1,614 matches
-
intelectuali, ci prezentarea ei în clișee stereotipe, fără adâncire personală, fără trecerea ei prin intimitatea sufletească a teologului, de unde să se îmbrace în dogoarea convingerilor, în noutatea cuceritoare a unor prezentări care trădează o nouă descoperire a evidențelor adevărului etern, fulgerată pe rând în focul tensiunilor necurmate ale spiritului său. Tocmai acest caracter viu, trăit, îl are teologia lui Nichifor Crainic. E semnificativ în această privință că dânsul a introdus pentru prima dată la noi preocupările de teologie mistică, sistematizând chiar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lauda cosmosului sofianic, întraripată de cea mai arzătoare simțire. Cedrul, finicul, trandafirul, scorțișoara, terebintul și vița de vie, apoi „străvezia tărie a cerului”, soarele, luna „ca un steag de aur în tabăra oștirilor înălțimii”; „colbăria stelelor” și curcubeul, toate apar fulgerate de lumina sofianică: „El a îmbrăcat în podoabă mărețele sale lucrări”: (XLII 21). Spectacolul lumii îmbată sufletul de entuziasm: „Cât sunt de vrednice de iubire lucrurile lui și dragi la privit ca niște flori!” Accentul de tandrețe al acestei exclamații
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-o din nimic. Artistul nu e Dumnezeu. Forma vizionară, care e arhetipul ideal al operei lui, e combinată din elemente date de experiența vieții naturale, iar materia în care o modelează e luată de asemenea din natură. Numai sensul ce fulgeră din operă are direcția unei alte ordini de existență decât cea vremelnică. Cât despre transpunerea în concret a viziunii, dacă lucrul acesta în creația divină nu implică nici un efort, căci Dumnezeu gândește în fapte geniului îi cere o încordare dramatică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
comic. Berlioz voise să pună pe note poesie patriotică și fiindcă nu-i venea melodia pentru versurile refrenului, părăsise proiectul. După câțiva ani, aflându-se la Roma, a căzut în apa Tibrului. Și iată că brusc, în șocul căderii îi fulgeră în minte melodia pe care n-o găsea când o căuta! în acest caz, inspirația e renașterea spontană, luminoasă, sintetică, a unei mai vechi preocupări nearticulate. Dar această revenire împlinită nu distruge nimic din natura extraordinară a inspirației. În mistică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și anume că istoria e inferioară poesiei, fiindcă cea dintâi se ocupă de fapte particulare, iar cea din urmă realizează universalul prin particular. Sacrificiul și eroismul în care culminează istoria nu sunt simple fapte particulare, ci piscuri de viață covârșitoare, fulgerate de semnificații generale. Există un sublim estetic, dar există și un sublim realizat de istorie, care își impune măreția independent de faptul dacă e sau nu înveșmântat în mantia artei. Când arta izbutește să-l facă obiect estetic, impresia înălțătoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spune aici de un zâmbet îngăduitor sau ironic, dar îl simțim în toată supranaturala lui putere, arcuindu se peste condiția mizeriei noastre pământești. Pe buzele Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele prințului Mîșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care suie nostalgia ridicată din tragica noastră experiență omenească. PROFETISMUL ARTEI Natura plăsmuirilor geniale implică neapărat o viziune care dezmărginește de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de-a asculta, Ceți face goală viața și șubrezi ai tăi pași, Păcatele ascunse ce nu vrei să le lași! Mai din belșug Mai din belșug rodește lanul când e udat de rugăciune, Mai pus la adăpost când e să fulgere și tune, Mai luminos se face-aer, mai liniștit și dulce-i vântul, Mai bună și mai mare-i pâinea, mai fericit și cald cuvântul, Mai moale și mai verde iarba, mai albe-s florile și zarea, Mai luminoasă-i sărbătoarea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
