14,889 matches
-
un buldo-excavator interpretează un program susținut de Licsandru prin care se caută presupușii bani ascunși de tatăl său. Deja acoperișul casei este pe pamant sub formă de țigle sparte, lemne rupte și mult, mult praf. Motorul de pe buldo-excavator scoate mult fum dar și un fel de zgomot care nu a mai fost auzit de mult timp prin sat, drept pentru care multe bătrâne și bătrâni din sat s-au adunat lângă gard și încearcă să pătrundă cu ... Citește mai mult RĂZBOINICII
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/eugen_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
un buldo-excavator interpretează un program susținut de Licsandru prin care se caută presupușii bani ascunși de tatăl său. Deja acoperișul casei este pe pamant sub formă de țigle sparte, lemne rupte și mult, mult praf. Motorul de pe buldo-excavator scoate mult fum dar și un fel de zgomot care nu a mai fost auzit de mult timp prin sat, drept pentru care multe bătrâne și bătrâni din sat s-au adunat lângă gard și încearcă să pătrundă cu ... XVIII. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/eugen_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
cu ochi» - SOs, 93 sq.) -, să se înfățișeze un înger cu o carte în mâini: Trecea un înger, / pe un scaun negru așezat. / Trecea prin aer, liniștit / și mândru. // Eu îl priveam de la fereastră, cum / prin ziduri trece ca un fum. // Primește-mi un cuvânt, strigai, / tu, îngere, împins din rai / de-un vânt stârnit, de-o apăsare / a vreunui gând cu mult mai mare. // Dar îngerul tăcea, trecea / pe-un scaun negru stând, citind / o carte veche strălucind / în legătura
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
inspirând, dezlănțuind „cu superbie“ imaginația poetului, desigur, și în „sculpturalitatea“ unor «Antimaterii învinse»: Începu șirul exploziilor. De obicei / exploda o tâmplă. / Se vedea o lumină tăioasă, / se auzea un scrâșnet scurt. Deodată, / m-am trezit planând pe o pernă de fum. / Fiecare parte a trupului se vedea / pe sine, ca și cum ar fi fost totodată / și ochi și oglindă. / Destul că mă răsuceam liniștit / pe o pernă de fum, / lipsindu-mi / distanța aceea tragică, pe care o străbat / privirile, ca să existe. / Propria
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
auzea un scrâșnet scurt. Deodată, / m-am trezit planând pe o pernă de fum. / Fiecare parte a trupului se vedea / pe sine, ca și cum ar fi fost totodată / și ochi și oglindă. / Destul că mă răsuceam liniștit / pe o pernă de fum, / lipsindu-mi / distanța aceea tragică, pe care o străbat / privirile, ca să existe. / Propria-mi copilărie mi-era / indiferentă, indiferentă adolescența. Am renunțat / la a-mintiri. / De ce le-aș mai fi fost recunoscător ? / Astfel, ochii începură să se vadă / pe sine
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
-s aruncate fără noimă Prin tomuri în culori de curcubeu, De crezi că au fost scrise de o moimă, Sau de un slujitor al zelui Orfeu! CONFRATELUI CREDINCIOS Destui prelați scriu versuri albe, Un anodin șirag de jalbe, Ce emană fum de tămâie De parcă sunt o liturghie Ei scriu, ne prevestesc destinul Așa le-a poruncit divinul Să laude întreg soborul Chiar dacă sărăcesc poporul Ei scriu, ades scriu acatiste Și nu se zgârcesc la cuvinte Când folosesc prea mult amvonul Să
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_chemarea_la_judecata_virgil_ciuca_1342944735.html [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
pornească spre o altă lume, a infinitului. O altă viață în care viul se detașează de fiind, eul cosmic se rupe de egoul teluric. Singurătatea domină peste tot ceea ce este lumesc, iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul înecăcios pierzător de viață. Clipele egoului sunt un țârâit veșnic
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
lume, a infinitului. O altă viață în care viul se detașează de fiind, eul cosmic se rupe de egoul teluric. Singurătatea domină peste tot ceea ce este lumesc, iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul înecăcios pierzător de viață. Clipele egoului sunt un țârâit veșnic, o scurgere a timpului
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
lumesc, iar ploaia „țârârie”: „Pe-afară de stai / Te-năbuși de fum” (Pastel, 1965:38), fumul devenind gazul toxic al distrugerii eului, pentru că sufletul este un abur viu, o purificare a eului pregătit pentru călătoria în Univers, cu totul diferit de fumul înecăcios pierzător de viață. Clipele egoului sunt un țârâit veșnic, o scurgere a timpului într-un infinit cosmic unde „răgete lungi / Pornesc din ocol” (Pastel, 1965:38). Substantivul participial onomatopeic, la plural, „răgete”, urmat de adjectivul „lungi”, creează un spațiu
