2,287 matches
-
un efect de modificare a predispoziției pentru autoimunitate în general (Smyth et al., 2004). Este interesant că locusul LYP/PTPN22 este cea mai bună exemplificare a faptului că în momentul în care (mai mult prin șansă) este identificată o asociere genică reală cu DZ tip 1, ea este replicată foarte rapid de mai multe grupuri independente. Astfel, asocierea alelei PTPN-1858(T) cu DZ tip 1 a fost reconfirmată până acum pe mai multe loturi de tip cazuri control (Zheng et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
diferențierii celulare în multe țesuturi țintă și are numeroase efecte imunomodulatorii (Jones et al., 1998). Aceste efecte sunt exercitate prin intermediul receptorului său specific (Vitamin D Receptor - VDR). VDR face parte din superfamilia de receptori nucleari pentru steroizi reglatori ai transcripției genice care include, de asemenea, receptorii pentru hormonii tiroidieni, receptorul pentru acidul retinoic și receptorii activați de către proliferatorii peroxizomici (PPAR). VDR este exprimat în peste 30 de tipuri tisulare diferite, incluzând limfocite T activate, monocito-macrofage, celule dendritice, precum și celule ?-pancreatice (Jones
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
între datele prezentate, chiar și în cazul articolelor care au raportat asocierea. În plus, cu excepția polimorfismului FokI, toate celelalte nu au nici un rol funcțional ceea ce sugerează că aceste polimorfisme ar putea fi doar markeri aflați în linkage disequilibrium cu variantele genice cauzale reale, încă neidentificate. Într-un efort de a elucida rolul genei VDR în patogenia DZ tip 1 la om, în anul 2004, grupul prof. John Todd din Cambridge resecvențializează o zonă de 94 kbp din regiunea de 164 kbp
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
a demonstrat ca aceeași mutație genetică E101K a actinei alfa-cardiace poate duce sau la apariția NCVS sau la CMH - forma sa apicală [8]. Odată cu descoperirile genetice, s-a încercat folosirea acestora nu numai în stratificarea prognostică, dar și în terapia genică, încercările de acest gen neavând încă o aplicabilitate terapeutică la om. ASPECTE MORFOLOGICE În marea majoritate a cazurilor de CMH, hipertrofia VS apare și se dezvoltă rapid în adolescență, ajungând la o creștere a masei cordului ce depășește 500 de
Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU () [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
-
riscul genetic pentru apariția DZ tip 1 (Pociot și McDermott, 2002). Spre exemplu, locusul IDDM2 prezintă un Odds Ratio (OR) pentru DZ tip 1 de aproximativ 3, dar un coeficient de risc s de numai 1,12. Pentru celelalte locusuri genice în afara HLA, coeficientul s are valori cuprinse între 1,05 și 1,3 (Pociot și McDermott, 2002). Se estimează în prezent că numărul de familii multiplex necesar pentru a atinge o putere statistică de 80% pentru a detecta linkage-ul cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
propune colectarea a încă 2500 ASP care să ducă numărul total de familii existente la 4300, un număr care ar permite obținerea unei puteri statistice suficiente pentru a identifica regiunile cromozomiale cu risc specific redus și ulterior „fine mapping-ul” variantelor genice implicate. Foarte recent, T1DGC a prezentat primele rezultate (obținute pe un lot de peste 1400 familii multiplex) în cadrul unui articol publicat în revista Diabetes din luna octombrie, 2005 (Concannon et al., 2005). Datele vor fi prezentate la finalul capitolului. Prezentăm în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
rezultate (obținute pe un lot de peste 1400 familii multiplex) în cadrul unui articol publicat în revista Diabetes din luna octombrie, 2005 (Concannon et al., 2005). Datele vor fi prezentate la finalul capitolului. Prezentăm în tabelul de mai jos lista principalilor loci genici descriși ca fiind asociați cu DZ tip 1, rezultată în urma unor studii de tip Genome Wide Scan dar și prin studii de tip cazuri-control. Simbolurile pentru acești loci sunt aprobate de către Human Gene Nomenclature Committee și sunt numerotate IDDM1 - IDDM18
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
neonatal (Wildin et al. 2001, Bennett et al., 2001), și altele (Verge et al., 1998). Cu toate acestea, forma obișnuită (frecvent întâlnită în populație) a DZ tip 1 este considerată o boală complexă, nu doar prin intervenția unor multipli loci genici predispozanți, dar și prin intervenția unor multipli factori de mediu în generarea riscului de boală (Pociot și McDermott, 2002). Din punct de vedere genetic, DZ tip 1 este o afecțiune complexă, poligenică, cu multiple alele predispozante și protectoare care interacționează
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
factorilor de mediu (Hirschhorn, 2003). În fine, modul de scădere a riscului de boală de la gemenii identici la rudele de gradul 1 și apoi la cele de gradul 2, sugerează un model genetic implicând efectul multiplicativ al unor multipli loci genici (Rich, 1990). Menționăm încă de la început că DZ tip 1 a fost (și mai este încă de către unii) considerat ca fiind „coșmarul geneticienilor”, afirmație susținută de complexitatea modelului genetic în această boală. Dificultatea studierii factorilor genetici implicați în patogenia DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
