KorAP: Find »[drukola/base=genunchi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...593 >

14,807 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

umezi prohabul pantalonilor. În timp ce străbăteam rețeaua de străzi lăturalnice către următorul accident, cu capul invadat de rășina arsă, m-am gândit la corpul lui Vaughan în baia apartamentului său, la furtunul puternic al penisului ițindu-i-se din pubisul tare. Cicatricele de pe genunchi și coapse erau ca niște trepte miniaturale, locuri de prindere pe acea scară a excitărilor disperate. Până la primele ore ale dimineții, văzuserăm deja trei coliziuni. În confuzia mea, continuam să cred că încă mai încercam să-l căutam pe Seagrave

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
de vârstă mijlocie, derapase prin parapet și se răsturnase în grădina abandonată de jos. L-am urmat și m-am uitat de la balustrada ruptă cum coboară la mașina întoarsă acum cu roțile în sus. Se plimbă prin iarba înaltă până la genunchi din jurul mașinii și ridică de jos o bucată de cretă albă aruncată de polițiști. Pipăi cu mâinile marginile tăioase ale sticlei sparte și ale tablei perforate, se apăsă pe acoperișul zdrobit și pe cutia tabloului de bord. Apoi făcu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
din față și bord. La aceasta, Vaughan fluieră admirativ. Ne-am plimbat printre standurile și platformele rotitoare, Gabrielle croindu-și șontâcăit loc între directori de firme auto și prezentatoare. Îmi țineam ochii ațintiți la proteza ei ortopedică, la coapsele și genunchii ei deformați, la umărul stâng tremurând, la părțile corpului său ce păreau să facă semne mașinilor imaculate de pe platformele rotitoare, invitându-le să-i înfrunte rănile. Când urcă în cabina unui mic sedan japonez, ochii ei blânzi îmi văzură corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
tehnologii ascultătoare, Gabrielle se lăsă pe spate. Ochii ei inteligenți îi urmară mâna când aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
din ziua când am văzut o șoferiță grav rănită la față, Vaughan a stat vreme de zece minute cu penisul în gura unei prostituate de vârstă mijlocie, cu păr argintiu, aproape sufocând-o pe când aceasta stătea călare pe el, în genunchi. Îi ținu capul fără milă în mâini ca să o împiedice să se miște, până ce acesteia începu să-i curgă saliva din gură ca dintr-un robinet. Conducând încet pe străzile tot mai întunecate ale cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
portiera mașinii, imitând rănile suferite la braț de o tânără recepționeră de hotel implicată într-o coliziune laterală în parcarea hotelului la care lucra. Apoi, mai târziu, continuă să-și rupă crustele formate peste rănile de la încheieturile degetelor. Cicatricele de la genunchi, vindecate acum de mai bine de-un an, începeau să se redeschidă. Picăturile de sânge se infiltrau prin materialul uzat al jeanșilor. Pete roșii apărură pe curbura de jos a spațiului de depozitare din bord, pe marginea inferioară a consolei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
la frecarea cu bordura de ciment de pe marginea drumului, biciuind parbrizul cu o furtună de praf. M-am lăsat neputincios pe spate, cu corpul istovit. În fața mea, am văzut mâna lui Vaughan pe volan. Stătea aplecat peste mine, cu un genunchi pe tabloul de bord, conducând mașina la câțiva centimetri de insula mediană. Pe banda de viteză adiacentă gonea spre noi un camion. Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut genunchii lipiți de cutia toracică, contrctându-mi mușchii gambelor și ai brațelor, încercând să-mi storc din corp și ultimele micro-picături ale iritantului ăluia aiuritor. Termitele plecaseră. Schimbarea nuanțelor luminii aproape că încetă, iar aerul de deasupra autostrăzii se stabiliză. Ultimele jeturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce ea îmi apăsa umerii, încercând să mă conving că stăteam așezați împreună lângă o fereastră închisă ermetic în apartamentul nostru. O întrebam deseori în ce perioadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei scrutau întunericul, iar șoferița învârti mașina până ce farurile iluminară rămășițele vehiculului dezmembrat în care murise Vaughan. Femeia din scaunul pasagerului coborî și stătu câteva clipe locului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Care ieșire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt și imposibil de silabisit să vă distrați? Nici gând! Nici gând! M-aș zbengui și eu cu voi, dar zău, genunchii mi-s zdrobiți de anii grei pe care i-am uitat demult, îi simt doar vara-n sângele pufos... Dar voi dansați, că sunteți tineri, în puteri, frumoși, ca noi, haideți, dansați, în ring cu voi! Așa! Mai iute! Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea pripit. Două stângi în urechea dreaptă îl derutară și mai mult, drept care, profitând de ocazie, i-am tras un șut în cap. Nu mă credeam, fizic, în stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
