele unui taur, pătrundea în camera nupțială, pe care o părăsea ca renăscut. În timpul unui ospăț sacru, mărturisea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tăcută ce-i definesc personalitatea."29, astfel încât "în majoritatea poeziilor, glasul ce străbate din lirica Anei Blandiana este rezultatul confruntării cu diferite experiențe."30 Bucuria de a trăi, specifică tinereții, cunoaște diverse forme, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care, treptat se estompează, devenind tăcere. Deși, odată cu dobândirea unei anumite maturități scriitoricești, autoarea adoptă o poziție a dezinhibării, interiorul deschizându-se tot mai mult și devenind exterior, discursul inițial se golește de orice formă a expresivității stilistice, transformându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
textual, precum și prin numeroasele puncte de suspensie. Interiorul, obosit și săturat să lupte, nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce s-ar putea dovedi incurabilă. Scrie pentru a deveni copil o "poezie a regăsirii", gândind cu simțurile: "Mai exact, ocolește conceptul, transmițând nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin idee frenezia simțurilor"183. Această reîntoarcere către sine se conturează în volumele Anei Blandiana, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum încearcă să cuprindă și întreagul conținut abscons al poeziei Ilenei Mălăncioiu: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propriul canon, deconstruind, astfel, sau nu, canonul celorlalți. Reconstrucția prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. Bucuria de a trăi, specifică poetei, se transformă în strigăt sau în tăcere, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care o însoțește. Această permanentă construcție și reconstrucție a vieții este redată, în special, prin metafore cu dublu sens, metafore duble și perspective duble, care reproduc o gamă variată de emoții și sentimente, încifrând universul existențial care, de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din lume - lider În eșanjuri amoroase. Iar dacă astăzi boema s-a mai Îmburghezit, nu a fost așa Întotdeauna. A fost odată - pe cînd Parisul trăia În ritmuri bătute de tineri entuziaști și de nașii lor din „CRS=SS”, În frenezii politice, ideologice, În boemă - a fost ca niciodată o mînă de eroi ai minorității homosexuale, la fel de inteligenți, activi, talentați și spectaculoși ca toți ceilalți actori ai teatrului cultural francez. A fost, În primul rînd, Simone de Beauvoir, care, În cel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre poezia dură argheziană și aceea, mai ceremonioasă, a lui Goga sau Lucian Blaga. Căci oricine poate observa caracterul în ultimă instanță ezoteric al acestei poezii ce-și găsește echilibrul într-o ceremonializare a suferinței, după depășirea etapei juvenile a freneziei vitaliste, așa cum apare ea în "Cum să vă spun"; jalea lui Goga din "Rugăciune" sau "Noi", cu rădăcini certe în farmecul dureros eminescian va fi o permanență a poeziei lui Ioan Alexandru 5. O definiție a poeziei Poemele sunt un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
persoana ta; la o anumită vârstă conștientizezi că există, îți creezi un model mental pentru această procedură și te miri că o adultă întreagă la minte se supune caznei de bunăvoie; vine însă vremea când te apucă și pe tine frenezia masochistă. Intri în horă și nu mai ai cale de întoarcere: joci. Și n-ai încotro, activitatea de gospodină este parte integrantă a prețului plătit ca să devenim eligibile în ochii extratereștrilor. Când se combină cu noi, aceștia acceptă înțelegerea tacită
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
macabră a poetului care scrisese poemul «Rămășagul», unde niște studenți se așezară pe mesele unei camere mortuare printre cadavre, ca să înspăimînte pe un coleg deal lor care se lăudase că va petrece noaptea acolo... Pe atunci toți poeții, citeam cu frenezie pe Rollinat și Baudelaire și fantezia lui Lecca fu apreciată și făcu zgomot. Cenaclul de la «Fialkowski», vestita cafenea-cofetărie, primi cu aplauze vestea și poetul Mircea Demetriade o sărbători în mii de paradoxuri, - iar poetul Alexandru Obedenaru o răspîndi la «Naționala
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de alții, contemporanii lui Bacovia îl percep, de cele mai multe ori, ca actori ai lui, cu voluptate. Ei trăiesc mai intens muzica și dansul. Simt ceea ce înaintașii lor n-au evocat niciodată: abandonarea treptată a conștiinței în timpul dansului, uitarea de sine, frenezia, erupțiile de senzualitate, „foamea voluptății”: „Dansau cu fețe zîmbitoare/ Și-și făureau un ideal/ Din strălucirea trecătoare/ A unei nopți tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
promenadele pline (preponderent cu femei), îndeosebi la orele amurgului, cînd efectele acestuia combinate cu ale luminii electrice făceau ca totul - oameni, vitrine, automobile - să pară fascinante. Orașul cu numeroase cafenele și restaurante, unde viața de zi se prelungește, cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decît iubindu-ne”. Ce anume lasă loc suspiciunii? Modul de a o apăra: gestul sanitar e, aci, identic cu gestul erotic. Parfumurile tari vor alunga duhorile morții și, în același timp, vor acționa ca niște afrodisiace, vor transforma teama în frenezie. „Poate te interesează și această fotografie”, îmi spune Octavian Voicu, arătîndu-mi-o. în ea se vede primul automobil marca „Nash” (americană), adus la Bacău (pînă în Franța, pe apă, iar de acolo, pe uscat), prin 1929 sau 1930, de locotenentul Erdeș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-a oferit lui Yourcenar mijloacele de a combina istoria cu erotica. Era timpul pentru un împărat ale cărui trăsături de caracter eroice, organizatorice, vizionare, erotice, mistice, supranaturale, melancolice l-a predispus la unificarea imperiului și apoi la aplicarea aceleiași frenezii atât în dragostea lui pentru tânărul frumos cât și în pregătirea propriei sale morți. Yourcenar a respectat pesimismul lui Lucrețiu dar el a fost doar un filosof și nu un mare împărat care a condus o lume. Hadrian urma să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cu tânărul Jerry Wilson. Și așa a și făcut, cum arată jurnalele. Și-a redecorat casa aruncând din mobilă, a închis pianul lui Grace, a aruncat hainele și avutul lui Grace. Dar cel mai important lucru de menționat a fost frenezia cu care a plecat în călătorie. Nu putuse călători timp de un deceniu din cauza bolii lui Grace. Dar, acum apăruse Jerry, el însuși un călător de clasă mondială și o pereche plăcută pentru nomadismul ei. La câteva săptămâni de la moartea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la putere a lui Pinay trebuie să marcheze sfirșitul acestei noi forme de inflație. Trebuie, de asemenea, să marcheze renunțarea la o anumită concepție tehnocrată asupra Statului, trebuie să ateste o întoarcere la normele tradiționale ale economiei de piață... Acea frenezie a speranței care, vreme de cîteva luni, a făcut ca mulți francezi să se recunoască în personajul-simbol Pinay, nu e greu de explicat: ea corespunde atît unei aspirații profunde de regăsire a stabilității după mai bine de zece ani de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]