4,959 matches
-
de socializare. Sociologia radicală merge și mai departe, considerând conflictele nu doar un motor al schimbării sociale, ci și al creării permanente a societății înseși. Deși sociologia radiografiază mai bine conflictele sociale, ea rămâne la un nivel prea mare de generalitate și globalitate. Situațiile conflictuale pot fi relativ asemănătoare în generalitatea lor, dar extrem de diferite în individualitatea lor, chiar și atunci când este vorba de același sistem social, cu atât mai mult în cazul sistemelor sociale diferite. Importante devin interacțiunile sociale dintre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu doar un motor al schimbării sociale, ci și al creării permanente a societății înseși. Deși sociologia radiografiază mai bine conflictele sociale, ea rămâne la un nivel prea mare de generalitate și globalitate. Situațiile conflictuale pot fi relativ asemănătoare în generalitatea lor, dar extrem de diferite în individualitatea lor, chiar și atunci când este vorba de același sistem social, cu atât mai mult în cazul sistemelor sociale diferite. Importante devin interacțiunile sociale dintre membrii grupurilor, reprezentările și atitudinile lor colective, credințele și mentalitățile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
foarte strânsă interacțiune: aspectele structurale contribuie la definirea situației conflictuale; aspectele afective sunt considerate a fi, în general, consecințe ale situațiilor de conflict; ele pot influența aspectele structurale, fie perpetuându-le, fie modificându-le. Observăm cum „coborârea” conflictului din sfera generalității sociale în sfera realității social-interacționale permite conceperea lui mult mai nuanțată. Conflictul devine un fenomen concret, viu, dinamic, saturat în influențe și consecințe sociale. Din păcate, substratul propriu-zis psihologic al conflictului este avut mai puțin în vedere fapt care va
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
particulare În măsura În care sunt identice). Putem asemăna distincția rousseauistă Între voința generală („Întotdeauna dreaptă”, incapabilă de „rătăciri”) și voința particulară („Înclinată ș...ț spre nedreptate și supusă erorii”) cu ceea ce scrie Malebranche În Tratat despre natură și despre har atunci când opune generalitatea și simplitatea căilor (principiu deontologic al conduitei divine) particularității răului. Pentru Dumnezeu, universul este unitar, iar diferitele puncte de vedere se armonizează după o formulă care, din punct de vedere matematic, seamănă cu o integrală, deși pare multiplu din perspectiva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
solidaritate socială; ă la nivelul educației civice, a atașamentului față de regimul democratic și față de Republică”. Desigur, astfel de obiective pot părea foarte generale. Sunt Însă ele depășite, inadecvate unei situații de pluralism religios și moral? Poate că tocmai grație acestei generalități ele au permis regruparea curentelor disparate În cadrul unei singure școli care dorește să rămână școala Republicii, evitând pericolul principal al zilelor noastre, și anume divizarea educației Într-un număr de structuri egal cu cel al credințelor, sensibilităților morale și al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
existat lingviști, între care Leonard Bloomfield, care au apreciat că varietățile conotațiilor sînt nenumărate și nedefinite. Cu toate acestea, s-au încercat însă unele sistematizări ale conotațiilor, deși demersul este departe de a fi condus la rezultate cu caracter de generalitate apreciabil. Astfel, dacă se are în vedere culoarea denumită de cuvîntul roșu, ea are o denotație stabilă definibilă de obicei ostensiv "culoare ca sîngele", dar mai multe conotații: o conotație individuală pentru cineva care agreează culoarea datorită preferinței unei persoane
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și configurează desfășurarea acțiunii. De obicei, în lucrările de retorică antice și moderne, descrierea a fost o formă discursivă depreciată, deoarece se caracterizează prin imperfecțiune constitutivă. Ea prezintă lucrul prin accidentele lui și, de aceea, este puțin precisă și fără generalitate, întrucît nu vizează esența și nu reprezintă decît o reflectare nesatisfăcătoare și mediocră a realității. Această atitudine depreciativă nu a împiedicat însă realizarea de analize ample ale descrierii și de clasificări detaliate, uneori chiar excesive, pe criterii semantice, plecînd de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sens prin unirea structurilor elementare de semnificație. Condiția de a fi minimal poate apărea însă numai în relațiile dintre sensurile unei clase lexico-semantice, iar nu din perspectiva lexicului în general, încît identificarea și funcționarea semelor nu are caracterul necesar de generalitate și de autonomie. Pe de altă parte, din perspectiva opoziției de sens, semul nu poate fi evaluat în mod izolat, ci numai legat de opozițiile în care sînt antrenate cuvintele. Astfel, de exemplu, semul "animat" rezultă din opoziția lucru - ființă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
