19,594 matches
-
l-a Îndemnat Petrică. ― Nu-i doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu și alții ca mine... Am s-o Încep cu Începutul. Deși aveam o vârstă care nu era pe lista celor ce trebuia să plece pe front, totuși am fost luat. De fapt, nu am ajuns pe linia frontului, ci am mers de-a-ndăratelea. Ne-au trecut peste Prut și de acolo spre Siberia, ca prizonieri de război. Numai că ne-am oprit Înainte de a ajunge În ghețurile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am trecut eu și alții ca mine... Am s-o Încep cu Începutul. Deși aveam o vârstă care nu era pe lista celor ce trebuia să plece pe front, totuși am fost luat. De fapt, nu am ajuns pe linia frontului, ci am mers de-a-ndăratelea. Ne-au trecut peste Prut și de acolo spre Siberia, ca prizonieri de război. Numai că ne-am oprit Înainte de a ajunge În ghețurile veșnice. Aveau nevoie de oameni care să se priceapă la tăiatul pădurii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până și norii aveau altă culoare și pluteau parcă altfel. Chiar și când ploua, atmosfera prea semăna cu a noastră! ― Unde or fi ducând cheresteaua? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Întreabă-mă să te Întreb. Cine știe? Poate au nevoie pe front, că nu se apucă ei acum de construit cine știe ce palate... ― Dă, Doamne, să fie așa! - s-a rugat colegul meu, cu ochii spre cer. Noaptea aceea ne-am cuibărit cum am putut În cabina ceea de frânar. Țăcănitul monoton al
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sărutându-l pe obraz. ― Succes, tati! ― Mulțumesc! Ei asta-i cu totul altceva. Îți voi ține pumnii, Despi... Rămas singur, profesorul a fost năpădit de gânduri: „Acești nemernici nu Încetează să mă urmărească. Au găsit și motive. Am fost pe front și la Întoarcere, Împreună cu profesorul Zenit - fie-i țărâna ușoară - i-am pus la punct pe comuniștii parveniți - ne-au luat În colimator ca <dușmani ai poporuluiă... Deci sunt pe urmele mele și incidental ale celor care au fost și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În focul luptei! Atunci când sângele nostru a curs... A curs cu adevărat, udând pământul nostru!... Al nostru, din vremea Dacilor și pe care ni l-au luat Rușii! Dumneata unde te aflai atunci, fiindcă, cum se vede, erai bun de front. Unde te ascundeai? Ai dezertat, iar dezertorii sunt buni de Curtea Marțială!!! Și acum vii și ne urmărești ca pe niște lotri? Numai că sunteți proști de dați În gropi. Ai pus pe un nemernic să supravegheze Întâlnirea noastră. Întâlnirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frați și prieteni. Ce credeai că punem la cale acolo? Și dacă-i s-o spunem pe cea dreaptă, omul vostru habar nu are ce Înseamnă să urmărești „inamicul”. Află că eu și fratele meu Toader am fost cercetași pe front! Și un cercetaș nu e un papă lapte, ca omul pus de voi să ne păzească! ― Cred că v-ați edificat asupra marii noastre conspirații din acea seară - a intervenit profesorul. Securistul nu a cedat Însă, ci a reluat vorba
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost luat pe nedrept de ruși și dus În... Siberia! Iar feciorul lui, profesorul, a făcut patru ani de război, dus tot de ruși până În munții Tatra. Și să știi că acest om - profesorul - are mâini de aur! Acolo, pe front, fără să știe că rănitul de pe masa de operație este fostul său coleg de bancă din școala primară, l-a salvat de la moarte! Iată-mă-s!!! Și Îți atrag atenția că acolo la școala voastră de securitate nu v-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lucru nefolositor, trântind-o cu năduf... ― Ce fel de frați sunteți dacă purtați nume de familie diferite? - a Întrebat În cele din urmă, privind la tata Toader și la Petrică. ― Dacă aveai mintea la dumneata, ai fi reținut că pe front am fost camarazi, ceea ce Înseamnă că suntem frați adevărați. Da’ ce Îmi bat eu capul să explic dacă mintea dumitale nu bate până acolo Încât să priceapă ce Înseamnă