7,117 matches
-
Ai două fețe, madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gîndește-te, ai Învățat-o cînd erai Înzestrată cu instrumente riguros adaptate la ordinea lumii - ordinea lumii, haosul fericit dospind În spatele acestor pleoape de păpuși adormite. E suficient un copil profet să-și ridice degetul ca să apară pe fiecare chip două găuri negre și tot universul absorbit acolo Înăuntru ca un cuvînt fără litere, ceva ce nu se poate rosti, așa ar trebui să fie poezia pe care tu n-ai putea s-o Înțelegi niciodată și nici eu și nimeni decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici de viteză, nici de distanță, nici de latitudine, nici de longitudine, nu mai depinde decît de acest gol care se comprimă pe sine din ce În ce mai mult. Timp al așteptării fără obiect, absurd care contrazici toate raționamentele absurde ale lumii, această gaură minusculă apărută În cauciucul balonului și balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu-se mai tare și fîsÎind, descoperindu-și forme noi de manifestare, parcurgînd În fond același drum vertical pentru care lusese programat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-o pe alt drum. Era toamnă din nou. Un anotimp trist, bărbătesc. Pe alocuri, picături de ploaie se înfigeau în praf. Iarba uscată era lăsată la pământ. Vântul făcea scandal. Iar noaptea nu se înnegrea de tot. Era plină de găuri cumplit de îndepărtate și de undeva de dincolo străbătea atâta lumină, cât ne trebuia să ne plimbăm. Mergeam de-a lungul lacului, am deschis șapte cabine ca să li se bălăngănească ușile și să le ascultăm. Nu ne-am întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se întâmpla pe când tata lucra în fabrică și noi locuiam în oraș într-o casă mică și albă cu un acoperiș adevărat, sub care puteai să dormi când ploua, nu unul de tinichea prin care să se scurgă apa prin găurile cuielor, ca acolo sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată când plouă, cu casa riscând să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată când plouă, cu casa riscând să-ți fie distrusă când se întâmpla să calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
continuat el, ca să ia o gură de aer curat, probabil dorindu-și să scape un pic și de gălăgie. Am înțeles de la vecini că petrecerea a fost destul de animată. Ochii lui s-au oprit cu un aer dezaprobator pe o gaură din pantalonii mei croșetați. Domnișoara Jackson nici nu era nevoie să fie neapărat beată ca să se împiedice de o cărămidă nelalocul ei. Erau împrăștiate peste tot prin grădină. Și, după cum ați spus și dumneavoastră, era întuneric. S-a împiedicat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tocmai mi-am cumpărat, și mi-a arătat o sacoșă de la Hobbs, din Covent Garden. Dintre foile de hârtie împachetate cu grijă s-a ivit o pereche de ghete din piele maro care, ca și gemenele lor, îi făcuseră o gaură de șaptezeci de lire pe puțin. Nu avea un venit sigur și o suspectam că ia cu sutele de la părinți, care erau terapeuți în Hampstead. Hainele ei erau mereu mult mai scumpe decât păreau. Am scos zgomotele admirative de cuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lua curba în mijlocul camerei, ca un val roz imens care s-a spart de perete și s-a întărit acolo. în spatele lui stătea o femeie cu părul prins într-o perfectă coafură franțuzească. Nu avea cum să-mi fi văzut gaura din dresuri, dar se uita în jos la mine ca și cum știa că-i acolo. Avea gura de culoarea coralului strălucitor, o jachetă mov și o pereche de perle rozalii în urechi. Mă întrebam dacă o obligă să se îmbrace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Hammond a purtat o discuție politicoasă cu mine. Era extrem de frumoasă; înaltă și slabă, foarte slabă, cu pielea măslinie și cu o pereche de ochi fascinanți, migdalați, de un gri deschis. Avea pomeții pronunțați, iar sub ei se făceau niște găuri abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cutia. Am tras pe mine jeanșii mei negri și puloverul negru cu guler sport. Mi-am prins părul în vârful capului cu clame și m-am machiat cu grijă: pudră albă, tuș negru, ruj roșu. Apoi mi-am umplut toate găurile din urechi cu cercei de argint și degetele cu inele de argint. M-am uitat în oglindă. Era efectul pe care voisem să-l obțin. Părea că mă doare în fund de toată lumea. Era ciudat să împing ușa masivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sprijine, iar eu m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sculptura zodiei Leu și am văzut că fața leoaicei, deși deliberat ascunsă cu ajutorul tehnicii, era cea a lui Catherine Hammond. Știam de asemenea că dacă mă uit