2,545 matches
-
odihnindu-se la jumătatea drumului, potrivindu-și găleata pe umăr și pornind iar În sus, În cea de a doua etapă a urcușului zidarul care suia se Întîlnea pe schelă față În față cu un alt zidar care cobora cu găleata goală și-i făcea loc, dar cum erau puși pe glume, adeseori Își dădeau coate sau se băteau cu palma peste dos, făeîndu-l să se clatine pe cel care urca. Aceste incidente se soldau desigur cu Înjurături de mamă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se și făcîndu-se zob cu o Înjurătură pe buze. Deodată Libarcă Îl arătă cu mîna și spuse: „Ăsta trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mic. Mușcau din pîine cu dinții lor galbeni și formau o Îmbucătură uriașă pe care o mestecau de zor, vorbind și rîzÎnd cu gura deschisă și glumind pe seama celor care nu opriseră lucrul și se opinteau mai departe cu gălețile suind spre planșeul de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de emoție și beat de fericire că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bărbații lor. Cei care mîncaseră se codeau să se Întoarcă la lucru și făceau pe surzii cînd meșterul le spunea că betoniera era plină și că trebuia să Înceapă iar căratul. Planșeul dracului! strigă unul fără poreclă stabilită. — Dă-i găleata ta lui Julius, s-o ducă și el puțin, spuse Agheasmă și fu cuprins de un acces de tuse. — Slăbănogul naibii! Nu-mi tuși În mîncare! Pleacă de-aici, mă ofticosule! Dar Agheasmă era obișnuit cu asemenea vorbe și tuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vorbe și tuși mai departe fără să-i pese de insulte, stînd În picioare lîngă grupul care mînca strîns roată. CÎnd Îi trecu accesul pentru cîteva clipe, slobozi un scuipat enorm care se lipi pe fațada casei. Pe urmă luă găleata de jos și i-o Întinse lui Julius. Nu! Nu! Terminați odată cu glumele! porunci meșterul, care făcea parte, Într-un fel, din conducere: stătea de vorbă cu inginerul și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și chiar cu arhitectul. — Nu mă bate la cap, meștere! — Lasă-l să Învețe! Albinețu, alb ca laptele și adus puțin de spate, ajuns În mod inexplicabil zidar, se ridică În picioare lăsîndu-și strachina cu mîncare pe o piatră, luă găleata lui Agheasmă și-i spuse lui Julius să vină cu el. Îl duse pînă la malaxor, care făcea un zgomot infernal, silindu-i să strige tot timpul, să Înjure tot timpul de mamă ca niște bețivi scandalagii. Îi zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
infernal, silindu-i să strige tot timpul, să Înjure tot timpul de mamă ca niște bețivi scandalagii. Îi zise că-i punea foarte puțin, ca să nu fie prea grea: „Spune-mi cît crezi că poți duce“. Vărsă puțin mortar În găleată și o puse de o parte. Luă alta și o umplu pînă sus, fiindcă era pentru el. „Gata?“ „Da.“ Lăsă jos găleata lui și ridică găleata lui Julius, i-o așeză bine pe umăr și-l Întrebă dacă o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte puțin, ca să nu fie prea grea: „Spune-mi cît crezi că poți duce“. Vărsă puțin mortar În găleată și o puse de o parte. Luă alta și o umplu pînă sus, fiindcă era pentru el. „Gata?“ „Da.“ Lăsă jos găleata lui și ridică găleata lui Julius, i-o așeză bine pe umăr și-l Întrebă dacă o putea duce. Sigur, răspunse Julius. Era aproape goală și el, mort de frică, dar fericit văzînd că era adevărat și că acum Albinețu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie prea grea: „Spune-mi cît crezi că poți duce“. Vărsă puțin mortar În găleată și o puse de o parte. Luă alta și o umplu pînă sus, fiindcă era pentru el. „Gata?“ „Da.“ Lăsă jos găleata lui și ridică găleata lui Julius, i-o așeză bine pe umăr și-l Întrebă dacă o putea duce. Sigur, răspunse Julius. Era aproape goală și el, mort de frică, dar fericit văzînd că era adevărat și că acum Albinețu Își potrivea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius, i-o așeză bine pe umăr și-l Întrebă dacă o putea duce. Sigur, răspunse Julius. Era aproape goală și el, mort de frică, dar fericit văzînd că era adevărat și că acum Albinețu Își potrivea și el găleata pe umăr făcînd să se verse puțin mortar și se Îndrepta spre schelă. Îl lăsă să treacă Înainte și-i zise să nu-l fie frică, fiindcă el o să fie tot timpul În spatele lui dacă-și pierdea echilibrul. Se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timpul În spatele lui dacă-și pierdea echilibrul. Se opriră cu toții din lucru. Cei care mîncau se ridicară În picioare. Agheasmă Începu iar să tușească și cineva strigă la el: „Taci dracului odată!“ Cei de sus se opriră și ei. Lăsară gălețile pe marginea planșeului și de acolo se uitau la Julius și la Albinețu, care urcau pe schelă. E ciutura-n fîntînă, nu pot s-o iau În mînă, Începu unul să cînte, dar Îi astupară gura cu o Înjurătură. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea să cadă, nu mai auzea decît glasul bărbătesc al lui Albinețu care-i dădea curaj, spunîndu-i că era acolo, În spatele lui și să nu-i fie frică: „Hai, Julio! Hai, Julio!“ striga În urma lui și el simțea cum fundul găleții Îi tăia umărul care-l durea din ce În ce mai tare și că, nemaiputînd suporta durerea, va fi silit să-i dea drumul și găleata se va rostogoli peste balustrada palierului. „Prima etapă, respiră Albinețu: vrei să te odihnești puțin? Să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să nu-i fie frică: „Hai, Julio! Hai, Julio!