2,337 matches
-
o formă atât de diferită încât numai eu știam câteva dintre lucrurile sub influența cărora se născuse; dar uram să vorbesc despre lucrările mele și rareori făceam așa ceva. Eram surprinsă că mersesem chiar și atât de departe. Hugo mă privea gânditor. — E interesant cum văd alții întregul proces, zise el în cele din urmă. O țigară? Deschise cu degetul mare, dintr-un singur gest, cutia de argint, așa cum proceda Beau Brummel 1 cu tabachera lui. — E zi de Gauloises 2? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bilet, nu? N-am văzut nimic pe masă. Hawkins clătină din cap. —Au verificat și calculatorul, în caz că a lăsat ceva acolo. E ceva destul de des întâlnit în zilele noastre. Dar nu s-a găsit nimic. Se sprijini de spătarul scaunului, gânditor. — Luase prânzul cu un impresar. Asta s-a verificat. Se pare că erau amândoi la patru ace. Cantley ar fi putut să se întoarcă, pe jumătate beat, și să meargă să-și facă injecția asta - sincer, cea mai mare aiureală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pătat pe care-l luasem la mâna a doua și pe care nu-l purtasem niciodată pentru că, fiind de mărime bărbătească, prezenta, asemenea tampoanelor, un pericol atunci când urcam și coboram scara de lângă platforma pe care dormeam. Îmi place, zise el gânditor, netezind poalele capotului. Cred c-o să-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără să te bată nimeni la cap. Hugo ridică din sprâncene. — Sigur că nu, zise el cu seriozitate. Și acum cred că o să mă duc să-mi fac dușul. Dispăru în direcția băii. Am rămas uitându-mă după el, mai gânditoare decât fusesem până atunci. *** După ce a plecat Hugo, cum mă hotărâsem să nu merg la sală, m-am scufundat într-o baie fierbinte. Sexul pe care îl făcusem cu o noapte înainte aveau darul de provoca același efect, atunci când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
minte Judi Dench care, dintre toate actrițele de o frumusețe moderată și cu o față ușor de uitat, reușește, printr-o bravură pură, să convingă publicul că e frumoasă și că are grație. —Shirley era o fată ciudată, zise Hazel gânditoare. Mi s-a părut că e o actriță destul de bună, dar cu limite. Din când în când, ieșeam la masă după ore. Locuia imediat după colț, față de unde stăteam eu. Nu era o persoană foarte fericită. Când a dispărut, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nopți în care căutai un loc în care să mergi pentru ca exaltarea să continue. Și nu mă refer la Electric Ballroom 1 aici. Janey își luă biletul de la casă și intrarăm în barul de la subsol, ca să bem ceva. — Pari foarte gânditoare, zise ea. — Boceam Scala. — O. Se întristă. — Da, știu... Am păstrat un moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt Vis, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ne asigurăm că și cablul ei și cel al lui Marie sunt verificate de două ori și apoi să punem pe cineva să stea pe aici în timpul pauzei ca să fim siguri că nu umblă nimeni la ele. Niciodată, zise Steve gânditor, nu s-a mai întâmplat așa ceva în acest teatru. Și sunt aici de mai bine de douăzeci de ani. Își răsuci capul către MM și Matthew, iar privirea lui se lovi și de mine pe drum. Era clar ce insinua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tu? Știe exact ce face. De aia o susțin cât pot. Și nu e de-aia cu aere și fițe. Nu e ca Philip. Ăla avea talent la statul cu nasul pe sus. Dacă o angajează pe MM, zisei eu gânditoare, înseamnă că Matthew i-ar lua locul lui Ben? —Să fiu în locul ei, eu l-aș lua, zise Bez. Știe cum să-i aleagă. Lucrează când îi zici, nu se plânge niciodată, scrie tot ce-l întrebi, verifică și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochii de ea și am realizat cât de tăcută era. —Te simți bine, Janey? zisei eu, liniștindu-mă pentru o clipă. — Da, zise ea, schițând un zâmbet care nu avu nici pe departe efectul dorit. Doar că sunt un pic gânditoare în seara asta. — A, păi e strict interzis, zise Hugo cu tărie. Dar nu-ți face griji, avem antidotul. —Dragii mei! Violet descinse printre noi, cu o sticlă de șampanie într-o mână și un