4,554 matches
-
artei „moralist-patriotice”, tezistă așadar. Concepția lui merge spre „sinteza superioară” care, lăsând deplină libertate creatorului, nu neglijează nici elementul moral și social al artei (în sensul ridicării artistului la înalte idealuri sociale), nici influența sa asupra cititorului. Explicațiile cauzale privind geneza și rolul artei preocupă în cel mai înalt grad pe teoretician. Orice manifestare artistică este condiționată de structura fizică, nervoasă și sufletească a artistului, care, la rândul lui, este un produs al mediului natural și al împrejurărilor sociale. Un mare
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
D. regândește poetic temele și motivele cântării dintâi, uneori până la retrăirea stărilor lirice fundamentale. Cu mult mai generos decât în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
numite „fantastice”, relative la animale denumite tot astăzi „fabuloase”. Ideea însăși a căutării semnificatului în „cartea naturii” nu trebuie înțeleasă ca o inventare a valorii simbolice, ci ca o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea valorii de signum al lumii și al făpturilor create a fost însă ținta multor scrieri medievale. Ceea ce șochează în Fiziolog nu este această preocupare, ci imageria bestială, un fel de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici a urâtului
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
următor, Petru Vulcan începe un amplu studiu intitulat Poezia română și Eminescu, publicat alături de amintirile lui State Dragomir. G.G. Nădejde semnează articolul Se cere vreo alegere în amintirile despre M. Eminescu?, lui Victor Eminescu îi aparțin însemnările apărute sub titlul Geneza primelor versuri ale lui Mihai Eminescu, în timp ce Corneliu Botez este autorul articolului Unde s-a născut poetul Eminescu?, iar Cincinat Pavelescu îi închină poezia La bustul lui Eminescu. Versuri semnează N. Rădulescu-Niger, Mihail Paleologu, Laurenția Gribincea, Maria Popescu, G. Marinescu
MIHAIL EMINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288120_a_289449]
-
bătrânești, București, 1974, 424-430. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, II, București, 1887, 499-516; Lazăr Șăineanu, Legenda Meșterului Manole la grecii moderni, CL, 1888, 8; Tudor Pamfile, Mitologie românească, I, București, 1906, 248-258; Petre Caraman, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei „Meșterul Manole” în Balcani, „Buletinul Institului de Filologie Română „A. Philippide”, 1934; Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, București, 1943; Ovidiu Papadima, Neagoe Basarab, Meșterul Manole și „vânzătorii de umbre”, REF, 1962, 3-4; Mihai Pop, Nouvelles
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Augustin continuă polemica cu maniheienii pe care o începuse deja la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou până atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunând un amplu tratat în două cărți, cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Jacques Derrida, Scriitura și diferența, București, 1998 (în colaborare cu D. Țepeneag), Spectrele lui Marx, Iași, 1999 (în colaborare cu Mihaela Cosma), Ulise Gramofon. Două cuvinte pentru Joyce, București, 2000; Pierre Bourdieu, Despre televiziune. Dominația jurnalismului, București, 1998, Regulile artei. Geneza și structura câmpului literar, București, 1998 (în colaborare cu Toader Saulea), Meditații pascaliene, București, 2001 (în colaborare cu Mădălina Ghiu), Dominașia masculină, pref. trad., București, 2003; Gilles Deleuze, Nietzsche, București, 1999; Charles Baudelaire, Inima mea dezvăluită, postfața trad., București, 2002
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
esențializat, cvasimetafizic, din mulțimea de contextualizări critice succesive pe care opera eminesciană le-a provocat. Intențiile sunt într-o bună măsură subminate de tonul oracular, care cultivă vagul neargumentabil, ori de prețiozitățile ideatice și stilistice. Respingând ideea de istorie literară, Geneza și structura poeziei românești în secolul XX (2001) este o panoramă a modernismului poetic românesc organizată în cheie tematistă, prin asimilarea unor ecouri ale criticii de tip arhetipal. Tabloul (în intenție, „un tabel periodic de tip Mendeleev”) este dinamizat prin
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
acest nucleu sunt derivate „seriile tipologice”, structurate dincolo de tabloul diacroniei. SCRIERI: Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, București, 1996; Eminescu la infinit, București, 1997; Arghezi între infinituri. Eseu despre religiozitatea omului necredincios, 1997; Romane și romancieri în secolul XX, București, 2000; Geneza și structura poeziei românești în secolul XX, București, 2001; Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, București, 2001; „Fenomenul Caragiale” și reîncarnările virtuale, București, 2002; Minciunile Adevărului și (anti)istoria unui (pseudo)plagiat, București, 2002. Repere bibliografice
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
poeziei românești în secolul XX, București, 2001; Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, București, 2001; „Fenomenul Caragiale” și reîncarnările virtuale, București, 2002; Minciunile Adevărului și (anti)istoria unui (pseudo)plagiat, București, 2002. Repere bibliografice: Camelia Filip, „Geneza și structura poeziei românești în secolul XX”, „Sud”, 2002, 2; Mihai Dinu, „Mileniul al III-lea și «direcția nouă» în cultura românească”, „Renașterea civilizației rurale românești”, 2002, 1-2. M.I.