bucurie. 124. Și avocatul Marinescu căută un înlocuitor, dar nu-l găsi. Nici în persoana lui Vasile Stoian, nici în cea a lui Radu Bădescu, și nici Alexandru Verghelea nu i se păru demn pentru acel post. Și căzu în genunchi deznădăjduit și strigă: Doamne, pe cine să iau? Și Dumnezeu îi șopti la ureche: ș...ț. Și avocatul Marinescu se simți tare ușurat și jură că așa o să facă. 125. Și avocatul Marinescu le trimise tuturor angajaților un e-mail și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Și avocatul Marinescu așteptă mult și bine, dar nimeni nu luă o atitudine. 137. Și Planul era ca acela care ar fi intervenit să devină înlocuitorul avocatului Marinescu, dar nimeni nu interveni. Și atunci avocatul Marinescu căzu din nou în genunchi și zise: Vezi, Doamne, că sunt toți niște porci fără caracter? Ce să fac, Doamne? Ajută-mă! 138. Și cei de față ziseră: E beat. ș...ț 143. Dar Dumnezeu zise: Marinescu, Acesta a fost un Test, dar nu pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
fără cercei. M-am întrebat cât sânge mai am în mine, dar ce conta? Am tras un fum din țigară. - Cu ce ești îmbrăcată? am întrebat. - Oh, am... am un tricou alb și o fustă de jeans albastră, până sub genunchi. - Și dedesubt? - Dedesubt? - Da, lenjeria de corp, înțelegi, nu? - Aha, zise. Păi... am un sutien negru și chiloți tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cu o voce liniștită. Taci, te rog. Nu-ți fac nimic. Dar ea continuă să țipe. I-am dat un cap în față, spărgându-i buzele. Îi ridicasem fusta. I-am smuls și chiloții, rupându-i, și mi-am băgat genunchii între picioarele ei. M-am mai mișcat puțin, fără să țin cont de urletele (destul de jalnice, de altfel) pe care le scotea fata și mi-am îndesat pula în vaginul ei. Am futut-o încet, aproape romantic, în tăcere. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl tot strigă pe Răzvan. Și aleargă și aleargă până ajunge la o râpă, unde câmpul se termină brusc. Fata privește la râpă, cade în genunchi plângând, și urlă cu vocea înecată de lacrimi: „Răzvaaaaaaaaaaaaan!“. Din râpă își ia zborul o pasăre, care se pierde în depărtare. Sfârșit. La masă se lăsă o tăcere meditativă. Am obervat că nu mai era Hendrix la boxe, puseseră Tom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar ea tot fuge mai departe. Brusc, câmpul se termină și în fața fetei se întinde o râpă. Fata cade în genunchi plângând și urlă hohotind: „Mateeeeeeeeeeiii!“. Din râpă își ia zborul o pasăre și dispare la orizont. Asta-i tot. Printr-un miracol am reușit să mă abțin să nu mă prăbușesc pe masă râzând. În liniștea care se lăsase din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Sau poate Luca, dar își pusese niște ochelari de soare și stătea cu capul pe masă. După ce mi-am făcut treburile și am cumpărat încă o sticlă de vin, m-am întors. Ronaldinho tocmai termina de povestit. - ...fata cade în genunchi plângând și strigă disperată „Ionuț! Ionuuuuuuuuuuuuț!“. Din râpă își ia zborul o pasăre care se pierde în depărtări, iar filmul se termină. Urmă o nouă tăcere, a treia. Îmi mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Shuoke. Care își aprinse o țigară. Pe care aproape că o scapă dintre degete când apăru Suki. Pentru că arăta trăsnet, din punctul de vedere al lui Shuoke. Suki purta un pulovăr alb cu guler pe gât, o fustă până deasupra genunchilor, neagră, și cizme negre de piele întoarsă. Arăta extraordinar. Extraordinar. După părerea lui Shuoke, arăta mai bine decât însăși Miss Japonia - sau mai bine decât își imagina Shuoke că arată Miss Japonia, pe care n-o văzuse niciodată. „Ce picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
picioare, ce sâni, ce talie, ce fată“, gândi Shuoke, zguduit. La birou, Suki purta de obicei niște pantaloni largi, buni de stat pe scaun cu ei. Dar acum fusta lăsa să se înțeleagă că așa picioare sau cel puțin așa genunchi și glezne, mai rar. Shuoke se gândi la pești morți, ca să nu i se scoale. Apoi se gândi ca Suki se îmbrăcase așa pentru el. „She’s dressed to kill“, „she’s dressed to kill me“, gândi Shuoke, aproape fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când ea se sperie din nou, o îmbrățișă, și ea sări peste următorul pas și îl sărută pe Shuoke, cu limba, cu dinții, cu totul, îi luă mâna și o puse pe genunchiul ei, iar Shuoke, recunoscător, o mângâie între picioare, și se mai linseră și pipăiră câteva minute după care Shuoke șopti: „Hai la mine“, iar Suki, topită și încă topindu-se, spuse: „Hai“. Shuoke manevră mașina prin oraș ca un nebun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând și urlând: „Ia-mă, Shuoke, hai, fute-mă, te rog, fute-mă, bagă-ți pula-n pizda mea, umple-mă de spermă, te rog, Shuoke“. „Nu încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Inamura, răspunse Shuoke. - Bună, eu sunt, o auzi el pe Suki. - Suki... - Shuoke, te rog, iartă-mă, te implor... - Suki... - Shuoke, nu pot să... n-am vrut... te iubesc... - Suki, liniștește-te. Fata plângea. - Iartă-mă, Shuoke. Te rog în genunchi... - Suki, nu-i nevoie. E în regulă. - Nu, Shuoke, ai avut dreptate, ai dreptate, lasă-mă să... - Nu, Suki, e vina mea. Și eu te iubesc. Îmi pare rău. Am exagerat. - Nu, Shuoke, eu sunt de vină. - Ba nu, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]