mănunchi de pahare în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu? întrebă Janey. Violet dădu din cap. Abia aștept să lucrez cu el. E absolut de acord cu modul în care o văd eu pe Nora, lucru de o importanță vitală. Cred că-i cam manipulează pe ceilalți, adăugă ea, gânditoare. Și uneori e de-a dreptul insolentă. Știți voi, așa cum sunt oamenii când se bazează pe șarmul lor și nu prea bagi de seamă ce spun de fapt. Se poartă chiar ca o vacă față de săraca Christina. Vreau să scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce să cred, dar apoi mi-am dat seama că are dreptate. De fapt, acum că mă gândesc, nu mi-a zis niciodată ceva care să nu fie adevărat. Îmi spune o mulțime de lucruri, adăugă ea pe un ton gânditor. Cred că din cauză că eu nu bârfesc. Așa că poate să se mai elibereze nițel de presiune, știind că orice-mi dezvăluie nu ajunge și la alte urechi. Stai un pic. Ce-i cu Matthew și Tabitha? Sunt împreună? —Erau. La începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
răsputeri să găsesc o cale de a formula întrebarea care-mi stătea pe limbă. În cele din urmă, am zis cu stângăcie: — Ce altceva ți-a mai spus Helen și s-a dovedit a fi adevărat? Hazel avea un aer gânditor. — Vrei să spui chestii la care nu m-am gândit eu însămi? Păi, ce a zis despre Bez, cred. Tipul pare atât de agreabil! Se întâmplă uneori să nu percepi genul ăsta de lucruri. Ce fel de lucruri? întrebai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părul de pe frunte. Sally comandă chelneriței o altă cafea. Nu scosese aproape nici un cuvânt de când ajunsesem acolo, lucru neobișnuit pentru el. Măcar s-a rezolvat, zise Fisher în cele din urmă, observând că voiam să schimbe subiectul. Aruncă o privire gânditoare celor de la masă, după care îi strânse mâna lui Sally. —Și toată povestea cu crima s-a terminat. Nu va fi nevoie de proces. — I-au scos aparatele lui Ben? întrebai eu. MM clătină din cap. Dar cred că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în apărarea lui Violet. Pur și simplu nu înțeleg cum ar putea să te atragă. — Mă bucur se aud asta, zise Sally, înviorându-se un pic. —Totuși, Hazel are ceva, ceva care te fascinează într-un mod ciudat, zisei eu gânditoare. Își este suficientă; n-are nevoie de nimic din exterior, cu excepția oamenilor care trebuie studiați și a posibilității de a lucra. Știe foarte bine ce vrea, o lăudă Sophie, cam cu jumătate de gură. —E ceva mai mult de atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
data viitoare, strigă Hugo, printre uralele și aplauzele publicului extrem de entuziast al lui Johnny Cash, e rândul tău să vii să zici: „Hai să ne împăcăm!“ Mi-am luat fusta mini, din latex, de pe cuier și am privit-o îndelung, gânditoare, întrebându-mă dacă mergea cu noua vestă pe care tocmai mi-o cumpărasem. —Hei! strigai eu de sus. Dacă-i vorba de pus margarita la gheață... pentru tine, oricând, dragă. Mulțumiritc "Mulțumiri" Le mulțumesc mult pentru îndrumările lor tehnice lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunteți jurnalist și reprezentați opinia publică. Nu e ca și cum aș încerca să stau de vorbă cu pietrele? Se făcu tăcere. S-ar fi zis că toți înțelegeau că se găsesc într-un impas. Trenul! Se întoarseră să-l privească. Părea gânditor, privind un punct pierdut pe peretele de alături. Vorbise ca pentru sine, dar deodată reveni la realitate și îi observă. Era o lumină ciudată în privirea lui. — Trenul! repetă el. Nu înțelegeți...? Așteptă, dar nu primi răspuns. Trenul...! Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre Cáceres și îl privi stăruitor. De ce ați venit? Dacă ați căutat impactul publicitar, ați reușit fotografiindu-vă cu acești indieni. Ce veți face acum pentru ei? Văd că vă place să mergeți direct la țintă. Se scărpină în cap, gânditor. În ziua de azi, eu nu pot decât să-i folosesc ca să denunț politica guvernamentală pe care o va urma rivalul meu, Carrión... Se întrerupse o clipă și își schimbă tonul vocii. Dar nu sunt un om care să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ulei pe care le fac. Camioanele nu au pe ele numele lui sau altceva, dar au o dungă roșie pe margine și genul ăsta de camioane am văzut eu lângă lacul Barcis În ziua aia. Făcu o pauză și deveni gânditor. — Nu știu de ce nu m-am gândit la asta În ziua aia, când m-a Întrebat Foster. Dar Danny tocmai plecase În Germania și cred că nu gândeam tocmai limpede. Lucrați la biroul de contracte, nu-i așa, sergent? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lumea pe care o cheamă din trecut în emoția clipei prezente. Și tot ca de fiecare dată eu o așteptam cu sufletul la gură. ”Un adolescent frumos, cu ochii visători și verzi ca de smarald, cu pletele până la umeri, pășea gânditor în urma unui convoi de tineri entuziaști, care vorbeau cu înflăcărare despre spectacolele de teatru, pe care le-au susținut în unele localități din Transilvania. După ce au străbătut mai multe sate și orașe, au ajuns în nord-vestul țării, în frumoasa pădure
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
sau aveau progenituri care alergau fericite prin grădini sau, mame și prunci la grămadă, săreau pe plase din acelea elastice, rotunde și vaste, care deveniseră, în mod evident, accesoriul obligatoriu al anului. Asta cu excepția copiilor, desigur. Amanda s-a încruntat gânditoare. Era limpede din paginile deschise în fața ei că la momentul respectiv pruncii erau și mai la modă decât plasele elastice. La un nivel subconștient, Amanda știa asta deja; în fond, participase la destule ședințe ale revistei Style la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uriașe, dar n-a văzut nimic. Se întreba de unde avea să vină muzica. —Ca la „ Dă cutia mai departe“, da? a insistat Lotti. —Pachetul, a spus Amanda enervată. „Dă pachetul mai departe.“ —„Dă pachetul mai departe“, a repetat Lotti, clătinând gânditoare din cap. I-a întins fața de pernă lui Hugo. — Începe tu, Yogi! Hugo a luat baierele feței de pernă care era făcută din bumbac și s-a uitat înăuntru. A ridicat însă ochii alarmat, atunci când în cameră s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În curând, marele și bătrânul duce de York o să refuze să mai intre în rândurile armatei. Jake a căzut pe gânduri. —Să știi, i-a spus el, că nu e deloc o idee rea. Acum, însă, Jake nu era deloc gânditor. Privirea lui era acuzatoare și avea doza corectă de dezamăgire care îi induce celuilalt un sentiment de vină. Dându-și seama că era leneșă și lipsită de etică, Alice și-a simțit umerii lăsându-i-se într-un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
piardă timp alegând produsele, a început să înainteze de-a lungul raftului, luând fiecare al doilea borcan din șir. Când a ajuns la capătul rândului, o femeie a trecut prin fața lui. Era înaltă, slabă și blondă, cu o față prelungă, gânditoare și ochi mari, care scrutau îngrijorați lista de cumpărături. Un copil bine crescut se ițea din portbebeul care atârna pe pieptul femeii. —Alice! a exclamat Hugo absolut încântat. Coșul lui Alice, așa cum a observat Hugo, gemea sub greutatea numeroaselor legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
familiaritate dispărea. Părul persoanei aceleia nu atârna, ca o mătură, până în dreptul umerilor, așa cum îi atârna lui Alice. Părul acestei femei, greu și strălucitor, era ridicat într-un coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și căpătase un aer dramatic datorită machiajului iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era îmbrăcată erau infinit mai sofisticate decât garderoba obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
metaforă. Aruncă din nou ochii pe prima pagină. Era anunțată moartea violent a unui polițist. Un detectiv (poate chiar Detectivul, nu?) care fusese într-un bar, ascultase muzică (ospătarul declarase că nu vorbise cu nimeni, băuse vin roșu și ascultase gânditor programul unui saxofonist care cânta acolo de multă vreme, cu mare success, de altfel), după care plecase. Spre propria moarte. Arma crimei - o bâtă de baseball. Criminalul era căutat în continuare. Un anunț sec, scris în manieră jurnalistică, fără suflet
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]