din 1000-1500 de nucleotizi dispuși liniar; - în cazul genei pot avea loc recombinări și mutații; - genele structurale codifică sinteza proteinelor; - genele reglatoare controlează și dirijează acțiunea genelor structurale; există diferite mecanisme ale reglării activității genelor la procariote și eucariote. ACTIVITATEA GENICĂ LA PROCARIOTE Materialul genetic la procariote se caracterizează printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele accesorii, localizate în afara cromozomului
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
structurale funcționează. Are loc transcripția ARNm și sinteza enzimelor necesare. Acest proces continuă până când apare surplus de substrat, care se unește cu proteina represor și blochează operatorul. În rezultat, genele structurale se inactivează și sinteza enzimei respective se întrerupe. ACTIVITATEA GENICĂ LA EUCARIOTE La eucariote materialul genetic are o organizare cu mult mai complexă. Moleculele liniare de ADN, dublu catenare, formează complexe cu proteinele histonice, alcătuind fibra elementară nucleohistonică (nucleozomală) (fig.2). Aceste substanțe, completându-se cu ARN și proteinele nehistonice
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
puțin deranjate. Adăposturile de toamnă reprezintă fie cartiere generale pentru asocierea unui mare număr de lilieci, fie adăpasturi teritoriale pentru masculii aflați în perioada de împerechere. În cartierele generale se adună numeroși indivizi din populații distincte, astfel fiind facilitat fluxul genic. Miniopterus schreibersi este specia care formează cel mai frecvent colonii mari, adăpostul favorit fiind de această dată cel s subteran. La alte specii, mai ales cele a arboricole, fiecare mascul ocupă unul sau mai multe adăposturi, în care va încerca
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
TERAPEUTICE ÎN CANCER PRINCIPIILE TRATAMENTULUI MULTIMODAL Cancerul este vindecabil, nu toate tipurile, nu toți pacienții și nu în orice moment, sarcina terapeutului fiind asigurarea unei vieți utile și productive, fără handicap major. Cheia neoplaziei este reprezentată de mecanismele de reglare genică, fiind ilogic să se aștepte un tratament unic. Mai eficace ar putea fi metodele de prevenire a apariției neoplaziei clinice prin diagnostic precoce și metodele de prevenire a progresiei spre boala metastatică. Tratamentul trebuie ajustat în funcție de factorii prognostici
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
biomedicale și să revoluționeze un spectru larg al cercetării biologice și a medicinii clinice. Noua medicină moleculară se va caracteriza nu atât prin tratarea simptomelor, cât prin căutarea cauzelor fundamentale ale bolii. Noile medicamente și înlocuirea genelor defecte prin terapie genică vor deschide alte perspective în tratamentul unor boli incurabile. De exemplu “A fost descifrată harta genetică a omului din Neanderthal”- aceasta îi va ajuta pe oamenii de știință să răspundă la întrebările rămase în suspensie: schimbările genetice au avut loc
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93516]
-
de supraviețuire. De asemenea, haplotipul XRCC4 G-C-G-T-G se asociază cu scăderea riscului de dezvoltare a CHC [68]. Repararea erorilor de împerechere (MMR) Genele MMR (mismatch repair) au un rol major în menținerea fidelității de replicare a ADN și în stabilitatea genica, protejând genomul de apariția instabilității microsateliților și de apariția unui fenotip mutator [80], dar studiile asupra acestor erori în CHC s-au desfășurat, în principal, la nivel tisular și mai puțin seric, investigând cu prioritate profilul de metilare. S-a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
la originea recidivelor, metastazării și, în principal, a rezistenței la chimioterapiei ceea ce le transformă într-o țintă primordială de identificare de strategii de terapie celulară țintită în CHC [2]. O direcție insuficient explorata o reprezintă studiile farmacogenetice privind modificările expresiei genice în CTC și CSC induse de o anumită chimioterapie și urmărirea eficienței acesteia ca mijloc de monitorizare a eficienței tratamentului [130]. CELULELE DENDRITICE CIRCULANTE (CDc) CD au rol în prezentarea antigenului limfocitelor Ț și în inițierea și modularea răspunsului imun
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
decât ADN total pentru predicția supraviețuirii în CHC raportat la infecția virală C [153]. Integritatea secvențelor genomice necodante ale ADN. Recurge la identificarea unor secvențe repetitive LINE1 și ALU, care își pierd metilarea și contribuie la o serie de modificări genice: disrupția genelor, instabilitatea cromozomiala. În CHC s-a evidențiat o hipometilare la nivelul LINE1 care se asociază cu progresia și invazivitatea tumorala și reprezintă în același timp un indicator prognostic [154]. Mutația oncogenelor și genelor supresoare. S-a evidențiat că