camaraderia pe câmpul de luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tu la șpital? Cu zilele?” „Ei, nici chiar așa. Acum am de lucru pentru un examen foarte greu” - i-am răspuns. „Numai să nu stai flămând și ci-i mai Însamnat să nu stai Însatat. Asta am Îvațat-o acolo pi front...” ― Așa-s părinții... Grijulii. Și unde mai pui că aici ai de-a face cu un cercetaș get-beget. Știi tu cine mă aștepta la intrarea În spital? ― Dacă stau și mă gândesc bine, cred că... toată cimotia bulibașei. ― Nu, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Învățăturilor mai departe, În străinătate, după finitul studiilor În acest institut”. Gruia Îl asculta pe profesor și nu-i venea să creadă ce aude. ― De unde le știți pe toate acestea, domnule profesor? - s-a trezit Gruia prins de val. ― Pe front, am avut un medic chirurg - foarte bun profesionist și coleg - care provenea din acea școală cu renume. În acele vremuri, bacalaureatul se dădea aici, În Iași, pe Întreaga Moldovă. Era sub formă de concurs Între liceele Moldovei. Într-unul din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochelarist. Ce mai faci, mă?... Mirat, Sever se uită la noul venit și îl recunoscu pe unul dintre prietenii săi din timpul studenției, de care nu mai știa nimic de multă vreme, crezându-l căzut la datorie pe unul din fronturile celui de-al doilea război mondial. Severe! Ce mai faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gura mare!... Să se afle unde trebuie! Păi voi ați mai pomenit mămăligă să explodeze?... Ungurilor le-a ajuns până peste cap... Parcă în alte țări... nu este tot la fel?... Ba e și mai rău, dar cine mișcă-n front?... Cum cine? N-ați auzit ultima bombă? spuse într-o zi cineva. Ce bombă?... Că și studenții de la Timișoara au organizat un miting și au o listă de revendicări... Conducerea țării e pe jar! I-auzi!... Numai la noi, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse primii pași, încălecați și ei pe ciomegele cu capătul imaginând cel al unui cal, trebuiau să îl urmeze. Bucuriile copilăriei au trebuit uitate repede, căci îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare, căci vitele mugeau, trebuiau mulse și duse la islaz, ulucul de adăpare trebuia umplut cu apă scoasă din fântâna adâncă. Tot el trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au mers la inimă : Micuța este copilul meu; mama ei, Teodora, era studentă la Cernăuți când am cunoscut-o și îndrăgit-o, în vara anului în care Armata Română a eliberat Bucovina de Nord. Așa cum spunea adineaori Ovidiu, odată cu înaintarea frontului, războiul a luat o altă întorsătură. Din învingători am devenit învinși, din eliberatori am devenit prizonieri ai marelui "prieten". După aproape șase ani de muncă forțată în taiga am fost eliberați și am venit spre țară împreună cu Ovidiu. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atlas al lumii legat în piele pe paginile căruia era scris diminutivul mamei. "Nory". Pentru prima dată că am acceptat să fiu plătită pentru serviciile mele... Tot ce am putut recupera sunt cărțile din iatac. Familiile care aveau bărbați pe front, înrolați în Armata Română, și averi mari, cum era a noastră, erau cele mai năpăstuite. Și tu, cu tine ce s-a întâmplat ?, se grăbește, nerăbdătoare, Dora. Universitatea din Cernăuți, unde eram studentă în anul trei la farmacie, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-i așa ? Ești Teodora Racoce, nu-i așa ?" Da, sunt singura rămasă aici cu speranța să îmi pot continua studiile începute la Cernăuți. Părinții mei au reușit să se refugieze în Sud, dar desigur vor reveni. Frații mei sunt pe front." Rușii fugiseră în graba mare cu numai două zile înainte și nici nu apucasem să intru în conac după plecarea lor. Când am ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care fusese dotată cu toate angaralele trebuincioase, plânsul mi s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am iubit mult și nu știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult. Simion avea atâtea identități diferite ! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
