19,733 matches
-
pe care acum încerc să le adun într-o cronică a acestui pământ atât de hărțuit de poftele marilor puteri. Ciprian se oprește din povestit. Dora a încremenit cu ceașca în mână, ceaiul s-a răcit. Se surprinde rugându-și gazda : Mai spuneți, vă rog să mai povestiți ! Nu trebuie să mă rugați, este greu să mă opresc odată ce am început, iar auditoriu nu prea mi se întâmplă să am. Totuși, în ultimii doi ani am început să fiu solicitat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să întindă brațele până ce degetele lor se vor atinge. Chipul Teodorei pare un medalion pe care s-a concentrat o lumină cu mult mai intensă decât cea care poate proveni de la lampă. Dora, care până acum a văzut-o pe gazda ei doar înfășurată în berta fără culoare, este plăcut surprinsă să vadă o cascadă de păr alb cu reflexe de argint căzându-i pe umeri, iluminând fruntea înaltă și bombată. În orbitele cernite de vârstă, ochii neobișnuit de mari, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
le despice, ea arde ostrețele din gard. Cât despre temele fetițelor mai mari, nici pomeneală... încât învățătorii le etichetează drept prostuțele mazilului Zimbru, făcute la beție. Dar lasă-lasă că de la anu' le scot din cloaca asta și le duc la gazdă în târgul Siretelui unde vor avea niște condiții pentru învățătură cu adevărat mazilești. Că doar cu un codru de mămăligă, un borș limpede și cu o bucată de slănină cu ceapă zdrobită nu faci carte, Mărioară! Întreabă-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce împotrivire sau observație. Noi vom dirija cu rândul, a mai adăugat doamna. Și acum, poftiți la tortul miresei! Glicemia... Colesterolul... Glanda... s-au auzit câteva glasuri ceva mai timide, dar care au fost numaidecât receptate de urechea fină a gazdei: Nu face nimic, fetelor! Avem și produse dietetice... și vin-Pelin, speciale pentru suferinzii pastiliști care își pot permite măcar o dată în viață luxul de a-și lua trombostopul cu Tămâioasă de Cotnari sau cu Muscat de Bucium. * * * Spiciurile celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
din cauza salatelor de fructe în combinație cu sorbeala. O doamnă și-a pierdut proteza dentară... În fața acelorași mese încărcate cu bunătăți, s-a săvârșit și ultima repetiție. Fraților! Se cuvine să ne exprimăm fără rezerve întreaga gratitudine față de minunatele noastre gazde! Totul, chiar absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o mică adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai vorbim!.. Un adevărat dichis de la pregătirea strugurilor din momentul recoltării și până la fermentare, maturare învechire îmbuteliere la consumul în pahare de cristal cu picior înalt, ceea ce și facem în momentul de față: eu, pe săturate, gospodărește, iar amabila mea gazdă, doar simbolic. Vârsta, domnule Știrbu, vârsta înaintată și suferințele m-au secătuit de puteri; ceva cât se poate de normal, dar mi-e ca nu cumva, înaintea sfârșitului firesc, să mai fiu pedepsit și cu o fază vegetală. Că văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ochii minunați ai fetelor sau pe destoinicia băietanilor, în timp ce altora le-au fost de ajuns doar câteva guri de aer puternic ozonat al locului și bine mirositor a trifoiaș sălbatic de pe pajiști însorite și a floare de cireș de pe versanții gazde ale arborilor înveșmântați în straie de mireasă. Spectacolul naturii este completat de simfonia albinelor culegătoare, de trilurile privighetorilor și de chemările insistente la nuntire ale păsărilor fără cuib. Și bogăția asta de mireasmă și culoare durează câteva săptămâni că, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân... Ha, ha, ha, ha, ha! Ți-ai cumpărat un alt tiran; un tiran cu ștaif, de Moscova, școlit în fieful stalinismului! Ha, ha, ha, ha!, a izbucnit simpaticul Vasea, amabila noastră gazdă de la Târgul de Artă, care, evident, fusese informat despre accesul meu de "nebunie artistică", dacă e neapărat să dau și citate... Se pare că voi pleca spre Belgrad. Se pare... Noul meu stăpân nu a hotărât încă proxima mea destinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de uragan care s-a abătut, în 1960, peste Coasta de Est a Americii și a făcut pagube de miliarde de dolari, bașca 364 de victime omenești. Asta e Donna Mona, cu doi de n, ca să se știe, iar eu, gazdă civilizată, cum mă știți, nu divulgam secretul acesta o mie de ani, dacă nu îndrăznea să-mi trântească ușa, fără nicio vorbă, după ce i-am spus un adevăr pe care-l știa toată lumea..." În ziua aceea am priceput de ce unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cred că n-ai tras cu ochiul sau urechea. Dacă te prind că trișezi, te pedepsesc de nu te vezi! O să stai cu mă-ta în casă, până când..." Dar cum să stau cu mama în casă, când, pentru următoarea zi, gazda anunță mult-așteptata întâlnire cu Olimbiada, "magiciana pietrelor", despre care tot vorbeau, în șoaptă, de o bună bucată de vreme?... Discreție și nu uitați de bani. Magiciana n-are tarif de intrare, dar vrea ceva vânzare la pietre... Toată noaptea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aud pe Nineta: "Scorpion". Doamne, Nineta e scorpion! Ce dihanie o mai fi și asta? Neîndoielnic, una mai grozavă și decât leul. Olimbiada o tratează ca pe o regină. Reușesc să-mi fac rost de câmp vizual. O ia pe gazdă de mână, se așază în genunchi, se apleacă mai mult, alege o piatră, o ridică spre ochii Ninetei și zice triumfătoare: "Ochi de tigru! Vindecă de toate, menține în formă, face minuni la pat, e miraculoasă. Pentru gazdă, gratis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ia pe gazdă de mână, se așază în genunchi, se apleacă mai mult, alege o piatră, o ridică spre ochii Ninetei și zice triumfătoare: "Ochi de tigru! Vindecă de toate, menține în formă, face minuni la pat, e miraculoasă. Pentru gazdă, gratis și cu dragoste!"