7,834 matches
-
peste umeri! Se spune că Dumnezeu este generos cu poeții, aceștia, și legați la ochi, pot privi cerul, oglinda îi îndoapă cu iluzii, oglinda le umple buzunarele, oglinda îi înrămează într-o frunză mare cât o icoană de Buna Vestire. Generos și indulgent ești, Doamne, cu niște vântură cuvinte! Poeții nu au nevoie de brațe pentru a cuprinde nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub brațe le-a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unde o să se așeze? În spitalul Socola, Dumnezeu picta un tablou de toamnă, când a tras ultima tușă, s-a făcut octombrie. 44. De la facere până la desfacere, viața, o vegetare în doi. Consecvenți suntem, Doamne, cu intențiile tale de ins generos. Dacă atâta inimă largă te încape, de ce ne-ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse. Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decât să te jupești primăvara de propria piele ca o desfrunzire timpurie, apoi să-ți croiești din ea cămașă de nuntă sau de înmormântare. Nimic mai claustrofob decât strâmtorarea propriului păcat. Nebunul mereu are soluții, așteaptă cuminte o primăvară mai generoasă, pentru a decupa din el ca dintr-o revistă; la ultima întomnare, a rămas fără mâneci. Nu a disperat, a luat un foarfece, și-a croit o altă îmbrățișare, apoi a strigat triumfal: "Gata, Dumnezeule, n-am crezut niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Germania: Niciodată nu s-a putut spune că Machiavelli a fost un politician. Dar poate fi recunoscut cel puțin unul virtual în profilul cerebralului, teoretician strălucitor prin inteligență și cultură, nedezmințit în disciplina ideilor și devotamentul pentru adevăr, cheltuite la fel de generos în funcția publică și în cărți. Acest pasionat iubitor al Italiei sale, pe care o voia unită și puternică, a fost, cum opera ne-o spune, cel mai puțin machiavelic dintre oameni. El n-a făcut decît să spună adevărul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
incită și melancolizează în același timp. Structura puterii apare ca paradoxală. Exigențele ei sînt contradictorii împărțite între necesitate logică și imperativ istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud, moral și imoral, bun și rău, onest și viclean, darnic și lacom, prietenos și distant, iubit și temut, sfetnicii să-i spună adevărul, el nefiind obligat s-o facă. Dacă vrea să domine, trebuie să fie astfel, indiferent
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sa. Modernitatea gîndirii lui Machiavelli, de care s-au ocupat impresionant de mulți oameni de cultură ai secolului nostru, rezidă din uimitoarea ei vitalitate, evidentă și pentru un nespecialist în politologic. Un "Machiavelli contemporanul nostru" ar fi un subiect extrem de generos pentru un astfel de specialist. Frazele florentinului, expurgate de exemplificări, devin maxime. Ele sînt prea numeroase spre a le propune aici, prea incitante ca să le neglijăm cu totul. Demnă de interes e, de exemplu, arta principelui de a-și regiza
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
greșeală pe care trebuie să i-o reproșez este că ia termenul de generozitate într-un sens prea vag; el nu distinge destul între larghețe și risipă. Pentru a face lucruri mari, spune el, un principe trebuie să treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc nici un erou care să nu fi fost generos. A afișa zgîrcenia înseamnă a spune poporului: Nu așteptați nimic de la mine, vă voi plăti prost serviciile; ar însemna, astfel, să stingă ardoarea pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un sens prea vag; el nu distinge destul între larghețe și risipă. Pentru a face lucruri mari, spune el, un principe trebuie să treacă drept generos și chiar să fie astfel". Nu cunosc nici un erou care să nu fi fost generos. A afișa zgîrcenia înseamnă a spune poporului: Nu așteptați nimic de la mine, vă voi plăti prost serviciile; ar însemna, astfel, să stingă ardoarea pe care orice supus o are în mod natural în slujirea suveranului său. De bună seamă că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spune poporului: Nu așteptați nimic de la mine, vă voi plăti prost serviciile; ar însemna, astfel, să stingă ardoarea pe care orice supus o are în mod natural în slujirea suveranului său. De bună seamă că numai omul econom poate fi generos, doar cel care-și administrează prudent bunurile poate face bine celorlați. Este cunoscut exemplul lui Francisc I, regele Franței, ale cărui cheltuieli excesive au fost, în parte, cauza nenorocirilor sale. Plăcerile lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-și administrează prudent bunurile poate face bine celorlați. Este cunoscut exemplul lui Francisc I, regele Franței, ale cărui cheltuieli excesive au fost, în parte, cauza nenorocirilor sale. Plăcerile lui Fracisc I absorbeau resursele propriei sale glorii; acest rege nu era generos, ci risipitor, iar spre sfîrșitul vieții a devenit dimpotrivă, avar; în loc să fie un bun administrator, el a băgat comori în cuferele lui; dar nu trebuie să ai comori fără circulație, ci un venit amplu. Nici un om de rînd, și nici un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
funcții la palat, starostii și alte poziții pe care li le oferă; dar cum polonezii au memoria scurtă în privința binefacerilor, trebuie să se revină mereu la acest procedeu: într-un cuvînt, republica Polonia este ca vasul Danaidelor: regele cel mai generos va răspîndi în van binefaceri asupra ei, căci n-o va sătura niciodată. Totuși, cum un rege al Poloniei are multe favoruri de făcut, poate să se descurce cu resurse obișnuite, nefiind obligat a acorda mai mult decît atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