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
cel puțin a unei alele pentru XPD/ERCC2 D312N (OR 2,78) sau D711D (OR 2,19) [39]. Erori de împerechere (MMR) Genele erorilor de împerechere (mismatch repair genes: MMR) au rol în menținerea fidelității replicării ADN și a stabilității genice, deficiența lor conferind un fenotip mutator susceptibil pentru dezvoltarea cancerului [49]. S-a evidențiat că haplotipurile MGMT, MSH6, PMS2, PMS2L3 și TP73 se corelează cu cancerul pancreatic, iar haplotipul MSH6, varianta genică G39E are un efect protector față de CP[50
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
în menținerea fidelității replicării ADN și a stabilității genice, deficiența lor conferind un fenotip mutator susceptibil pentru dezvoltarea cancerului [49]. S-a evidențiat că haplotipurile MGMT, MSH6, PMS2, PMS2L3 și TP73 se corelează cu cancerul pancreatic, iar haplotipul MSH6, varianta genică G39E are un efect protector față de CP[50]. Calea recombinării omoloage (HR) Este implicată în repararea rupturilor dublu catenare de ADN, principalii reprezentanți fiind XRCC2 și XRCC3. S-a demonstrat existența unei corelații a polimorfismului XRCC2 și statusul de fumător
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
de alegere al celui mai favorabil profil de chimioterapie pe baza biomarkerilor farmacologici. Se întrevede posibilitatea ca prin farmacogenetică să se aleagă chimioterapia cea mai adecvată pentru boala metastatică, să se identifice genele susceptibile și să se recurgă la terapia genică și imunoterapie [80]. CELULELE STEM CANCEROASE (CSC) Pool-ul CTC nu este omogen. Un progres important în studiul CTC a fost reprezentat de izolarea unei subpopulații de CTC, reprezentată de celulele stem canceroase, cu rol potențial în diagnosticul și tratamentul stadiilor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
hiperglicemie se exercită prin intermediul pool-ului de glucozo-6-fosfat controlat de către glucokinază și glucozo-6 fosfatază. Se constată un fenomen invers celui fiziologic: glucokinaza hepatică scade, iar glucozo-6 fosfataza crește, ambele stimulând producția hepatică de glucoză. Se produc de fapt modificări ale expresiei genice enzimatice care sunt reversibile în condițiile readucerii la normal a valorilor glicemice (16, 17). Ficatul pare incapabil să inhibe activitatea acestor enzime. Acest fapt este sugerat de observația că administrarea unei mici cantități de fructoză la pacienții cu diabet zaharat
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
periferice (unde induc insulinorezistența), cât și în celulele β pancreatice (inducând defectul insulinosecretor). Ipoteza grupului condus de Kahn (115) este interesantă prin logica ei. Defectele de semnalizare insulinică în celulele β par a fi legate de afectarea căilor de transcripție genică, atât a insulinei propriu-zise, cât și a factorilor implicați în regenerarea celulei β. S-a demonstrat, de exemplu, că polimorfismul IRS1 („Insulin Receptor Substrate 1”) de tip Arg 972 afectează supraviețuirea celulelor β pancreatice printr-un defect al căii antiapoptotice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
COOH a peptidului C). Proinsulina este înlăturată mai greu din circulație, întrucât afinitatea sa de legare de receptorul insulinic este mai mică, explicând de ce concentrația sa în periferie este mai mare decât în vena portă. 3.5.5. Reglarea expresiei genice β-celulare de către glucoză Celula β pancreatică umană normală este reglată să producă insulină ca răspuns la creșterile glicemice fiziologice. Între 5-10 mmoli, ca urmare a unor modificări în raportul ATP/ADP, NADPH/NADP, în activitatea electrică și în concentrația Ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
genetic modificată, în special sub influența unor factori de mediu cu acțiune îndelungată. Acești factori par legați de creșterea AGL în circulație (datorită aportului lipidic cronic crescut), care sunt recunoscuți în prezent ca liganzi ai unor factori nucleari de transcripție genică, precum PPAR (50). Prin acțiunea acestora poate fi modificată expresia unor gene ale căror produși sunt implicați în metabolismul glucidelor și lipidelor, sau în proliferarea și diferențierea celulelor (50, 173). Localizarea celulară a receptorilor nucleari în insulele Langerhans poate fi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
genelor PKD și funcția complexului policistinelor. Din punct de vedere practic, aceste descoperiri au fundamentat deja diagnosticul genotipic al ADPKD și fac posibile, într-un viitor apropiat, atât stoparea terapeutică a evoluției bolii spre IRC, cât și posibilitatea utilizării terapiei genice. Monografia, structurată în 13 capitole, abordează complet problematica subiectului, de la încadrare nosologică până la probleme etice și repere metodologice. Aș dori să subliniez doar două aspecte legate de realizarea acestei lucrări. în primul rând, abordarea multidisciplinară, fiecare capitol fiind realizat de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]