15,687 matches
-
ei vinovată. Era îmbrăcată cu o fustă plisată din tergal, avea cizme noi, maronii, la gât îi atârna un lănțișor de aur cu cruciuliță. La masă, așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta neprihănire și sinceritate acolo încât te dezarma. Carmina lăsă brusc furculița pe masă. Mereu se lăsase înșelată de aerul de mironosiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai șansa de a rămâne deasupra, neîntinat? Ultimele trei vizite făcute de Carmina în casa profesorilor Alexe fuseseră la ore cu totul diferite și de fiecare dată o găsise pe Marga prezentă acolo, în colțul din stânga canapelei, instalată comod, cu fundul ei durduliu adâncit în iarba de mare, mereu descălțată la piciorul stâng, cu mâinile împreunate sub piept, foarte atentă la replicile lui Alexe, gata să îngâne, împreună cu Nina, frazele tip, insinuări incriminatorii, minimalizări. Chiar și la bucătărie Marga o urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum cade pe fundul de plastic lănțișorul de aur care face un cu totul alt zgomot decât inelul, un zgomot prelins, poate surâdea încântată înainte de a fixa capacul și scăpați de țoalele bune și de bijuterii, eliberați ca dintr-o armură, începeau să recepteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie mai energică, mai cu inimă atunci când o veni nevastă-sa și, râzând, făcu gestul pălmuirii cuiva, că aici dumneaei plătește ca să fie luată la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când îmi era mie lumea mai dragă. Deschise frigiderul, scoase o sticlă de vin negru, foarte frumos la culoare, luă două pahare cu picior, le aduse la masă, le umplu. Îl ridică imediat pe al ei, și-l bău până la fund fără să se respire. Nu-i plăcea în mod deosebit băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și doar întinzi mâna și dai cafea, doriți zahăr? imediat și doar întinzi mâna și dai zahăr și când dansăm, stăm toți în picioare și ne întoarcem toți deodată, WC-ul e în afară, în perete și trebuie să bagi fundul uite-așa și liftul e mult mai încăpător și de aceea locatarii preferă să se mute în lift și să-l oprească între etaje, Filosoful e tandru și nu doarme cu spatele la mine și i-am spus Biancăi după, îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tocmai de Miau, pe care apoi s-o cari în spate la Universitate, și eu iar să mă uit din urmă ca la un film, color de data asta, și râd și mă țin cu mâna să nu fac pipi, fundul mare al Prințesei și aceeași poșetă spânzurată cu care va da dreapta-stânga la mare în mașini și papucii, unul însângerat, care îi cad pe rând din picioare, ne face de râs, cu asta nu mai merg la teatru, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
devastat, trebuie să sun la direcție, ce naiba ai avut, habar n-am, de la Doors, dacă nu-l placam la pământ, cred că spărgea și oglinzile, spune Cehov, trupurile se văd prin întuneric luminate din spate, din hol, eu stau în fund pe jos, după ce m-am rostogolit peste mese și am râs în beznă, Cehov și Marius, foarte înalți, dansează, spun ceva tare, ai mai văzut vreodată o fată mai frumoasă, și ei mă cuprind de mijloc, vrei să ne căsătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
din ei alunecă de pe una din înălțimile malului, iar apa îl duce la vale, până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se auzi din fundul cascadei prăpăstiei. Ursulețul de pe mal lasă capul în jos, privește îndelung și cu amărăciune locul nenorocirii și înaintează apoi spre adâncul pădurii. Acum, acest ținut nu mai este pentru el acea minunată lume. Patria bucuriilor s-a sfârșit pentru el
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
munților moldovenești are un caracter anumit. Parcă-ar ar fi decor, pentru încântarea ochilor și mulțumirea sufletului. Munții mici au forme diverse, costișe line, poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni rug căutând hribi. Ceahlăul se saltă în cer singuratic și cu cremeni goale. Prin contrast, Ceahlăul pare enorm în peisajul munților moldovenești, deși e mai puțin ridicat decât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
El stătea aplecat spre mine parcă întrebându-mă: Te doare ceva. Te simți bine? Vrei să te ajut cu ceva? Atunci eu l-am mângâiat și i-am spus: Dacă nu erai tu, cine știe unde-mi odihneam oasele acum: poate pe fundul cascadei, poate... Și am început să plâng de bucurie. Apoi am plecat jos în sat. Când le-am povestit bunicilor cele întâmplate, l-au lăudat pe Ford. În această întâmplare Ford a dat la iveală curajul, bărbăția, dragostea față de mine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dobrina și livezi care au luat locul pădurilor de altădată. Priveliști neașteptate, mereu altele se dezvelesc la fiecare cotitură a căii ferate. La puțin timp după trecerea trenului de halta Dobrina, se deschide în fața călătorului o depresiune largă, luminoasă, pe fundul căreia se îngrămădesc ca niște ciuperci, o sumedenie de case și blocuri, alături de numeroși arbori ce-și înalță vârfurile către soare. În partea cealaltă a orașului sunt dealuri domoale acoperite cu vii printre care se adâncesc văi, unele înverzite. Una