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
dezbateri” pe teme de aparentă actualitate, cum ar fi plenarele diverselor secții ale Uniunii Scriitorilor (în 1954 are ecou una a dramaturgiei) ori congresele unionale ale scriitorilor sovietici (1955). Astfel, în cadrul unei discuții despre poezie, Mihai Beniuc dă lămuriri despre geneza poeziei sale Melița (10/1955), tonul general al dezbaterilor suferind de un dogmatism rigid. În numărul 16/1956, Savin Bratu comentează recent apărutul volum al lui Tudor Arghezi, 1907, punct de la care debutează o nouă relație a hebdomadarului cu marele
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
a acestor instituții. O asemenea strategie implica întotdeauna o confruntare - la nivel socio-economic, cultural, ideologic și, în cele din urmă, politic - între promotorii reformelor coordonate politic și promotorii tranziției spontane, și ea a permis, în prima parte a tranziției postcomuniste, geneza ideologiei dublei Românii - una „reformistă”, orientată către Occident, și una „conservatoare” sau „neo-, criptocomunistă”, care se opune principial, adică valoric și ideologic, obiectivelor politice ale îndepărtării de comunism. Cu mult înaintea sfârșitului tranziției postcomuniste, promotorii transformărilor care pot fi identificate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și manageri în folos propriu și în defavoarea clienților lor, mai ales în defavoarea clienților ce utilizează fonduri publice, este un lucru banal în tranziția românească. În linii mari, ea ilustrează principalul mecanism de constituire a capitalului autohton și este responsabilă de geneza actualei clase sociale a capitaliștilor români. Este, de departe, cea mai semnificativă metodă de construcție a capitalului autohton, chiar dacă, după cum vom vedea, nu băncile au reprezentat principalul instrument în constituirea acestuia. La urma urmei, băncile (și cele de stat, și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pe baza istoriei sociale și politice a fostelor colonii, sociologia este mai obișnuită cu conflictul dintre aceste două componente ale micii burghezii dintr-o societate aflată în dezvoltare procapitalistă. Mica burghezie națională a fost, în asemenea cazuri, principala sursă de geneză a ideologiilor și politicilor îndreptate în ansamblu împotriva capitalului străin, cel mai adesea reprezentat și protejat de mica burghezie angajată de acesta. Postcomunismul est-european însă are particularitatea de a fi construit o mică burghezie relativ unitară, în care cele două
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
marelui capital. În vreme ce primii ilustrează mai degrabă unitatea și cooperarea, cei din a doua categorie ilustrează competiția și conflictul. Una dintre cauzele relativei unități a micii burghezii postsocialiste cu cea alcătuită din angajații marelui capital trebuie căutată în procesul de geneză a celei de a doua. Foarte rar și în mică măsură, capitalul străin a deplasat în România - și în alte țări est-europene -, odată cu banii, și oamenii care să-i gestioneze. Spre deosebire de colonii, unde personalul suficient de calificat pentru a putea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
modela arta la nivelul capodoperelor lirice universale. Cercetarea atentă a poeziilor configurează o imagine a procesului creator, marcând și evoluția în timp a tematicii și a artei expresive eminesciene. SCRIERI: La Genèse intérieure des poésies d’Eminescu, Paris, 1963; ed. (Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu), tr. Gh. Bulgăr și Gabriel Pârvan, pref. Gh. Bulgăr, Iași, 1977. Traduceri: Mircea Eliade, La Nuit bengali [Maitreyi], Paris, 1950; La Fôret interdite [Noaptea de Sânziene], Paris, 1955; Liviu Rebreanu, L’Insurrection [Răscoala], Paris, 1966
GUILLERMOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287381_a_288710]
-
editarea corpusului Creația populară moldovenească (șaisprezece volume; îi aparțin două volume: Balada și Folclorul obiceiurilor de iarnă, în colaborare cu V. Zelenciuc), a colecțiilor de folclor pe zone (șapte volume), Mărgăritare (cincisprezece culegeri; îi aparțin două cărți). Are preocupări privind geneza speciilor și genurilor folclorice, istoria baladelor, evoluția obiceiurilor și a poeziei de familie, istoria folcloristicii ș.a. A scris monografiile Balada populară „Miorița” (1967), Eposul baladic la moldoveni (1977), Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești (1991). Publică studii și
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
cincisprezece culegeri; îi aparțin două cărți). Are preocupări privind geneza speciilor și genurilor folclorice, istoria baladelor, evoluția obiceiurilor și a poeziei de familie, istoria folcloristicii ș.a. A scris monografiile Balada populară „Miorița” (1967), Eposul baladic la moldoveni (1977), Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești (1991). Publică studii și articole despre S. Fl. Marian, B.P. Hasdeu, T.T. Burada, P.V. Ștefănucă ș.a. Este autorul mai multor capitole în cursuri teoretice și crestomații pentru instituțiile de învățământ universitar: Schițe de folclor moldovenesc
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
instituțiile de învățământ universitar: Schițe de folclor moldovenesc (1965), Folclor moldovenesc. Crestomație (1966), Creația populară. Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria și Bucovina (1991). SCRIERI: Balada populară „Miorița”, Chișinău, 1967; Eposul baladic la moldoveni, Chișinău, 1977; Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 290; Datcu, Dicț. etnolog., I, 314-316; Calendarul bibliotecarului, Chișinău, 1998, 163-166; Popa, Ist. lit., II, 1198. N.B.