... Nineta e emoționată. Și eu. Dacă face bine la pat, înseamnă că ochiul de tigru va repara și sofaua Ninetei, care tot un fel de pat e. Nineta ia ochiul de tigru și-l ascunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poate că din cauza asta or fi aplaudat, săracii. Apoi am fost trecut pe pauză. Când credeam c-am fost livrat uitării, am fost luat din compania cotarlei și, invitat ceremonios, am mai cântat câte ceva, "la liber-alese", după cum s-a exprimat gazda. Numai că, fiind și un specialist de față, profesorul meu drag de muzică omul care-mi zicea mereu, la fel de drăgălaș ca și diriginta, de ce nu ți-ai scris tema nici pentru astăzi, băi, lăutarule? a trebuit să fac față unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de rușine, și n-a mai fost găsit de către soț, atunci când acesta intenționa totuși, din câte mi-am dat seama, să-i mulțumească pentru sprijinul acordat. Mă așteptam să primesc și eu mulțumiri, dar n-a fost să fie. Domnul gazdă mi-a pus vioara în brațe și mi-a arătat poteca pe care venisem. Altfel, omul era sensibil de felul său, dar fusese probabil răvășit de situația limită dintre viață și moarte, prin care trecuse soția sa. Proful de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
te ia dracul! Ești singurul alb îndrăgostit de un bronzat". Când am plecat definitiv din Ferentari, eram alt om. Mă așteptasem să văd, la fiecare colț de stradă, scripcari cerșetori cântând "La crâșma din Ferentari", să fiu ciuca bătăilor și gazda tuturor ponoaselor. Mă lovise însă norocul. "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari!", îmi spunea mereu glasul Ninetei. Și, tot la vremea când troleul mă scotea din Ferentari, mi-au atins din nou sufletul vorbele tatălui Marelui Bronz: "Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără nicio reținere, toate cronicile mele favorabile, toate diplomele de la expoziții, la schimb cu acest cuvânt, dacă mi-ar fi fost adresat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
murdare, precum gunoiul și altele. Ghinionul celui mai mic..." Tata, supărat de nu mai putea. Teatru jucat perfect: "Cum? Ai aruncat caietul lui nea Onuț, cu toată povestea familiei lui?!?" Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un buchet de trandafiri. Unde i-ai găsit atât de frumoși și atât de dimineață? Pentru tine, pentru revederea noastră, pentru iubirea noastră. — Îți mulțumesc, romanticule. Ai rămas același, îl sărută pe obraz, admirând trandafirii. Își ia rămas bun de la gazdă, se urcă în mașină cu trandafirii și pornesc pentru rezolvarea problemelor. Până la prânz, Cecilia fiind ajutată în deplasare de Matei care a condus-o cu autoturismul, și-a rezolvat totul. Urmau să plece la Sinaia. — Nu ne înzăpezim pe valea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
seama că era în șorțul de bucătărie ce i-ar putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit de iubirea ei, Matei își lăsă valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ea se duce la baie, se spală, își schimbă apoi hainele cu care lucrase în bucătărie, îmbracă un capot, pregătește ceaiul și merge în camera lui Matei. —Mă răsfeți, prințesă, o admiră în noua ținută. —E de datoria mea, fiind gazdă. Ce zici? În România ai fost tu, acum e rândul meu. Nu vreau să te simți obligată. Dacă mai spui așa, te las flămând. Nu-ți dau să mănânci trei zile, zâmbește Cecilia. Până plec. Când pleci? — Imediat după Crăciun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
în mână, ar trebui să mă ridic grav și să îmi fac ieșirea din scenă. Profesoara e deja obișnuită cu necazul meu, pe care, astăzi, îl primesc ca pe o flagelare purificatoare oh, m-am făcut complet de râs ca gazdă a ceaiului și încearcă, din surplusul ei infinit de bunăvoință, să mă ajute, să dea timp mușchilor mei tumefiați să se refacă. Sensei inițiază așadar o conversație cu Rezvan. În curând, captivată, îmi uit nimicnicia, durerea, amorțeala, chinul, și mă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe care mâna mea continua să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam deja ce va urma. Iată-ne strânse în cerc, toate trei, cu fețele palide, concentrate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în direcția la care se referea. Și-au dat mâna ca și cum s-ar cunoaște de foarte multă vreme și, cu zâmbetul pe față, fiecare a plecat în treaba lui. A doua zi de dis-de dimineață, Dondică împreună cu Dondonel au cunoscut gazdele cu care au pus la punct toate cele de trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
duc la restaurantul „Paharul curat” să pregătească ceva, mâncare, băutură ... -Ce să pregătească? Pentru ce să pregătească? Și mai ales, pentru cine să pregătească? -Dumneavoastră ați spus că vin niște musafiri, pentru care m-am gândit să fim și noi gazde onorabile deși nu prea stăm bine cu situația financiară. Dar în aceste cazuri .. -Nu ați înțeles domnule vice. În străinătate mă voi întâlni cu cineva, nicidecum aici. -Îmi puteți spune, unde anume vă duceți în străinătate? Nu că m-ar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]