“ striga În urma lui și el simțea cum fundul găleții Îi tăia umărul care-l durea din ce În ce mai tare și că, nemaiputînd suporta durerea, va fi silit să-i dea drumul și găleata se va rostogoli peste balustrada palierului. „Prima etapă, respiră Albinețu: vrei să te odihnești puțin? Să-ți dau jos găleata?“ Și el, care nu dorea altceva decît să se odihnească, ba chiar să renunțe, spuse În mod cu totul inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăia umărul care-l durea din ce În ce mai tare și că, nemaiputînd suporta durerea, va fi silit să-i dea drumul și găleata se va rostogoli peste balustrada palierului. „Prima etapă, respiră Albinețu: vrei să te odihnești puțin? Să-ți dau jos găleata?“ Și el, care nu dorea altceva decît să se odihnească, ba chiar să renunțe, spuse În mod cu totul inexplicabil că nu și cei de jos izbucniră Într-un hohot de rîsete presărat cu cîteva Înjurături admirative, ba chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se opintească așa cum se opintiseră și zidarii ceasuri Întregi și simți că băuse bere la fel cu ei și că de aceea reușise să ajungă pînă la urmă acolo sus, era prieten la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părea mult mai primejdios să coboare; abisul Îl atrăgea ca un magnet și cînd voia să se miște puțintel constata că se deplasase prea mult și ajunsese la un pas de margine. „Julio e un campion!“, strigă Albinețu, apucînd amîndouă gălețile și azvîrlindu-le În sus În semn de triumf. „Trebuie purtat pe umeri!“, adăugă și, fără să-l mai Întrebe, cuprins de un entuziasm nemaipomenit, Îl luă de subsuori și-l așeză pe umerii lui, Îi strigă „Ține-te de gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascultară și se alăturară celor care Încă nu stătuseră la masă. Ceilalți voiau să stea mai departe la taclale cu Julius și să se distreze ascultîndu-l cum vorbește. Îl Învățară o grămadă de Înjurături ca premiu pentru că se urcase cu găleata pînă sus. Acum nu-l mai tratau ca pe o domnișoară și Începură să-și spună păsul deschis față de el. — Taică-tu trebuie să ne dea o primă pentru planșeul de azi, spuse Albinețu. Inginerul vede că ne rupem oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l costă o avere casa asta? — Atunci de ce-și face casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva mai mult datorită prezenței Iui Julius, Îi făcuse să piardă ritmul, se clătinau pe picioare mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmbătat În fața casei neterminate și poate fiindcă erau beți și nebuni Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau acum ca niște furnici, cărînd găleți cu mortar ca să astupe un gol enorm, ca să nu-i plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care arhitectul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meargă din nou la o corridă. De aceea o sărută bucuros și se duse În fugă să-i spună Nildei să pregătească repede mîncarea. De aceea Îi spuse ei, de trei ori În acea după-amiază, povestea cu zidarii și cu gălețile și isprava lui cu Albinețu și ea Îi spuse că era un ștrengar, dar știa că Julius era la fel de cuminte ca Întotdeauna. De aceea Sălbatica Îl ajută să-și orînduiască puțin gîndurile și-i spuse ce trebuia să povestească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-ai vrea să auzi ce spun? De ce nu te uiți la mine măcar o clipă, ca mama? Mama se uită la mine, dar e cu gîndurile aiurea. De ce nu vrei să asculți că Albinețu m-a Învățat să Încarc gălețile? Și că m-a ajutat? Și că știindu-l pe el În spate nu puteam să cad? CÎnd o să vină clipa În care o să te superi pe mine?... și-o să-mi spui că sînt nu știu cum, Într-un fel care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parte și căzu pe iarbă, de partea cealaltă a mașinii. Pleacă! Pleacă! Îl ruga ea pe tipul dubios și el o ținea una și bună că vrea să aibă grijă de mașină, ba chiar se oferea să-i aducă o găleată cu apă ca să-i spele bara de direcție, dar suedeza Începu să tragă capota automobilului sport, Îl asigură bine În toate părțile și pe urmă se sui urmărită de privirile nedumerite ale paznicului, care stăruia acum să-i arate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care vorbesc cu tine, sunt Acela." 27. Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, nici unul nu I-a zis: "Ce cauți?" sau: "Despre ce vorbești cu ea?" 28. Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor: 29. "Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?" 30. Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El. 31. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
-i îndârjesc, în loc să-i sperie” “Mă bucur să aud asemenea lucruri despre ei” “ Da. Și să știți că nu le spun din amabilitate. Și nici din complezență. Să probăm cu exemple: când s-a rupt digul, iar afară ploua cu găleata, toți până la unul au ieșit să-l repare și să-l consolideze. Nimeni n-a pretextat că e bolnav, că suferă cu plămânii sau cu inima... Au muncit toată noaptea și, numai datorită lor, digul a fost salvat. Iar, odată cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]