KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197

supus colonial britanic, a spus: — Niciodată, căpușă murdară! Așa că am fost complet uimit, în ciuda faptului că eram speriat. N-avea grijă, surioară, o să punem noi mâna pe el! a spus una din gorile. Nu merge el peste tot ascuns sub fustele femeilor. La care șeful lui i-a zis: — Leagă cățeaua! După care mi-a spus mie: — Cu ce drept vii aici? Am fost chemat. — Păi bineînțeles c-a fost! Noi l-am chemat! Și, în timpul ăsta, bucătăresele cu scufiile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Îmi odihneam brațul, ale cărui tăieturi începeau să se vindece. Thea mă ducea la tot felul de restaurante și cluburi de noapte, la grădina zoo și la biserică. Călărețele din Chapultepec, acele doamne patriciene cu pălării cu borul tare și fuste imense și pantofiori de piele neagră, mulați pe picior, ce călăreau cu șaua pusă pe o parte, m-au impresionat. Credeam că lumea e mult mai imensă decât îmi închipuisem eu. I-am spus Theei: — Nu prea am habar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
cu ea de îndată ce aveam să mă simt mai bine, și nici ea nu m-a convins cu gesturile ei. A consimțit să mă însoțească în unele seri în oraș și mi-a făcut bine să-i văd picioarele acoperite de fuste, nu de pantaloni. Însă m-a ars la ficați când i-au sosit actele de divorț și i-am spus, așa cum plănuisem să fac, „Hai să ne căsătorim,“ și ea a dat pur și simplu din cap că nu. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
să mi se coacă în piept. Nu mai eram în stare să văd cum trebuie; ea mă orbea complet. Purta papucei de catifea, cu șireturi; părul ei negru era adunat în vârful capului în trei cozi; avea pe ea o fustă portocalie. Ochii ei păreau blânzi și calzi. Și m-am întrebat dacă ar fi arătat atât de proaspătă fără un iubit lângă ea și m-am umplut de îngrijorare. Ce speranțe zadarnice! - în legătură cu visul de a fi tată, vreau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

de obicei e marmeladă de zmeură și, foarte rar, foc -dar cred cu tărie că în fiecare prozator din genultotul-sau-nimic se ascunde, în mare măsură, un androgin, sau unul în devenire. Cred că dacă scriitorul chicotește în fața masculilor care poartă fuste invizibile, o face în dauna lui proprie și eternă. N-am să mai spun nimic în legătură cu acest subiect. ăsta e genul de confidență de care se poate abuza cu ușurință și copios. E de mirare că nu suntem încă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița cu fusta de șerpi Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând pământul, e prinsă cu o centură închisă cu un cap de mort și cu doi șerpi înnodați în față. În locul brațelor, alți doi șerpi. Iar în loc de picioare, gheare de acvilă. Văzînd-o, oricât

