3,503 matches
-
pe fratele meu Valerius, care apoi a ajuns gladiator din porunca lui Vitellius? Atunci tu nu ai dat dovadă de milă. Vinicius Crulpus suspină. — Atunci pune pe cineva să mă ucidă. — Să pun pe cineva să te ucidă? izbucni Antonius furios. Eu nu uit că ai venit aici ca ambasador. Numai Vitellius îi ucide pe ambasadori, care sunt sacri până și pentru cele mai sălbatice triburi barbare. Îi făcu un semn lui Arrius Varus, arătând spre Crulpus. — Dă-i consulului Vinicius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fiindcă așa îi poruncea glasul acela. „Nu-l ucide...“ Auzea cuvintele acelea în somn și la sfârșitul fiecărei lupte, când ridica pumnalul, avându-l la picioare pe gladiatorul învins. — Nu ucid. Atunci te va ucide el pe tine! replică Marcus furios. Va trebui să te aperi cu toate puterile... Va fi o luptă cumplită, Valerius. Skorpius e foarte puternic, foarte crud. — Nu ucid. Marcus arătă cu degetul spre ușa dinspre arenă. — De ce crezi că au venit toți pe frigul ăsta, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că i se taie respirația, și își duse mâna la inimă. Mantia alunecă, descoperindu-i chipul. Îi fu de-ajuns să vadă chipurile obosite și furioase ale soldaților, ca să-și dea seama că nici unul nu-l cunoștea. Vreo zece se năpustiră spre el, îl ridicară și îl lipiră cu spatele de perete. — Împăratul a fugit! strigă Vitellius cu glas răgușit. Eu sunt paznicul. El e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lăncii sub bărbie, obligându-l să ridice capul, pentru ca toți să-l recunoască pe împărat în bărbatul acela căruia i se luaseră toate însemnele puterii. Vitellius fu dus la Gemoniae, la capătul scării ce cobora de pe Capitolium. Mulțimea îl insulta, furioasă pe împăratul laș care, după ce fusese învins, nu avusese tăria să moară onorabil, punându-și singur capăt zilelor. Oamenii îi reproșară lui Vitellius faptul că se îmbuiba mereu și că risipise o mulțime de sesterți în banchete, că dăduse foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înaintate. Oripilată, Ammaji aruncă cornetul și, confundându-l cu alunele sale preferate învelite într-un sul de hârtie, Maimuța își îndreptă atenția către ea, puse laba pe cornetul cu proteză și se grăbi spre un copac. — Vai, hoț nerușinat, țipă furioasă Ammaji, întorcându-se și zbierând și fugărind primatul. Dă-mi-o-napoi. N-ai ce face cu ea, măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor și supărător de a se simți. Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu sticla cu ulei de păr? îl întrebară ele pe Hungry Hop, ale cărui bucle unse frumos și parfumate îl demascau ca fiind ultimul utilizator al produsului. Erau grozav de supărate. La vederea umflăturii de pe falca lui deveniră și mai furioase. Fără-ndoială, alunecase când făcea baie și se lovise. Fratele lor cel demn de milă, care le pierduse uleiul de păr, care mereu era rănit sau se rănea singur. La început, fuseseră răbdătoare și pline de compasiune, dar. în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atent la ceea ce spunea. Sub copacul lui se constituiseră două tabere de adepți fervenți: una dintre ele era absolut convinsă că maimuțele trebuiau eliminate pentru a-l salva pe Baba al Maimuțelor și atmosfera de sacralitate a mănăstirii; cealaltă era furioasă că aceste animale sacre vor fi astfel umilite și alungate din căminul lor de drept. Liniile de bătălie fuseseră trasate și toți cei care aveau vreo legătură, chiar și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
său inteligent. Dar de îndată ce deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia să fie ferm în ceea ce privea decizia. — Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceea ce privea decizia. — Dacă nu vă supărați că spun asta, îi zise el brigadierului, nu mi se pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că acesta era prins în ele. Pinky, auzind zgomotele, ajunse să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întăritor californian. M-am întors la hotel strecurându-mă prin mulțimea (care iată că își făcuse iar apariția) de rudimentari, de ultrarafinați și analfabeți, de figuranți și actorași ai Manhattan-ului, acești pământeni necunoscuți. Uriașa distribuție se revărsa pe străzi. Taximetriști furioși înjurau încruntați: apoi am văzut pancarde - AFARĂ CU ENGLOTEII DIN BELFAST și IUBESC IRA și CINE L-A UCIS PE BOBBY SANDS? Bobby Sands, grevistul foamei care a murit. Probabil că greva foamei e un lucru cumplit pentru tipii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui în clipa când noi treceam unul pe lângă celălalt. Eu înălțându-mă, el prăbușindu-se. Poate că pentru asta și plăteam. — Păi, să văd ce pot face, am spus. S-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, urmat de trei bubuituri furioase în ușa de la intrare. Alec s-a ridicat în aceeași clipă și a pornit-o înapoi, spre baie, cu pași furișați, care trădau o îndelungată experiență, mimând cu palma lama cuțitului dus la gât își smuci capul cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