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
Limbă și literatură română pentru elevi”, pe care o conduce până în 1996, fiind în același timp și redactor-șef al publicațiilor „Limbă și literatură” și „Buletinul Societății de Științe Filologice”. În 1968 își ia doctoratul în filologie cu teza Sămănătorismul (Geneză, ideologie, reprezentanți). Colaborează, în afara publicațiilor pe care le conduce, la „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „România literară”, „Tribuna învățământului” ș.a. Debutează cu volumul De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic (1959), un scurt istoric al tipografiilor din România. După
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
exterioritate, pornește de la dezvăluirea unei relații indisociabile între spirit și trup. În viziunea lui H. trupul este doar aparență schimbătoare și pieritoare, iar spiritul, neschimbat și etern. Ca și la Nichita Stănescu, sfera și oul sunt asociate perfecțiunii și, respectiv, genezei. Balansul între un lirism interiorizat, uneori remarcabil de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
somnului (1969), poetul revine la răvășitele lumi interioare, la introspecție, dar și la prospectare, la ceea ce el numește „adâncul obscur”, „izvoarele somnului”, visul „haotic și nemărginit”. Reapar motivul germinației secrete, „sfera născătoare”, metaforă care atestă faptul că de astă dată geneza și perfecțiunea se confundă. Cu mai multă insistență, realitatea interioară este proiectată pe ecranul reprezentărilor onirice, reprezentări activate la început cu discreție, apoi cu ostentație chiar. Astfel, în Nostalgica triadă (1970; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă incursiunile în „spațiile somnului”, viselor
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
pentru individualitatea spirituală a unui popor este prezent și în comentariile asupra ideilor filosofului ucrainean G.S. Skovoroda. Influența lui Skovoroda, definit ca un geniu socratic, este sesizabilă în mai multe studii publicate în presa rusă, H. preluând de la acesta ideea genezei divine a poeziei. Istoric prin vocație, el se angajează într-un fel de luare în posesie a trecutului și a urmelor lui. Câteva discursuri ținute la sfârșit de an școlar, conturând vibrația lirică și intelectuală a acestui peregrin mesianic în
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
câteva dintre trăsăturile esențiale ale scrisului lui H. Lipsit de intenția de a simula transparența, naratorul se interpune decis între universul prozei și lector, preferând să-și dirijeze povestirile cu mână forte. Martorul asistă, la fel de exigent și autoritar, și la geneza propriului scris, în măsura în care acesta este doar un fapt de viață ca oricare altul. Prozele scurte din Enciclopedia armenilor (1994) evocă polemic convenția străinului, împreună cu tot zațul cultural acumulat în timp. Indiferent de numele pe care îl poartă, există un povestitor
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
Berlin. Îi mulțumesc lui Jean-Pierre Faguer pentru faptul de a-mi fi atras atenția asupra acestei probleme. Numărul cercetătorilor În România a scăzut de la 130000 la În jur 30000 Între 1990 și 2003. Alain Viala (1985); Christophe Charle (1996) asupra genezei cîmpurilor literar și intelectual În momente istorice diferite. Pierre Bourdieu, „L’invention de la vie d’artiste”, articol publicat inițial În Actes de la recherche en sciences sociales (1975), a fost reluat și dezvoltat În Bourdieu (1992); vezi și Bourdieu (1986, 1995
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]