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o bluză albă, pe gît, arcuită ispititor la piept, un palton albastru închis cu guler mare din blana unei vulpi polare, a cărei coadă a ajuns căciulă o femeie mică de statură, ce vrea să-și completeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd, aprinsă de-a binelea, fata se ridică de pe scaun, trădînd în ținuta ei încă acea cruzime proprie școlărițelor ce vor să pară mai mature decît sînt, își trece palmele peste fese, prelungind drumul lor în jos pînă la poala fustei, de care trage în speranța s-o mai lungească. Merge în față, rotește puțin scaunul de lîngă șofer, pe care stă, de obicei, ghidul, se așază căutînd o poziție cît mai comodă și-și aruncă dezinvolt piciorul drept peste stîngul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aerul, parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit ca și ochii fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a lăudat c-ai ținut niște prelegeri de-au mers la inima celor prezenți? Zău că... Dați-vă seama că nici n-aș fi avut cum... Găsea ea cum, prostule! se înfurie Săteanu. Dar dacă nu i-ai intrat sub fustă, intră-i în suflet, Mihăiță; ascultă-mă, nu te învăț de rău; femeia asta te apreciază. Acuși e Anul Nou. Dă-i telefon, un telefon nevinovat, să-i urezi cele cuvenite pentru noul an. Nici nu știi cînd o să ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
suflet, Mihăiță; ascultă-mă, nu te învăț de rău; femeia asta te apreciază. Acuși e Anul Nou. Dă-i telefon, un telefon nevinovat, să-i urezi cele cuvenite pentru noul an. Nici nu știi cînd o să ai nevoie de ea; fusta unei femei plasate undeva sus este cea mai bună protecție. Crezi că pe mine nu mă zburau de mult dacă nu era bătrînul Prisecan? Mă știe de la Iași, cînd venea în control. Pe Camelia a luat-o din Iași, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de la Iași, cînd venea în control. Pe Camelia a luat-o din Iași, era studentă la Medicină, l-a îngrijit cînd a avut un accident... Auzi, se apleacă Săteanu spre Mihai, să-i poată șopti pe cît de largă e fusta Cameliei, pe-atît de mare-i sufletul bătrînului... Și nu-i uită pe cei care i-au fost alături; iar eu i-am fost, l-am ajutat să termine la timp colectivizarea în două-trei județe. Prima carte cînd îți apare, mergi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am acceptat să ajuți la treabă, nu să mi te-ntinzi cu bărbatu-miu. Ia zi-i, ești bolnavă? De ce? Ca să știu, să-l tratez, că am doi copii... Fata stă chircită, băgată toată într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești! Te spun soției mîine seară, la premieră. Crezi că nevastă-mea-i ca asta? o privește Lazăr luminîndu-se. Măcar atîta noroc am avut în viață... Ce-i între tine și profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cultura doctoriței este o formă de spoială, o acumulare care nu a schimbat nimic în sufletul ei, dovadă întrebarea pusă lui Mihai dacă vrea să asculte o sîrbă... "Ce caut eu aici, în uzină, la o margine de lume, vînînd fuste, suportînd ignoranța?! O partidă n-am să fac cu fata lui Săteanu, și chiar de-aș face, nu-i o soluție... Cinstit cu mine însumi, așa cum m-a învățat Doamna Ana să fiu, trebuie să recunosc că gîndurile pentru Doina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
umărul gol. O clipă, sub pleoapele căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde mîna să o ia, născînd sub braț o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o ia, născînd sub braț o scobitură cît urma unui sărut, care îl răscolește din nou pe Mihai. Abia cînd bluza este încheiată la toți nasturii iar palmele i s-au plimbat deja de două ori pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se scutură Maria, să-i arunce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fermoarul. Se retrage un pas, aruncă o clipă ochii spre Mihai, apoi, ca o revărsare totală a grației feminine, duce mîinile la spate și face un gest scurt, sigur, sprijinindu-și palmele pe șolduri, lăsîndu-le să lunece în jos, odată cu fusta, din care scoate pe rînd, ca într-un ritual, cîte un picior. Mihai cumpănește o clipă între a începe să se dezbrace și a veni s-o mai îmbrățișeze, conștient că trăiește un moment crucial, că, prinzînd viață în brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochiului, observă privirea mustrătoare a profesorului urmărind-o. "Cum poți privi așa, maestre, un spate atît de feminin?! gîndește Lazăr. Te pomenești că nu-ți plac fetele în blugi, că, dacă-mi amintesc bine, erai tare galant cu studentele." În fustă arată Lazăr în urma fetei, mai mult pentru a-l iscodi pe profesor cred că-i fermecătoare. Păcat! surîde el. Eu îs însurat, mîine-poimîine, copil... Băiat!, c-o mănînc pe nevastă-mea rîde el. Am și pus ochii pe niște mașini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Brîndușei Roman, la Comitetul P.C.R. Trebuie să aflu cum îl cheamă..." *** Cînd deschide ochii, trezit pentru că i-a fost atins piciorul din neatenție, Mihai o vede pe Maria chiar în fața sa, gata îmbrăcată, așezîndu-și partea de jos a bluzei, peste fustă, în jurul mijlocului. Dormeai tun, cum dorm călătorii în tren spune Maria simplu, firesc, pe tonul ei alb, de odinioară. Chiar mă-ntrebam dacă să te mai trezesc. Ast' noapte am fost la uzină se scuză Mihai, ridicîndu-se, intimidat de vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]