această zi, Sf Ilie umblă prin cer și-l caută pe diavol să-l trăsnească, pentru a scăpa lumea de ispită. Să nu lucreze femeile la aceste sărbători de vară, fiind rău de foc, trăsnet, boli grele. Dacă trăsnește și fulgeră la Sf Ilie, să nu stai lângă mâță ori câine,deoarece diavolul se ascunde în părul lor și poate ca să trăsnească și pe oamenii din jur. Sf. Paraschiva: La 14 octombrie nu se coase nimic, fiind rău de trăsnet, grindină
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
dar și concurată de o alta (FURIA ESTE O ENERGIE SUPRAOMENEASCĂ), care se întâlnește în expresii precum a lua foc, a se supăra foc, a se face foc și pară, a se face foc și pârjol, a tuna și a fulgera, a-i veni (toți) dracii, a se face leu paraleu sau mânios dunăre/dunăre de mânios/a se face dunăre (turbată). 2.5.1. Pe baza exemplelor de mai sus, putem conchide că, în limba română, câmpul idiomatic al FURIEI
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
prezent. Raportată la aceste modele antagonice, e evident că limba română atribuie FURIEI un sens preponderent negativ. Chiar dacă reminiscențe ale modelului păgân persistă în textemele diasketice românești (în expresii precum a se face leu paraleu sau a tuna și a fulgera), prin valențele etico-simbolice ale metaforelor conceptuale amintite anterior (NEBUNIE, BOALĂ, MURDĂRIE etc.), ca și prin anumite expresii concrete (a-i veni/a-l lua dracii), "norma" limbii române tinde să condamne FURIA ca pe o manifestare malignă, anormală și, în
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Ideea europeană", 1 decembrie 1927 (o diatribă la adresa cărții cu același titlu a corifeului de la "Sburătorul" și a sincronismului, implicit a imitației promovate în paginile volumului), oferă încă un context de a-și afirma gîndul propriu, invențiunea poetică, în care fulgeră recîștigarea prin cel mai secular act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe, înțeleasă, "între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gîndirea geometrică a lui Eudox
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
diverse altitudini. "Ca toată viața noastră internă, observă eseistul cu finețe de autentic psiholog, părerile și sentimentele despre ceilalți, indiferent cît de dragi ne-ar fi, sînt într-o modificare continuă; numai Dumnezeu și noi singuri știm ce gînduri grozave fulgeră cîteodată prin fundul minții noastre despre acei căror le dăm cea mai solidă dragoste, cel mai autentic respect. Noroc că aceste mișcări sufletești se petrec atît de repede! -, dar nu destul ca să nu le observăm destul de des și limpede. Nici o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vorbește mereu în presă despre încercarea autorităților de a elimina mizeria ambulantă de pe străzi, de a stîrpi cîinii vagabonzi. Imediat sar indignați să protesteze ,,iubitorii de animale”. Se vorbește de ,,genocid” , de ,,masacre”, de ,,abatoare” , iar ,,marele” tribun tuna și fulgera plin de indignare în fața Europei, plin de indignare și plin de ,,iubire creștinească” cum că ,,în România se varsă sînge nevinovat !” Desigur, avem de-a face aici cu o ,,adevărată iubire creștinească”. Dar cînd în piețe sînt sacrificați mieii sub
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
pătratul zilei se conjuga. / Pașii lor sunt muzici, imnurile - ruga. / Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, / Vindeca de noapte steaua-n tremurare. // Pe slujite vinuri frimitura-i astru / Munțu-n Spirit, lucruri într-un Pod albaștri / Raiuri divulgate! îngerii trimeși / Fulgera Sodomei fructul de măceș". Cu deosebirea că, în acest caz, poetul surprinde momentul în care inspirația poetica capătă contur 76. Mai instructive decât lectură pe care o face sonetului și decât analogiile stabilite cu Apocalipsa Sfanțului Ioan, sunt următoarele observații
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fără, primul termen al sintagmei-titlu. Spre deosebire de Faust (de care a fost apropiat) care la auzul clopotelor Învierii, simte că viața este mai puternică decât dorința lui de a muri781, lui Dominic Matei darul îi este conferit printr-un artificiu: este fulgerat în duminica Învierii, în apropierea bisericii. Cronotopul sacru și trăsnetul care reface unitatea primordială dintre sacru și profan provoacă nașterea eroului la o nouă viață ("Se spune, și eu sunt convins că e adevărat - tatăl meu a cunoscut mai multe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