narative, descriptive, argumentative) care funcționează într-o comunitate relativ omogenă din punctul de vedere al reprezentărilor și al normelor. După P. Charaudeau și D. Maingueneau, topicile exprimă o ontologie populară oscilînd între cognitiv și lingvistic și avînd grade diferite de generalitate. În logică și filosofie, toposul reprezintă o schemă discursivă caracteristică unui tip de argument. Astfel, din punct de vedere logic, toposul este o schemă care formalizează și generează argumentații concrete (ex. toposul a fortiori: "dacă profesorii nu știu totul, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
denumită, de obicei, limbaj) și o activitate de a vorbi (adică vorbirea propriu-zisă). Din precizările făcute de F. de Saussure, rezultă că limba este socială și extra-individuală, în vreme ce vorbirea este exclusiv individuală, ocazională, variabilă, concretă și materială, adică lipsită de generalitate în raport cu o colectivitate de vorbitori și, în consecință, s-ar putea admite că nu este socială. Trebuie observat însă că vorbirea este folosirea limbii în comunicare, iar comunicarea este prin excelență un fenomen social, prin intersubiectivitate, și, în aceste condiții
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dormit deloc - am stat de vorbă cu patimă, trei la trei, cu o curiozitate aproape nestăpânită, vrând parcă să obținem unul de la celălalt toate secretele „planetelor“ diferite din care proveneam. „Românii sunt așa... Germanii sunt așa... “, spuneam. Apoi, am lăsat generalitățile deoparte și am vorbit firesc, ca niște tineri ai aceleiași planete. Băieții germani ne-au arătat un ghid turistic despre România (care avea pe copertă un țigan cântând la țambal) și ne-am amuzat împreună ce scria despre Iași - una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
eliberării viitoare a istoriei în întregime din acest plan. În acest sens, Învierea e singurul eveniment care dovedește nu numai că istoria se face cu colaborarea unor puteri mai presus de puterile umane strict "imanente", ci și că istoria în generalitatea ei e destinată să fie ridicată într-un plan superior ei, în planul vieții incoruptibile și fără de moarte, în planul pneumatizat, unde domnesc nu procesele uniforme ale naturii, ci libertatea spiritului uman, prin care Duhul Sfânt pneumatizează și face transparent
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
10, apud L.E. Grinin, "The role of the individual in history", în Herald of the Russian Academy of Science, 78 (1), 2008, p. 65. 5 A.D. Xenopol, Teoria istoriei, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, pp. 207-208. 6 Nicolae Iorga, Generalități cu privire la studiile istorice, București, 1994, p. 114. 7 Cf. Karl Kautsky, The materialistic conception of history, 1896, p. 687, apud L.E. Grinin, art. cit., p. 66. 8 Cf. Tillich, op. cit., p. 249. 9 Cf. L.E. Grinin, art.cit., p. 67
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
1975) definesc atitudinea ca pe o "predispoziție învățată de a răspunde într-un mod consistent, favorabil sau defavorabil, cu privire la un anumit obiect" (pag.6). Diferențele dintre atitudini și valori pot fi surprinse atunci când ne oprim asupra câtorva dimensiuni: gradul de generalitate, stabilitatea în timp, locul în structura sistemelor cognitiv și de personalitate. Spre deosebire de valori care se situează la un grad mare de generalitate, depășind obiectele și situațiile, atitudinile vizează obiecte, contexte specifice. O altă diferență între cele două concepte o constituie
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
pag.6). Diferențele dintre atitudini și valori pot fi surprinse atunci când ne oprim asupra câtorva dimensiuni: gradul de generalitate, stabilitatea în timp, locul în structura sistemelor cognitiv și de personalitate. Spre deosebire de valori care se situează la un grad mare de generalitate, depășind obiectele și situațiile, atitudinile vizează obiecte, contexte specifice. O altă diferență între cele două concepte o constituie stabilitatea în timp. Valorile au un grad crescut de stabilitate în timp, iar atitudinile sunt fluctuante, variază de la o situație la alta
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
limitează partea de extirpat; - amputațiile pancreatice, care comportă o singură secțiune a glandei, urmată de ablația stîngă sau dreaptă a glandei și - pancreatectomiile totale, care ridică în întregime glanda, obligatoriu - cu întreg duodenul și, facultativ - cu splina, după cum vom vedea. Generalități Chirurgia pancreasului este anevoioasă din mai multe puncte de vedere, din care am selectat cîteva, prezentate în continuare: 1. Este organ profund abdominal, pentru abordarea căruia se impune o serie de manevre de îndepărtare a viscerelor situate anterior glandei. 2
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
fire separate, totale, de ață. Timpul VIII - Vagotomie bilaterală subdiafragmatică, Dragstead. Drenaj peritoneal. Fig.20 - Operația: Triplă anastomoză pancreato- jejunală, terminoterminală. Anastomoza gastro- jejunală, latero-laterală, anastomoza coledoco- gastrică, termino-laterală (procedeu Orr). Vagotomie bilaterală DUODENPANCREATECTOMIA CEFALICĂ, EFECTUATĂ îN DOI TIMPI OPERATORI Generalități Se cunoaște că, în unele cazuri, această operație complexă, dar și dificilă, se efectuează: - de obicei, într-un timp operator, ceea ce am descris, cu amănunte, pînă acum, dar și - operație în doi timpi, care, după unii autori, ar avea, uneori