laudă tot ceea ce lumea disprețuiește la el. Machiavelli invocă, apoi, exemplul lui Bernard de Milano, pentru a le arăta principilor ce trebuie să recompenseze și să pedepsească exemplar, astfel încît acțiunile lor, toate, să capete un aer de măreție. Principilor generoși nu le va lipsi reputația, mai ales cînd mărinimia lor este o urmare a largheței sufletești, și nu a amorului propriu. Bunătatea inimii îi poate face mai mari decît orice altă virtute. Cicero îi spunea lui Cezar: "N-ai nimic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neașteptate, să-l cheme în ajutor pe țarul Rusiei; dar principele, mai înțelept decît ei, le răspunse că moscoviții sînt ca urșii, pe care nu trebuie să-i slobozi, pentru că nu-i vei mai putea prinde în lanț; a luat, generos, asupra lui, grija răzbunării și n-a avut de ce să se căiască. Dacă aș trăi în veacul următor, aș lungi cu siguranță acest articol prin cîteva reflecții care s-ar potrivi aici, dar nu eu trebuie să judec conduita principilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
societăților moderne. Raporturi de forță politice ar duce astfel la gestiuni publice destinate în întregime bunăstării celor mai în vârstă. Pensionarii formând un lobby cu vederea scurtă ar avea drept obiectiv să păstreze ca atare un sistem de redistribuire deosebit de generos în privința lor, dar amenințând echilibrul pe termen mediu și lung (Van Parijs, 1999). Comportamentul lor electoral iresponsabil ar penaliza tinerele generații mai puțin numeroase și mai puțin reprezentate. Viriot Durandal remarcă totuși că pensionarii nu constituie un ansamblu omogen în cadrul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Germania, Finlanda și Grecia. În Regatul Unit și în Suedia, baremele nu țin seama nici de vârsta copiilor, nici de numărul lor. Nivelul prestărilor variază și el foarte mult de la o țară la alta, alocațiile familiale putând fi calificate drept generoase în Germania, în Danemarca, în Franța sau în Finlanda și drept modeste în Grecia, în Portugalia sau în Spania. La fel, măsuri specifice există, în unele țări, pentru părinții care-și cresc singuri copiii. Așa se întâmplă în țările din
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în cadrul modelului cuplului cu doi copii, chiar dacă își doresc mai mulți (2,4 după Raportul CAE, 2002). Politica de stat are deci rolul de a răspunde dublei dorințe a femeilor: să lucreze și să aibă copii. Ea trebuie să fie generoasă dar mai ales trebuie să favorizeze munca feminină. În țările în care procentul de angajare a femeilor este mare iar ajutoarele în procente ale PIB-ului ridicate, rata fertilității este în mod comparativ puternic (Danemarca, Franța, Irlanda, Finlanda, Suedia) în raport cu
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
exemplul danez, se reduc tot pe-atât. O constatare de aceeași natură a fost observată pentru ajutoarele către șomeri care se bazează atât pe stat, cât și pe familii (Ekert-Jaffé și Terraz, 2006). În țările Europei de Nord, ajutoarele publice generoase sunt acompaniate de ajutoarele familiale mai modeste; în țările Europei de Sud, ajutoarele publice mai puțin consecvente se fac însoțite de ajutoare private mai substanțiale. Această întrajutorare familială la începutul unei existențe este perenă dacă gospodăria are dificultăți financiare mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lui, străvechea Sylvania, dincolo de care, aruncînd privi rea, ungurii dăduseră, acum o mie de ani, de Terra Ultrasyl vana, de Trans-Sylvania, nume atît de eufonic, Încît a ieșit din sine, ajungînd să acopere, geografic și muzical, o Întindere mult mai generoasă, una de Mare Principat. Niciodată ochii mei n-au fost cu totul teferi, atinși fiind din naștere de un rău ireversibil. Dar, atîta timp cît s-au putut minuna de toate cele dimprejur, s-au priceput să rețină că Valea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
risipit și ne-am ascuns pe unde-am nimerit ca să nu ni se audă suspinul. Ne-am pierdut pe rîturi, pe sub răchițile Văii Măriei. Așa i se spunea platoului ierbos din dreapta podurilor și de pe stînga Măriei - „rît“, ungurește „rét“, Întins generos și slobod pînă sub grădinile din satul de jos și nedespărțit de ele pînă În capătul de sud al așezării. Era pesemne zona inundabilă a gîrlei, lunca ei ori poate o fostă insulă, fiindcă, pe sub grădini, ieșea timid de prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vremuri țăranul german era iobag, nu avea dreptul de a se căsători fără aprobarea stăpînului și fără a deține o casă. I se propunea acum șansa de a se răscumpăra și a deveni proprietar liber pe o bucată de pămînt generoasă, departe, În est, dar În același stat, căci pe atunci Suabia făcea parte din posesiunile Coroanei Vieneze. Candidații la viață slobodă și nedijmuită În cealaltă margine a Împărăției se Îmbarcau pe cheltuiala lor pe niște vase de lemn rudimentare - făurite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
clădire și, În continuarea bucătărioarei, atelierul de croitorie al lui Sandu, locul din care au ieșit multe dintre fustele, pantalonii și șepcile noastre tricotate. Mama Maria s-a simțit la largul ei aici. Ale ei erau grădina și curtea, deosebit de generoase pentru oraș. Dădea o mînă de ajutor la bucătărie, iar uneori, și la atelier. A descoperit, Înainte de șaptezeci de ani, bucuria cititului. Nu-i scăpa ziarul. Ziarul, nu ziarele! Pentru că ce scria În Scînteia răsuna și-n celelalte. Dar Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” între chinuri (refrigerium) acordat păcătoșilor în iad este una dintre temele centrale și controversate ale unei apocrife extrem de cunoscute în Antichitatea creștină, Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]