resping, să o detest, împreună cu fructul iubirii ei vinovate îmi devine din ce în ce mai dragă, din ce în ce mai apropiată pe măsură ce își deapănă firul amintirilor." După trei săptămâni de încartiruire, ordinul a căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a spus el fără nici un alt comentariu. Am trăit cu adevărat o pagină din romanul " Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război". Ardoarea îmbrățișărilor a fost totală. Patima sărutărilor copleșitoare, deși de undeva, dinspre Nord-Est, se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cohortei de ravagii și crime odioase, pe care acesta le-a declanșat. Am adus-o pe lume aici, în încăperea care slujește și azi la de toate, asistată doar de o infirmieră a spitalului care începuse să primească răniți de pe front. Era război, nu se găseau nici de unele. Vite și grâne, păsări și lapte, fructe și vin, totul era pentru front. Copilul meu nu a putut să se bucure de o hăinuță nouă, de o fundă pentru minunatul ei păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
slujește și azi la de toate, asistată doar de o infirmieră a spitalului care începuse să primească răniți de pe front. Era război, nu se găseau nici de unele. Vite și grâne, păsări și lapte, fructe și vin, totul era pentru front. Copilul meu nu a putut să se bucure de o hăinuță nouă, de o fundă pentru minunatul ei păr buclat, de o jucărie sau de un dulce, după care toți copiii râvnesc. M-am bucurat că am putut să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar să mă spăl, să mă schimb și să aduc copilului ce puteam pune de-o parte din foarte modesta mea rație de la spital. Iar de la el, de la Simion, nici o veste, nici o veste. La fiecare nou lot de răniți de pe front repetam controlul minuțios și zguduitor al chipurilor suferinzilor. Era sarcina mea să îi identific și să fac scrisori pentru ai lor, însă eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul că este foarte posibil să îl găsesc printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
însă eu nu căutam decât chipul lui. Eram obsedată de gândul că este foarte posibil să îl găsesc printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai vorbim despre vreo cărămidă sau ceva asemănător de pufos? Nu cumva mă confunzi cu guristul de muzică?..." Mi-a făcut apoi onoarea să mă salute, așa cum cred că nu mai salutase pe niciun elev. Mi-a strâns mâna, în fața frontului clasei, cu o prietenie atât de profundă, încât, sincer să fiu, din cauza emoției pozitive, unele lichide din instalațiile corpului meu, precum sângele, au început să urce în obraji, iar altele, mai prietene cu principiile legii gravitației, au coborât încet, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
strigat: "Bravo, Marele Alb!" Nimeni până la el nu pusese atâta dragoste în niște vorbe care erau aruncate către mine. A doua zi, Marele Bronz m-a întrebat: "Hai, pe bune! Ești muzician și mafiot. Cum poți face față pe două fronturi atât de grele?" Atunci am simțit că, în Ferentari, prin Marele Bronz, pe lângă titlurile de depravat și pușlama, urma să mai fiu împovărat de încă unul: eram muzician. Măcar muzician de Ferentari, ceea ce nu-i de ici-colo... Și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă întrebase simplu: "De când cânți?..." Ne priveam, purtam dialogul pe strune și tăceam. Cu Milică am învățat să vorbesc prin tăceri. Prin cuvinte niciodată nu m-am înțeles cu oamenii. De câte ori deschideam gura, izbucnea un război. Nu voiam să deschid frontul și cu Milică. Dar nici el. Se zvârcoleau însă în mine tot felul de dorințe. Aș fi vrut să știu cine este Milică, s-o fac pe detectivul, pentru că tot aveam experiența "supravegherii" cuplului dat în grijă de Suzana, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]