3,294 matches
-
calul prințesei se sperie de ceva, merge câțiva metri târâș pe picioarele dinapoi, apoi se ridică cu picioarele din față în sus, nechezând, și-o văd pe Adélaïde zburând, pur și simplu, din șea. O găsesc nemișcată, întinsă pe burtă, gemând ușor. - Știți cine sunt ? o întreb. - Da, zice, slavă Domnului că ați fost pe aproape ! - Vă puteți mișca mâinile ? - Da. - Dar picioarele ? - Pot. Spatele mă doare foarte rău ! Poartă o rochie albă, vaporoasă, încheiată cu mulți nasturi la spate. Îi
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
sclipirea viselor de chihlimbar, Copacii se întreabă oare a cui e vina Că își pierd pletele ... Of, ce amar! Brațele și le întind spre înalte ceruri Pentru a culege nesfârșitele poeme Speranțele se deghizează-n geruri Ne mângâie bruma ... Amurgul geme. Până mai ieri, se roteau pe cer cocori, Azi zboară-n cârduri spre senina zare Acompaniați de vântul cu glas de viori. Un vals de adio cu ritm de însingurare. E toamnă ... cerul își varsă o lacrimă Pe frunzele împrăștiate
TOAMNA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376382_a_377711]
-
ale iubirii strune, cred că totu-i cu putință, prinde viață-orice dorință și-n surâs durerea-apune. Stau mirat privind în vreme anii ce-au trecut degeaba când aveam plină cocioaba de mâhniri făcute gheme și cum viața-mi nu mai geme și un iureș este graba, îi ucid tristeții gloaba și-armăsari fac din poeme. Anatol Covali Referință Bibliografică: Zbor albastru / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol
ZBOR ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376431_a_377760]
-
alt producător care să-l concureze. Cererea se dovedi uriașă deși prețurile de achiziționare nu erau deloc populare.Ce să mai vorbim?! Gunoaiele din toată lumea dispărură, o groapă de acest gen devenise o adevărată comoară, iar lumea care până atunci gemea sub povara problemelor legate de gunoaie înțelese ce beneficii se puteau realiza din reciclarea completă a lor. Urmă și o îmbunătățire a produsului. Putea recicla și cadavre dar, în secret, era și opțiunea „corpuri vii”. Cimitirele deveniră doar locuri de
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
pare azi altfel De cum aș fi vrut să-nțelegi? (C.M.) Mă ascund după cuvintele celorlalți? Mă regăsesc numai în flăcările ironice ale aproapelui meu, rugul creator? Viața mea se consumă între două șoapte de iubire. Însă dragostea nu vorbește. Nu geme. Nu cere. Nu dăruiește. Dragostea-i o taină și un scandal intim. Foarte intim. Costel Zăgan, 58 (2) Referință Bibliografică: 2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017
2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376616_a_377945]
-
mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Citește mai mult Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice.... VII. DILEME ( FRAGMENT 34), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Carlos disimulase
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
2017. Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
mult Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
în lumină luând cuminecare, Când din cer va cădea, luminând, steaua ta”. Doamne, de moarte, nicidecum nu mă tem! Eu te rog să îmi lași visul meu de-a fi mamă! Și de-a fi sub povara crucii mele să gem, Tu alături să-mi stai, să-mi alungi orice teamă! Când vreunul va spune că ce fac nu e bun, Că-al meu prunc nu e vrednic să cânte, să spere, Tu din Cer să-mi trimiți înger vrednic, preabun
DE VORBĂ CU DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375876_a_377205]
-
MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
Pasiune, scârba, urași dispreț... dar cu măsura!... IX. SOLSTIȚIUL, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014. Anul ăsta, solstițiul de vară A căzut zgomotos într-o seară Pe-un pământ supraaglomerat Ce-a icnit, a gemut, a oftat Declarând unor oameni de bine: "E solstițiul prea greu pentru mine, Aș vrea ziua și noaptea egale Să le văd în amurg la taclale, Permanent echinocțiu să fie, Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem, din păcate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
vedem, din păcate, Ca dreptate și egalitate Le găsești într-un an - două zile. ...Iar în rest ai nevoie de pile. Citește mai mult Anul ăsta, solstițiul de varăA căzut zgomotos într-o searăPe-un pământ supraaglomeratCe-a icnit, a gemut, a oftatDeclarând unor oameni de bine:"E solstițiul prea greu pentru mine,Aș vrea ziua și noaptea egaleSă le văd în amurg la taclale,Permanent echinocțiu să fie,Doar așa e în democrație." Dar cu toții vedem, din păcate,Ca dreptate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
civilizația țărilor din Extremul Orient. Iar toate obiectele produse de ei,fie ele și corpuri de iluminat ,sunt opere de artă. Doi hamali aduc cutiile sigilate pe un cărucior dintr-un hangar imens și-apoi le-ncarcă în Steluța care geme de durere la fiecare kilogram ce i se adaugă în cârcă. Termină treaba după un timp destul de-ndelungat ,dar lipsa de aplomb e obicei național,așa că nu se miră. Apare în sfârșit și omul cu factura. - Tu nu ești cel
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
miere. Străzile prind viață sub ghirlandele viu colorate, cu motive hibernale, pe care nu prea știi de unde să le iei, aici, unde zăpadă nu este. Nu există localitate, oricât ar fi ea de mică sau de nevoiașă, care să nu geamă sub povara tavanelor grele de lanțuri și plase din beculețe colorate. Poate doar fastul paradelor de mauri și creștini, din vara de mult uitată, să depășească avântul nestăvilit cu care lansează municipalitățile locale chemarea la întrecere în disciplina „lumini și
