2,190 matches
-
te obligă s-o iei în seamă. Ai sau nu poftă de ea, te ia în posesie. Și cu cât se vinde mai bine ziarul, grație unei catastrofe strigate în gura mare, cu atât le merge mai bine ziariștilor, deci gazetarii iubesc catastrofa și urăsc zilele calme. Se inventează știri, când, mai ales peste vară, e secetă, „morte saison, calme plat” (ca în Oribilă stagnațiune), într-atât de mare e nevoia de a umple paginile cu ceva, iar aceste știri false
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
în Oribilă stagnațiune), într-atât de mare e nevoia de a umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De aceea caricaturile epocii îi prezintă pe ziariști cu foarfeci uriașe alături. [...] Presa a dat cea mai
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
și artele ocupă un spațiu considerabil: cronici de cărți, expoziții, spectacole, interviuri cu personalități culturale, o amplă revistă a revistelor literare, relatări despre conferințe și simpozioane, articole omagiale și exegeze despre artiști evrei de la noi și din lume. Scrisă de gazetari cu experiență, într-un limbaj remarcabil prin acuratețe și eleganță, revista e plăcută la lectură și instructivă. Nr. 275-76 conține, pe lîngă cele 28 de pagini obișnuite, o ediție specială - prima dintr-un "maraton exegetic" consacrat, pînă în octombrie, centenarului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
dacă s-a petrecut aidoma în toate celelalte țări din Est. După decembrie î89, asistăm în sfârșit la un lucru pe care intelectualitatea românească nu-l produsese până atunci: mari scriitori, gânditori, eseiști sau romancieri, poeți, părăsesc literatura și devin gazetari, scriu eseuri politice. Acest lucru e foarte important, dată fiind deosebirea extraordinară care există între situația politică din România și aceea a celorlalte țări din Est. E și foarte îmbucurător că oamenii aceștia își sacrifică vocația lor de creatori și
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
oficial exprimate, PSD-ul local încearcă să inducă ideea că marșul ziariștilor a fost de fapt o afacere politică a PNL-ului și a PD-ului, nu un protest al unor oameni care nu-și mai pot face meseria de gazetari în orașul în care a început revoluția. Cît de gravă e situația și la Timișoara, dar și în alte localități ale patriei unde ziariștii nu se lasă intimidați nu știu decît acești oameni care au ajuns să-și facă meseria
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
receptare a artei, ne reamintește Updike, noi toți credem inconștient că undeva trebuie să existe produsul desăvîrșit, acea capodoperă în căutarea căreia sîntem dispuși să citim munți de literatură, să colindăm toate muzeele și toate sălile de concerte din lume. Gazetarul este, într-un fel, descendentul indirect al acestei Ur-ipostaze a consumatorului de literatură, pentru că el produce texte imperfecte sub povara schimbătorului cotidian, migrînd mereu spre acel text "perfect", cartea, pe care uneori nu ajunge să o scrie niciodată. În plină
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
în cronica mea, rostul. Respectând-și clienții, cu îndrumarea atentă a fostului proprietar, Florescu ajunge, sub toate aspectele, un cafegiu de elită. Primește vizitele, mai intime sau mai expansive, ale unor personalități, dacă nu și celebre, măcar puternice. Scriitori, actori, gazetari de primă mână, dar și securiști de ranguri diverse îi trec pragul cerându-i, după caz, cafea sau informații. Și oferindu-i, tot după caz, afecțiune ori sprijin. Perioada e dură, iar concurența unificatoare a statului e nemiloasă. Abia de
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
presa e denunțată de autorități că instigă la nesupunere și revoltă, România Muncitoare fiind desființată. Firește că în perioada războiului (1916-1918), prin Monitorul Oficial, se decretează cenzura presei. Și, după război, în 1919, avem a semnala primul mare proces al gazetarilor de la Bukarester Tageblat care au scris, la comanda inamicului ocupant, procesul fiind unul de "înaltă trădare". Au compărut Slavici, Arghezi și alții, poetul fiind scos din proces de - mirare! - N. Iorga, Slavici fiind condamnat. Dar Constituția din 1923 garantează libertatea
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