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
pentru efectuarea lor, acuratețea intervențiilor chirurgicale și altele, complicațiile postoperatorii sînt minime sau chiar inexistente. Aceste complicații, locale, pot fi numai trei, mai redutabile: - fistula pancreatică pură; - hemoragiile peritoneale sau și hematoamele pancreatice; - peritonitele enzimatice, mai rar cele banale. Cîteva generalități despre fiecare complicație și modul de rezolvare a acestora. Fistulele pancreatice pure au o apariție care depinde de factorii amintiți, în proporție de 5 - 7 la sută. Noi, ocupîndu-ne de aceste fistule pe larg în continuare, vom aminti aici doar
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
operații (Fig. 57). Capitolul XII PANCREATECTOMIILE LĂRGITE Definiție Pancreatectomiile lărgite sînt operații, de cele mai multe ori complexe, care pe lîngă pancreasul afectat de cancer, extirpă, de obicei, în bloc, și organul sau organele infiltrate direct, prin invazie, de către neoplazie. Generalități Sînt operații licite și acceptate de majoritatea chirurgilor, care au convingerea, îndreptățită, că aceste operații pot duce la prelungirea vieții acestor bolnavi, care fie că nu beneficiază decît de laparotomia exploratoare, fie de operații paliative. Aceste din urmă „gesturi” chirurgicale
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
mai bine. Î continuare, vom etala acest „album 5” care reprezintă schițele, oarecum exhaustive, ale acestor derivații digestive (bilio-digestive). Capitolul XV I. ANASTOMOZELE BILIODIGESTIVE Definiție: Restabilirea tranzitului biliar prin anastomoze ale tractusului biliar extrahepatic și/sau intrahepatic, cu tubul digestiv. Generalități: Restabilirea tranzitului biliar, întrerupt, fie prin suprimarea locului de vărsare a bilei în duodenul doi, cum se întîmplă în duodenopancreatectomia cefalică, fie în obstacolele de la diferite etaje ale tractusului biliar, începînd de la originea lor extrahepatică, pînă la terminarea lor , în
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
care se realizează în trei ipostaze: - anastomoza cu jejunul în continuare; - anastomoza cu ansa defuncționalizată în „Y” - Montprofit-Roux și - anastomoza cu ansa defuncționalizată în „Omega”; 3. anastomozele Wirsungo-pancreato- Wirsungiene-pancreatice - adică anastomoza celor două bonturi restante după pancreatectomiile corporeale sau intermediare. Generalități Derivarea sucului pancreatic se poate realiza și prin anastomoza pancreatogastrică, care, se pare, după unii autori, că este mai ușor de realizat, dar și mai solidă. Sînt puține cazuri raportate de dezuniri pancreatogastrice generatoare de fistule anastomotice. Am utilizat și
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
l-l) Pe aceeași incizie, care a secționat pancreasul și canalul Wirsung, pentru explorare și tentativă de extragere a calculului, s-a practicat și anastomoza pancreasului cu stomacul, lateralo- lateral, aceasta funcționînd foarte bine. „Anastomozele pancreatopancreatice” - procedeul Newton (Fig. 77) Generalități Suturile pancreasului cap la cap, după rezecții gladulare, au indicații rare, deși par operații ideale și logice. Sînt operații rare, din două motive: - pentru că rezecțiile pancreatice sînt cu indicații restrînse, așa cum aminteam și noi mai sus, și l.-l. pentru că
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
sutura pancreatică. Meșa epiploică va fi fixată, cu fire separate de mătase, la capsula pancreasului. Drenajul montat, obligatoriu, în apropierea suturii pancreatice și scos prin contraincizie în hipocondrul stîng, în afara laparotomiei de abord a pancreasului. Suturile (și/sau anastomozele) pancreatodigestive Generalități Sutura unui organ parenchimatos, care are și o structură eminiamente glandulară, cu foarte puțin țesut fibros (doar cel dintre lobulii glandei sau capsula proprie), la un organ cavitar, tubul digestiv, fie jejunul, fie stomacul, ridică multe probleme tehnice, care, la
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
va ridica întotdeauna probleme. Dar vom găsim rapid grupuri de cititori (chiar comunități întregi) relevînd un acord substanțial asupra a ceea ce e esențial și non-esențial în intrigă, caracterizare ș.a.m.d. - relevînd, în mare, o înțelegere comună a structurii. Această generalitate, în acord și uniformitate, a înțelegerii reprezintă justificarea esențială pentru speculațiile inductive ale lui Propp, Barthes și ale altora. 2.3. Barthes despre structura narativă Celebra Introducere (1966) a lui Barthes începe adecvat, cu un argument despre metodele inductive față de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o tentă melodramatică („o soartă încă și mai liniștită decît a mea”); cel din urmă nu pare sigur nici măcar în ceea ce privește detaliile („îmbrăcată în negru, sau mai degrabă în mov”), pentru a nu mai aduce în discuție pretenția de generalitate; sau îmbină caracterul vag cu detaliul straniu, astfel încît acest scurt fragment se situează mai aproape de comicul vulgar decît de sinistru. Modelul lui Simpson contribuie la o analiză mai sistematică a acestor diferențe. Metoda propusă de el determină studierea narației
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]