echipați în salopete ca niște tuburi. Îmi făcu un semn cu palma ridicată. Așteptând să-mi revină respirația la normal, am dat ocol mansardei închiriate. Mi-am aprins o țigară al cărei prim fum m-a îndoit cu o lătrătură furioasă a plămânilor în căutare de oxigen. O mâncărime înlăcrimată îmi frământa pleoapele, amintindu-mi de vechile mele mahmureli. Băutul, băutul pe viață, e dificil pentru cei care îl aleg. Mi-am continuat plimbarea, străduindu-mă să mă bucur de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Anglia. Era insuportabilă, era cât se poate de insuportabilă căldura din camera mea. M-am dus și mi-am examinat spatele la oglindă. Se vindecase complet, cu excepția rănii care se inflamase, care o luase razna. Rana e cu mult mai furioasă ca mine. Eu sunt pregătit să iau totul în glumă, dar rana de pe spinare e furioasă de-a binelea, e cu adevărat șucărită. Și iar am început să citesc. Am continuat să citesc până când am început să fiu obsedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mi-am examinat spatele la oglindă. Se vindecase complet, cu excepția rănii care se inflamase, care o luase razna. Rana e cu mult mai furioasă ca mine. Eu sunt pregătit să iau totul în glumă, dar rana de pe spinare e furioasă de-a binelea, e cu adevărat șucărită. Și iar am început să citesc. Am continuat să citesc până când am început să fiu obsedat de cât de mult am putut să citesc. I-am dat telefon Selinei. Acolo e șase dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de curând... în zece, douăzeci de ani, o vor fi făcut-o toate, tot ce se cheamă femeie în viață. Surori, mame, bunici: stimate doamne, ce faceți? Ce ați făcut? Nu sunt șocat, doar dezamăgit. Nu vorbesc pe un ton furios. E un ton îngrijorat, tandru, îndurerat. Imaginați-vă, rogu-vă, fața mea grasă și bășicată, încruntarea mea sinceră. Mă cutremur și rămân neputincios. Toată ființa mea e la picioarele voastre. Un număr însemnat dintre voi m-ați făcut chiar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aer. De-acum stătea drept, în picioare, și se strădui să-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut printr-o gaură din Mediterana în cealaltă mare, nu-chiar-Mediterana, și a fost dus înspre plaja cețoasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plăcut aici. Virgil se gândi la planeta Thera. întunecată. Goală. înțelese de ce această ființă extrem de inteligentă prefera ordinea complexă a insulei Calf. — Maestre, spuse el într-un târziu, acum mă văd obligat să-ți cer să pleci. Vocea gorfului răsună furioasă. Sfidătoare. — Nu voi pleca. Voi rămâne. Atunci, spuse Virgil obosit, simțind că tot trupul îl doare din cauza oboselii, am să-ți Ordon să pleci. Din hău se auzi ceva asemănător unui râs spart. Nici chiar așa, zise Gorful. Ai marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Vultur-în-Zbor. — Mulțumesc, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Dumneavoastră și soția dumneavoastră ați fost foarte generoși. — Prostii, prostii, prostii, prostii! Acum fă o baie și o să-ți găsim niște haine care să nu fi fost sfâșiate de știu eu ce sălbatici furioși. Spilcuit, ferchezuit, așa-i omul reușit. Curățel și aranjat, cum stă bine la băiat. Ei, ei? Da, spuse nesigur Vultur-în-Zbor. Dar nu sunt convins că hainele dumneavoastră îmi... Se opri. Domnul Gribb îl liniștea cu gesturi violente. Nu ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Am fost trezit de un zgomot puternic din Camera Trandafirului. Am dat fuga acolo pe cât de repede mi-a permis pântecul. Grimus era deja acolo, cu cămașa lui de noapte ridicolă și scufia la fel de caraghioasă, ca un spiriduș mare și furios, și evalua dezastrul. Trandafirul zăcea pe podea, cu tulpina ieșind din sicriu, care acum era răsturnat peste conținutul lui prețios! Și, amenințător aplecat deasupra lui, acolo stătea Deggle. Simțeam de o vreme că nu e totul în regulă cu Deggle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei Endimiunse și totuși rămâne ascunse de ea ar putea împinge Obiectul până la dezintegrare. Am dori ca acest Concept ridicol să fie dizolvat pe loc. Asta e tot. Te poți întoarce. Am simțit cum partea de eu-Grimus din mine pulsează furioasă la auzul reproșului lui Dota. Apoi mi-am dat seama că existau unele întrebări care-și puteau găsi răspunsul aici mai bine decât oriunde altundeva. Dota, am gândit. — Da? Gândul a fost tăios - expresia unei minți căreia i se tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu căciula de raton îndesată pe cap, haina din blană de urs acoperindu-i statura corpolentă, un colac de funie atârnat pe un umăr și pușca într-o mână. Iar în spatele lor venea P.S. Moonshy, un funcționar nebărbierit, cu ochii furioși. O zeiță a răzbunării ciudată, triplă care se apropia de țintă. Grimus stătea la umbra marelui frasin, lângă casa lui, cu podoaba pestriță de pe cap fluturând în bătaia brizei și cu păsările așezate pe umerii săi, adunate în jurul lui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]