Arghezi reprezintă un mic tur de forță, ca și amplele secvențe despre „dosarul” antimonarhic și antibrătienist al lui N.D. Cocea sau despre „zilele de lagăr” de la Târgu-Jiu ale lui Zaharia Stancu. În treacăt fie spus, atitudinea simpatetică față de scriitorul și gazetarul Stancu merită salutată ca premisă pentru virtuale reconsiderări de ansamblu. E de notat, apoi, faptul că literatura carcerală din România perioadei 1870-1945 aparține de regulă scriitorilor de stînga sau adversarilor radicali ai Sistemului politic. Ar mai fi putut intra în
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în folosirea exclamației populare de neîncredere: "Măi să fie!"; aceasta nu lasă spațiu nuanțelor, fiind un substitut de gest și mimică total neechivoc: un fel de a face cu ochiul
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
amenințare la ordinea consacrată. Paul Johnson nu face excepție, intrînd în categoria spiritelor cu repulsie față de răsturnări, de aici poziția de repudiere principială a curentelor de stînga. Volumul e un țipăt strident, cu apăsată tentă polemică, Johnson fiind mai mult gazetar decît istoric, postură care de altminteri îl prinde de minune, grație vervei cu care intră în pielea unui comentator iritat. Ca să schițeze tabloul pericolelor ce pîndesc Occidentul, Johnson introduce două postulate. Primul postulat e un criteriu de recunoaștere a civilizației
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
că i-a fost greu să nu-și taxeze, cu vorbe aspre din Pantelimonul copilăriei, un amic romancier care aruncase, în treacăt, părerea conform căreia interdicția de a publica, pe timpul alianței cu Germania fascistă, le-a fost, până la urmă, prielnică gazetarilor evrei. Aceștia ar fi avut, carevasăzică, vreme să se cufunde în lecturi esențiale și să dezvolte, în pagini cu mult mai profunde, pasiuni livrești de un calibru superior. Nu e deloc așa, iar Steinhardt se revoltă cu îndreptățire. Cantitativ, această
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
Aceeași condamnare primește și Dumitru Stăniloae, cel mai cunoscut dintre cei 16 condamnați ai lotului Rugul aprins, care va fi pus în relație cu lotul Noica-Pillat în timpul anchetei prelungite. Catalizatorul grupării, călugărul Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor, poet, eseist și gazetar recunoscut) are parte de cea mai grea condamnare: 25 de ani temniță grea și 10 ani degradare civică. Nu va mai ajunge să trăiască în libertate, fiindcă moare în temnița de la Aiud în 1962, la câteva luni după eliberarea autorului
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate, și anume cu ,,traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară,/ plugu-n condei/ și braz-da-n călimară? Nu-i vorba, că prin plug putem subînțelege orice unealtă anterioară și prin brazdă orice alt material. II. Artistul
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
sunt prea ocupați cu călătoriile la conferințe internaționale, cu simpozioanele prevăzute cu diurne rotofeie, cu editarea și comercializarea propriilor producte culturale. Chiar acest articol amar mi se înfățișează lipsit de orice relevanță. Îl scriu într-un moment în care destui gazetari făcuți pe puncte califica demisia de onoare a d-lui Caramitru drept toana unui ministru dornic să "iasă în fața". Nici vorbă de așa ceva. Demisia d-lui Caramitru e singura reacție rațională la iraționalitatea care domină societatea românească și guvernul României
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
a susceptibilităților. Mă gîndesc la subalternii lui Chișinevschi, Leonte Răutu și Roller. Dintre ei, unii ne-au fost profesori, alții ne-au fost colegi, unii s-au metamorfozat în democrați multiculturaliști, alții au rămas marxiști cronici, după cum alții au devenit gazetari cu vederi moderne. Nici unul nu a pățit nimic după 1990. Ne întîlnim cu ei pe stradă și le strîngem mîna, le zîmbim și îi elogiem, îi premiem și-i înconjurăm cu pedante gesturi de politețe. De ce nu spunem ce au
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
a degustat vinurile de Recaș, s-a „poticnit” de ospitalitatea proverbială a gazdelor de aici. Unul dintre oaspeți, care a privit paharele până dincolo de marginea lor, a coborât scara frânând din turul pantalonilor. Proverbială a rămas vizita unui grup de gazetari englezi care, după o degustare, evident... neprofesională, ajuns acasă, a localizat metropola de pe Bega „undeva lângă Recaș”. Povestea, desigur, e bogată în variante... Pe aici au trecut furnizorii de vin ai C.C. al P.C.R. , apoi n-au lipsit Dăscălescu, Pacoste