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu atât mai convingătoare: E plăcut aici! O afirmație fără echivoc pe care Brândușă se simți obligat să o ia drept aluzie la nivelul extrem de scăzut al vinului din paharul profesorului. Se grăbi să toarne puținul care mai rămăsese pe fundul sticlei, În ciuda opoziției, cum altfel decât formală, a distinsului conviv. Petru nu era omul exceselor: nici gurmand, nici potator. Avea de apărat faima de longevivi a celor din familia Șendrean și făcea totul pentru a duce la Îndeplinire această nobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta, În caz că hoții nu s-ar fi mulțumit cu cimitirul evreiesc, cu osebire profanat pentru bogăția adesea Închipuită a morților săi. Încrezător În steaua care Îl va veghea și În viața de apoi, Înghiți ultimele picături de coniac rămase pe fundul paharului burtos, nu Înainte de a cere lui Dumnezeu, conform tradiției strămoșești, iertarea păcatelor lui Eustațiu Măran, fost sufleor la teatru și fost client de-al său, apoi se Îndreptă spre ieșire, fericit că preț de două ceasuri se Învârtise printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aleasă, de care nu fusese lipsită nici Marta, chiar dacă, uneori, pe neașteptate vorbele ei o aminteau pe Margit Márton, lenjereasa familiei Koblicska, ciupită de fesele ei rotunde de bărbați fără maniere. Bărbații educați din „Bosnia” erau cu toții de acord că fundul lui Margit merita un tratament aparte, ce presupunea nu doar admirație și dragoste, ci și o știință aparte a Împreunării de care profesorii de la Scuola Rivulina habar nu aveau. Cum habar nu avea nici el, Coriolan. Spre deosebire de alții, Însă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însă, el era de partea bărbaților educați. Când a Întâlnit-o prima oară pe Marta cu vata ei de zahăr În Piața Carolina i s-a părut că o vede pe fata lui Neuhauser, rămasă nemăritată timp de două sute ani. Fundul Martei semăna ca două picături de lapte cu fundul lui Margit, căci doar despre el se vorbea În berării și cafenele și despre Anschluss. Asta e sodomizare curată! Ceva normal, de altfel, la austrieci, perverși, cum bine se știe, ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâlnit-o prima oară pe Marta cu vata ei de zahăr În Piața Carolina i s-a părut că o vede pe fata lui Neuhauser, rămasă nemăritată timp de două sute ani. Fundul Martei semăna ca două picături de lapte cu fundul lui Margit, căci doar despre el se vorbea În berării și cafenele și despre Anschluss. Asta e sodomizare curată! Ceva normal, de altfel, la austrieci, perverși, cum bine se știe, ziceau cei mai cunoscuți anusiști politici locali. 8. Lucrurile mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pagină și rămase În aceeași poziție, adică În contre-pied, gata să explodeze În jeansul ei prespălat și supraelastic, din fericire, fardată strident, cu un cap de păpușă Îmbătrânită Înfiptă Într-un gât normal. Picioare foarte lungi, talie scurtă, țâțe mari, fund ca al Agnethei de la Abba, iată cum avea să rămână În memoria lui. Plăti pentru cele trei ziare, Adevărul, România liberă și Evenimentul zilei și ieși În stradă, salutând la fel de politicos ca la intrare. Stația de taxiuri era la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viața nu făcuse altceva decât să o iubească pe Marta. Iar Marta nu făcuse altceva decât să se lase iubită și să-și păstreze astfel toată energia pentru a-și iubi fiul mult așteptat. El a venit În iulie, cu fundul lui roz Înainte, de unde și mersul ciudat pe stradă: tot la zece pași, o privire Înapoi, peste umăr, chiar când nu era nimic de văzut. Nimicul ăsta i-a pricinuit Însă destule necazuri, mai multe chiar decât ceva anume. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Erau adânci ca niște roze” (Ioan Es. Pop vers vechi citat din memorie) 1. Nouă luni și ceva mai târziu, se năștea Eleonora-Flavia-Tiberia Brândușă. Deși nu avea decât trei zile, se știau două lucruri despre ea: venise pe lume cu fundul Înainte și, la momentul potrivit, avea să studieze Dreptul la Harvard sau Yale. Era timpul ca românii să dea și ei Americii un Secretar de Stat. Precum cehii. Ocupând această Înaltă funcție, Eleonora-Flavia-Tiberia va putea schimba la față nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit cu o tresărire de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încercând să nu lovesc de canatul ușii marginile de carton pline de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York Street nr. 3. Bob Fenton, Charlestown Road nr. 60. Nici una dintre acele scrisori nu-mi era adresată. Croindu-mi drum spre fundul mormanului, am dat peste o tot felul de lucruri ciudate. O casetă video strâns înfășurată în folie transparentă. Un plic de plastic conținând două caiete ponosite. O cutie de carton mult mai mică, înfășurată și ea bine în folie transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]