la arcașă, am să văd o asemănare cu Lee. Am băgat mâna în gaura coloanei leoaicei. Era strâmtă, așa că mi-am introdus cu băgare de seamă mai întâi degetele, apoi palma, dar din fericire aveam mâinile subțiri. înăuntru, suspendată de gaură, motiv pentru care nu o văzusem din prima, am simțit cu buricele degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la arcașă, am să văd o asemănare cu Lee. Am băgat mâna în gaura coloanei leoaicei. Era strâmtă, așa că mi-am introdus cu băgare de seamă mai întâi degetele, apoi palma, dar din fericire aveam mâinile subțiri. înăuntru, suspendată de gaură, motiv pentru care nu o văzusem din prima, am simțit cu buricele degetelor o structură din plastic, ca un coș. Am băgat mai adânc mâna în gaură, tresărind din cauza metalului care începuse să-mi taie fruntea. Apoi degetele mele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întâi degetele, apoi palma, dar din fericire aveam mâinile subțiri. înăuntru, suspendată de gaură, motiv pentru care nu o văzusem din prima, am simțit cu buricele degetelor o structură din plastic, ca un coș. Am băgat mai adânc mâna în gaură, tresărind din cauza metalului care începuse să-mi taie fruntea. Apoi degetele mele au atins ceva ce nu era metal, ci hârtie, și am știut că găsisem scrisorile lui Catherine Hammond. Aceste două coloane nu erau, așa cum am presupus prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ajungă undeva. Era ca într-o pădure cu frunze dese ca zilele și nopțile trăite. Pe măsură ce mergea, pădurea devenea tot mai deasă, ca și cum nu avea nici un capăt. Nu își mai auzea nici pașii. Auzea numai foșniri de animale ascunse în găuri de pământ, atingându-i ușor timpanul. Din zgomotele lor fine deduse că dimineața ajunsese la prânz cu prospețimea ei obișnuită. UMBRA LUI ZAHAREL Sunt umbra lui Zaharel, adică diavolul din el sau personalitatea lui patologică, cum obișnuiesc să mă numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apoi la biserică? Tremuram de frică și totuși i-am răspuns din gât: - Ce să fac altfel? Să tai frunză la câini? - Ai dat de dracu’, ai început să pierzi Împărăția umbrelor! - Cum aș putea să mă salvez? Există vreo gaură prin care să mă strecor până acolo? - He-he-he, a făcut Satan, încât pielea mi s-a zbârcit pe mațe. Pune-te pe treabă, chinuiește-l, fă-l să fiarbă de îndoieli. Fă-l să întâlnească alte femei. Pune-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
decât un șobolan! - De ce tocmai mai jos decât un șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
șobolan? a întrebat prietenul amuzat. - Nu știi că bărbații beți vorbesc mult despre șobolani? am răspuns eu. - Pentru că, a explicat soțul meu, chiar și un șobolan prost are cel puțin o gaură, iar un șobolan inteligent are mereu mai multe găuri! - Voi doi sunteți niște șobolani inteligenți și vulgari, le-am aruncat eu, iritată de râsul lor și de faptul că destupaseră alte sticle de vin. - Ideea asta cu șobolanii inteligenți o știu de la Strindberg, a spus soțul meu. - Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
donatori de spermă, a spus el surâzând. Viața întreagă pe pământ e din materie stelară. - Suntem stele putrede, a spus prietenul nostru, ciocnindu-și paharul de sticla golită. - Mai degrabă șobolani decât stele, șobolani care trădează imediat când o nouă gaură apare la orizont, am spus eu din aburii vinului. - Exact ca tine și ca noi toți, a răspuns prietenul nostru. - Eu n-am trădat niciodată pe nimeni, am explicat eu, uitându-mă la „mireasa“ care devenise peste noapte un simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să spună un cuvânt. Apoi a venit lângă mine, exact când Sucki și-a luat zborul atât de sus, încât a dispărut în culoarea roză a zorilor. Amuțisem, îmi simțeam obrajii arzând și un fel de umezeală îmi apăruse în găurile ochilor. Lacrimile se țineau acolo, căzând apoi ca picăturile de ploaie direct pe mâinile mele, fără să se prelingă pe pielea feței. - Fantastic! repeta soțul meu cu o bucurie spontană. N-aș fi putut să-mi închipui că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un punct culminant, probabil, în așa hal se urla, vreme în care eu tocmai mă holbam la candelabrul imens ce părea să atârne de niciunde, atât de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care se putea vedea parterul, lucru nemaivăzut de mine în nici una din casele în care intrasem vreodată. Această așa-zisă gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care se putea vedea parterul, lucru nemaivăzut de mine în nici una din casele în care intrasem vreodată. Această așa-zisă gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]