Agenda2005-32-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284054_a_285383]
-
dincolo de cercul acestora, mai ales după apariția aprecierilor maioresciene din Direcția nouă.... Totodată, apar și primele contestații, provocate mai ales de calitatea de junimist. Junimiștii fiind socotiți de adversarii lor nicidecum "naționali", ci, cum se cunoaște, drept "cosmopoliți". Activitatea de gazetar, prestigiul tot mai consistent dobîndit de Junimea, răspîndirea principiilor ei literare în toate regiunile unde se vorbea românește au contribuit la stabilizarea renumelui poetului pe o arie întinsă. Cel de al treilea stadiu al consolidării renumelui lui Mihai Eminescu a
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
la nebuni a marelui poet, din motive nu medicale, ci politice (iată-l pe Eminescu „onorat” cu titlul de cel dintâi deținut politic român!), de către o monstruoasă coaliție pusă la cale de însuși Titu Maiorescu, cu sprijinul adversarilor liberali ai gazetarului. Nu e destul că ne jucăm de-a politica, ne jucăm acum și cu istoria!
Noua direcție a „Tribunei“ din Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3937_a_5262]
-
Daniel Cristea-Enache Publicistica își găsește un suport solid (dar inconsistent, pe termen lung) în pagina de ziar trăind în lumina și în exploatarea evenimentului zilei. Cu cât gazetarul speculează mai bine ultima știre, cu atât crește succesul său la masse, cuantificabil și prin frecvența aparițiilor "pe sticlă". Jurnalistul devine o figură de prim-plan și trece de la o televiziune la alta, pentru a explica națiunii ce se întâmplă
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
privește mult mai tolerant sminteala și deșucheala "marelui bordel al tranziției". Îl explorează și îl înfățișează cu o tandră complicitate, fără a lua în tragic tulburarea vremilor și a oamenilor. Constatând "inflația nevrotică a comentariului", eseistul care a îmbrăcat haina gazetarului încearcă să străpungă cortina mediatică, interfața sclipitoare dintre lumea reală și imaginea ei refăcută, pentru a ajunge la sensul primar al întâmplărilor. Atenția e distributivă, iar mișcarea obiectivului, circulară, panoramând o realitate ieșită din cămașa de forță a comunismului. Dacă
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
și scria, cu radicală înverșunare, împotriva liberalilor, polemizînd cu C. A. Rosetti (directorul Românului), deși nu se știa și nu se știe dacă și el era de acord cu proiectul lui I. C. Brătianu și al lui Vodă Carol. Că Eminescu, gazetar, a polemizat neîmpăcat cu Românul, e un lucru știut și, aș nota, că, chiar dacă în unele cazuri punctuale avea dreptate, sub raportul perspectivei istorice dreptatea a fost de partea guvernului I.C. Brătianu care, în lunga sa guvernare, din iulie 1876
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
articole ale poetului). Toate polemicile purtate de Eminescu cu Românul lui Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
tipare încetează să mai fie reprezentativi. Și astfel, dacă astăzi Eminescu nu mai este la modă este pentru că "nu dă bine". Pentru noua tablă de valori occidentale, valorile în care credea Eminescu sînt indigerabile și neagreabile. Apoi, considerațiile politice ale gazetarului Eminescu sînt irecuperabile, cum și statutul lui de poet național, într-o lume care iese treptat de sub zodia naționalului, atîrnă ca un handicap cultural. În fine, în raport cu canonul actual al țărilor progresiste, Eminescu este pur și simplu incorect politic. Și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
Badoiu Raluca Cezar Petrescu s-a născut la 1 decembrie 1892,a fost romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, redactor la Adevărul, Dimineața, fondator și codirector al revistei social-politice și culturale Hiena. Cezar Petrescu, scriitor fecund, care pe urmele lui Honoré de Balzac aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX, este unul
Personalitatea zilei: Cezar Petrescu by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80639_a_81964]