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
patru vânturi: De sus, plonjă și el peste ponoare. Privighetorile-au tăcut din cânturi Și-n nori se-ascunse-atunci mâhnitul soare. CERBUL DIN CARPAȚI (simbol al poporului român) Bolnav, stă Cerbul Carpatin și zace Printre răzleții brazi din codrul defrișat. El geme-ncet având priviri posace Și nu mai este-n codru împărat. Prin văi, hăitașii-l caută și zbiară Urcând printre hățișuri să-l găsească; Se simte-adulmecat de orice fiară Și știe că toți vor să-l căsăpească... Ridică-te, podoabă
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
alb în fața canonadelor flotei engleze, dar asediații ridică steagul american. Evident, este un imn patriotic. Până atunci americanii, în mod provizoriu, aveau ca imn o altă melodie patriotică, poate chiar mai splendidă, și tot de origine britanică, intitulată, „Columbia The Gem of the Ocean” (Columbia, perla oceanului), Columbia fiind numele poetic al Americii. Mulți români cunoșteau această melodie, deoarece postul de radio „Vocea Americii”, în perioada războiului rece, își începea toate emisiunile destinate României cu acest cântec alert, compus în tempo
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
prin ceață, Apoi galben și-albastru...” (Așa el îmi spunea.) „Am scris tone de versuri și-am colectat talente, Lansându-i prin Cenaclu pe cerul meu valah; I-am beștelit pe-adepții lui „dolce far niente” Și am cântat femeia gemând sub mine „ah !”... Doream cu nebunie un lider ca Bălcescu Sau ca Mihai Viteazul, ca Ștefan ori Dracula... Chiar eu doream să-mi spuneți că-s „Noul Eminescu”, Când cei experți în versuri rostiră „Jos căciula!” Am proslăvit speranțe, crezând
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
cu teamă, Această toamnă blândă și discretă, Păstrează încă aura secretă, Cu care ne tentează și ne cheamă. A ars culorile-n cuptor de cretă, Iar soarele n-o să-l mai bage-n seamă, Nici vântul, care-ncepe iar să geamă, Nici zborul părăsit de vreo egretă. E ziua tot mai scurtă și prea slabă Să mai încapă visuri și dorință, Când nimeni despre noi nu mai întreabă De ne-nvelim cu ploi, ori cu velință. Iar timpul trece fără nicio
VELINŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375209_a_376538]
-
ștergând de dor săruturi reci de îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în primăveri de floare cioplind nectarul peste liniști coapte, dezgheț de patimi erupând vlăstare, gemând de frigul toamnei ce mă zbate. O să mă uiți... în cingătoarea lunii prin albe nopți te-or sfâșia himere, țipând de dor să faci din Cer petunii, să zbor a floare prin răniri de stele. O să mă uiți... pe sub tăceri
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
Când corzile sunt rupte și-o să-l doară, S-ar face de rușine și ocară, A fost, cândva, atâta de rebel. Când lemnul mai vibrează în cutie, Cu sunete pierdute sub aripă, Doar aerul ar mai putea să știe Cum geme timpul, când secunda țipă, Iar pentru noi ar fi putut să fie Eternitatea strânsă într-o clipă. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VIOLONCEL / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016. Drepturi
VIOLONCEL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375227_a_376556]
-
aplecat spre bătrân, prinzându- l destul de bine de umeri. Dar când să- l ridice, nu a reușit. Atunci Adrian i- a sărit în ajutor și împreună au reușit să îl urce pe sanie. L- au acoperit cu o pătură. Bătrânul gemea din ce în ce mai tare. Copiii au început să alerge cu sania, cât puteau de repede. Curios, Robert îi însoțea din umbră. Ajungând la stația de salvare, bătrânul a fost preluat și urcat într- una din mașini pentru a merge la cel mai
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
scumpi șir, ~à s.f. usturoi > siral/o, -i, -e, -e adj. usturoiat - șir alo >sïr->sïr-la- sïrlar (sïrladï) vb. tr. a ustura interj.> ing > ing-le- ingler (ingledi) vb. într. a geme gir > gir-le- girler (girledi) vb. într. a tuna Referință Bibliografica: SUFIXUL -LA (-LE) / Sorin Cristian Moisescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Sorin Cristian Moisescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUFIXUL -LA (-LE) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372654_a_373983]
-
vine. Și a naibii revizie se apropia cu viteza sunetului. Mai rămăseseră doar trei luni și opt zile. --Cum, mamy, nici măcar votculița cea de toate zilele? --Nici! Economie la sânge, că ne mănâncă revizia! Bietul suflet candriu, de taximetrist, capitalist, gemea înăbușit de gândurile astea pâcloase, printre care, abia se mai zăreau visele lui albe, de businessman împlinit. Dar, nu se lasă el doborât. Va ține cu dinții de pleașcă. Rezervorul este plin, motorul toarce ca o pisică mângâiată, clientul a
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
o introducere uimitoare în psihologia moromeților. Tulburătoare scene de dragoste rămân întipărite în mintea cititorului. „Polina se întoarse cu umărul și-l așteptă dintr-o parte, parcă la pândă, cu ochii deschiși; se lăsă greu cu toată puterea trupului și gemu când el (Birică) o apucă și-o înfășură în brațe; numai când o ridică pe sus închise ea ochii. El o duse chiar pe pământul din care avea să-și ridice casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]