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
caselor, cât și chinul apocaliptic al fiindului teluric, până la desprinderea totală a eului cosmic, în a treia zi a morții. În vers însă felinarele au un rol al legării de întuneric, departe de a sugera lumina. Participiul la plural „afumate”, fumul negru și înecăcios, distrugător de viață, oprește lumina creând întunericul suspiciunii existentului, ivirea umbrei presupuse, dublura umană fără de care fiindul ei ar fi șters. „Triste”, adjectiv la plural sugerează dorul, acea durere înfundată a omului, tușită în amarul inimii. Șoaptele
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
moment dat, poetul va spune: „ - Adio, pustiu, și fior. / Va fi, poate-odată amor.” (Romanța, 1965:127) moment grandios al transformării egoului în eul care va putea să vadă în adevăr existența ascunsă până atunci a ideii prin cuvânt, sub vălul fumului gros al recelui anotimp al suferințelor din trup. Dezvăluirile lui Bacovia, tăinuite cuvinte în sugestii, simboluri nădăjduite în speranța remarcei: „ - O, genii întristate care mor / În cerc barbar și fără sentiment” (Cu voi..., 1965:131), creează senzația că, în perioada
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Sensul_onomatopeelor_in_crea_stefan_lucian_muresanu_1363537941.html [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
s-au defectat concomitent două utilaje cheie pentru analize speciale ale PVC-suspensie, indispensabile pentru export - valțul pentru determinarea conținutului de „ochi de pește” al PVC (defecte morfologice vizibile ca niște... ochi de pește pe o folie vălțuită cu negru de fum și plastifiant) și plastograful Brabender pentru determinarea stabilității termice și a prelucrabilității PVC. Exasperat, mi-am ieșit atunci din fire și am început să înjur cu obidă pe cei din conducerea „de partid și de stat” care nu-mi aprobau
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1428600651.html [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
de mână, Parfumul lor ne-nvăluie Ca o mătase fină... Sub colț de lună ne plimbăm, Iar cerul ne zâmbește... Clipește geana nopții, sus, Jos iarba lin foșnește... Cu vorbe dulci, tandru alinți Ființa mea de gheață, Se risipește ca un fum Din suflet, a mea ceață... Nu am crezut că pot iubi Cu inima rănită, Dar alta este viața ce Mi-a fost de Sus sortită... Să ard-acum meteorit Răpus de-a lui cădere, Sau să mă-'nalț precum o stea
PE SUB SALCÂMII ÎNFLORIŢI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1412967467.html [Corola-blog/BlogPost/341115_a_342444]
-
destinat un peron.Nu ne putem împotrivi nu din lașitate ci pur și simplu pentru că,aici,am fost hărăziți să ajungem.Privim prin ochii destinului forfota vieții care ne atinge,ne dezbracă și ne modelează.Cruci de suflete,răzbat prin fumul gros al peroanelor,îmbrățișându-se cu un scâncet atunci când simt că sunt cele alese.E doar așteptare,trenuri,peroane și o gară de suflete... De undeva de foarte departe,o liniște apăsătoare își lasă cu pași grei măreția pe pământ
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1454242149.html [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
tot ce iubesc? De unde am găsit puterea La despărțire să-ți zâmbesc? Cum vor trece fără tine Ore, zile infinite, Răsărituri și apusuri, Nopți de veghe nedormite? Unde să păstrez parfumul Ce a rămas în urma ta? Se va împrăștia ca fumul, Și în vânt va dispărea. Cum să continui mai departe Când tot ce știu e doar...noi doi? Știu că a trebuit să pleci, Dar...vin-o înnapoi! CINE EȘTI? Cine e acel bărbat Ce stă singur la o masă
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1441012793.html [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
pădure. Așa că strigă la bunica: Hei, Ileano, roiesc albinele! Adu repede o găleată cu apă și roinița cu pămătuful! Adu repede ! Însuși bunicul alergă în casă, căută masca lui de prisăcar, o puse pe cap, luă roinița și foșcăitoarea de fum, cu care să strângă roiul de pe pom. Pregăti roinița, o unse în interior cu miere, să fie mai ispititoare pentru albinele din roi. Pregăti capacul, legă roinița lungă de-o prăjină, apoi o urcă în vârful prăjinii până în dreptul roiului