instrumente ale măsurii nu pot fi decât sufletele, atunci când zeii le acordă, (...), darul de a vedea clar. Sufletul recunoaște lungimi cari înfruntă rațiunea"42. Atunci când acest har e acordat, ceea ce se vede e "geometria cerului divin", "cerul a cărui viziune fulgeră încă"43. Nu e de mirare, în acest context, că "tot universu-n cadențe/ Îmi cer inima, sufletu-mi cer", căci atât inima, cât și sufletul sunt singurele măsuri ale universalului. De mirare e numai zbuciumul "în inima-mi tristă", cufundarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se oferă în fiorul inaparentului: "Și ca orice infirm care-și simte/ În brațul secat un fior,/ Dau mereu din arìpile-mi strâmte/ Și-arìpile absente mă dor". Absența care doare e absența unei prezențe înfiorate, unda în care viziunea cerului încă fulgeră, căci dorul formei ce însuflețește materia e o memorie a esenței. Figură a izvorului nesecat, zbaterea aripii nevăzute țese din firele lumii armonia posibilului. Diafan și perspectivă a inaparentului în Patmos de Ilarie Voronca Se știe că, potrivit lui Henry Corbin
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chiar vizibilul apariției, să înțelegem ceea ce apare?15 Dar ar avea vreun rost să înțelegem timpul întâlnirii într-un gol răsfrânt, cu prețul dizolvării întâlnirii înseși? Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-un gol răsfrânt, cu prețul dizolvării întâlnirii înseși? Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai veche decât golul. Încă o lumină - alta - peste cea pe care o arată imaginea; străluminată, aceasta nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai veche decât golul. Încă o lumină - alta - peste cea pe care o arată imaginea; străluminată, aceasta nu dă numai de văzut, ci și de înțeles în lumina care o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un fier mai palid și mai firav/ m-adun încet/ în diamantul fără muchii/ din care numai astrele-nfloresc". Ceea ce se deschide, în inima poemului, este chiar putința lui de a fi, sensul în care el ia naștere și luminează, fulgeră înțelegerea 42. Deschidere a vederii deopotrivă, căci acum nespusul se întrevede prin ceea ce se spune, se lasă spus în imaginație. Altfel spus, se rostește (în) vizibil, așa cum - sinestezic - "se-aud miresmele pocnind" și "un fier mai palid și mai firav
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu suna deloc bine. Poate, dar își zise că reîntoarcerile astea îl înfășoară pe om protector, oferindu-i tihna din căușul lor; doar grație lor reușește el să-și găsească locul lui în lume, să o locuiască. Și totuși... Îl fulgeră ideea că Labirintul construit de Dedal tocmai asta ar fi încercat să corecteze, ca o amplă proteză existențială: problematica tendință către revenire. Nu cumva era vorba în primul rând de un dispozitiv de fracturare a cercului, prin aceea că, odată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o ambi?ie insolit? de a construi o sociologie ?tiin?ific? bazat? pe observarea faptelor, dar care conducea spre dogmatism ?i abstrac?ie, �n felul lui Comte ?i Spencer � contra c?rora Pareto n-a �ncetat s? tune ?i s? fulgere [Valade, 1990]. Dar ce se �n?elegea prin observarea faptelor la turnură secolului? Fizică social? paretian? Economist �nainte de a fi sociolog, Pareto nu concepe alt model pentru ?tiin?ele sociale dec�ț cel al ?tiin?elor exacte, pe care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
un vis împlinit. La capătul acestor lupte sterile pentru Coroana ungară, în ziua de 2 februarie 1365, regele a trebuit să se recunoască înfrânt. În actul emis în această dată, el dicta cancelarului său că: „Bogdan voievod și fiii săi fulgerați de diavol, dușmanul omenirii, care cu păienjenișul răutăților și a veninoasei înșelăciuni, pătrunzând în inima lor, i-a determinat ca, abătând pe mai mulți din calea statorniciei în cuvenita credință, să treacă clandestin din numitul nostru regat al Ungariei în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]