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1488736501.html [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de fum cu vreo șapte rotocoale țiguiate, pe spate. Îi plăcea să umble de unul singur și să apară unde nici nu te așteptai. Nimeni nu știa ce puteri are, până într-o zi când trecu pe la piață și începu să ia
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
vrăjitorul, să-mi aduceți la palat jumătate din mărfurile pe care le vindeți, ca să nu mă obosesc eu să vi le iau pe toate! Vai de acela care va încerca să mă înșele! Îl fac țăndări! Și dispăru ca un fum alburiu. -Va urma- Referință Bibliografică: Romanul fantastic MĂRȚIȘOR- fragm.1 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
deși (sau cu atât mai mult) cu cât nu cunosc aproape nimic despre acest ținut mirific descris de părintele Nicolae Feier. Dumitru Velea analizează două dintre cărțile lui Dumitru Toma: “Marginile lumii” (Ed. Aius Printed, Craiova, 2011) și “Umbra și fumul” (Ed. Sim Art, Craiova, 2010). Cred că orice comentariu ar fi superfluu pentru că analiza este aceea a unui critic redutabil. Maria Barbu susține că Nicolae Bălașa este “un prozator cu ștaif” și spune aceasta având în vedere cele șapte romane
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Reviste_romanesti_de_prestigiu_rasfoind_paginile_vetrei_vechi_cronica_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l, Mărțișor alergă spre Viscorilă, ridică paloșul și-l trăsni în moalele capului, spulberându-l într-o perdea de fum contorsionată, care luă diferite forme, fie de rotocoale suprapuse, fie de flamură cenușie, zdrențuită. Generalul Rază Fierbinte și luptătorii săi luară în primire cetele de Ghețieni, care trăgeau înverșunați cu săgeți de gheață, fără efect însă, întrucât se topeau sub
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426188137.html [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
ceață ca un far și-l țintuiră pe vrăjitorul nevăzut. Atunci, Mărțișor îl trăsni cu sete, lovind în plin pe nenorocitul de Ger-Sticlos, care se prefăcu într-o pulbere cenușiu-plumburie, ce purta deasupra-i jobenul știut, cu șapte rotocoale de fum. După ce termină cu acesta, Mărțișor se îndreptă spre furioasa împărăteasă care avea lângă ea pe comandantul Prăpădenie. Fricosul general biciuia turbat Fulgoii, care o luau la fugă. Când jetul de raze din paloșul lui Mărțișor îi fripse scăfârlia și când
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426188137.html [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
lui Mărțișor în ceafa groasă și lățoasă făcu din general o ceață plumburie, cu dâre negre ca smoala, care gemea în continuare: Aoleu! Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor cu munți de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426188137.html [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
luptat. Ah! dacă era deșteaptă să fi rupt firul vremii! Sau să fi luat acea vârtelniță, să fi aruncat-o într-o prăpastie, să se distrugă... Dacă... Acum ce putea să mai facă? Începu să lovească cu biciușca umbrele de fum ale slujitorilor săi (foștilor ei slujitori), să sufle în ele purtându-le înapoi spre țara sa, spre Palatul de Gheață Veșnică. În urma ei alerga ecoul uralelor de bucurie ale luptătorilor lui Mărțișor, care zburau către palat. Eroul nostru a fost
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426188137.html [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
a născut în timp. Ce vârstă are el în timp ? Câteva mii de ani. Pe când piatra, materialul cu care lucrez eu, are miliarde de ani. Al meu se leagă, se pierde în univers, până-n adâncul universului. Al poetului ce este? Fumul acela, tremurarea de vorbă, geamătul ca un abur cald. Căci ce este cuvântul decât fum care-ți iese din gură și se pierde imediat. Cuvântul nu se leagă de piatră, el nu se leagă de univers ca materia. Eu fac
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
piatra, materialul cu care lucrez eu, are miliarde de ani. Al meu se leagă, se pierde în univers, până-n adâncul universului. Al poetului ce este? Fumul acela, tremurarea de vorbă, geamătul ca un abur cald. Căci ce este cuvântul decât fum care-ți iese din gură și se pierde imediat. Cuvântul nu se leagă de piatră, el nu se leagă de univers ca materia. Eu fac o asemănare întocmai. Între cuvânt și substratul lui s-a produs o uitare a stratului
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 by http://confluente.ro/Brancusi_piesa_de_teatru_in_trei_parti.html [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]