4,128 matches
-
Iosif Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cu gust de ger S-a răscolit iar clipa în ninsoare Lumina ei e gata să măsoare Un timp de iarnă-n taina prăbușită. Cu gust de ger pădurea-i primenită. Beteala de zăpadă și brazii îi inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de nuntă. ELISABETA IOSIF 3 ianuarie, 2016 Referință Bibliografică: CU GUST DE GER / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830
CU GUST DE GER de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369679_a_371008]
-
timp de iarnă-n taina prăbușită. Cu gust de ger pădurea-i primenită. Beteala de zăpadă și brazii îi inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de nuntă. ELISABETA IOSIF 3 ianuarie, 2016 Referință Bibliografică: CU GUST DE GER / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CU GUST DE GER de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369679_a_371008]
-
de vară Transplant de energie se strecoară, Să dea sublimului gest de strălucire. Transplant de energie din înalte ceruri Prin fulgi pufoși în orga iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A toamnei frunză prinsă-n joc de geruri. Acoperind cu alburi fir de grâne, Ne dă speranța plinelor hambare, Când câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase, va naște noua pâine. Azi câmpul auriu este alb ca varul Și dă speranța zilei, când țăranul La
N I N G E…. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369677_a_371006]
-
și fală. Ca o paradă scumpă și plină de surprize Cu țurțurii de gheață în clarul cristalin, A ierni zile plâng și umple golul, plin De lacrimi reci și blânde, în scurtele-i reprize. A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge, Căldura ce-i contrara și aprigă-n efecte, Că viscolul de-l cheamă cu multele-i defecte, In drepturi este iarna și ce frumos iar ninge. Referință Bibliografică: N I N G E.... / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN
N I N G E…. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369677_a_371006]
-
va face! Și se-ntoarce la matcă, pe-ai ei să-i revadă, să-i îmbrățișeze! Pășeste apăsat cu nasu-n pământ; fularul la gât, capul sub căciula lui Alfio** cea roșie, tricotată de mama, mâinile-nghețate în buzunare-nfundate, în ger,sub furtuna de omăt. Repede,repede-n pat, La căldurică... Dar mâine, se va da cu sania... Cu Cristina,Monica...sigur! Nu, nu sigur!Poate, poate... Dacă nu va fi prea rece. * Poezia în versiunea originală, în franceză, este ușor
CĂCIULA CEA ROȘIE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369724_a_371053]
-
vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. VLĂSTARI ÎN IARNĂ Copacii ard cerniți sub gheață, Și-agață brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Vânătorii , pădurarii, cele suflete curate, Peste ape-mpușcând duhurile necurate. Se aprinde-un foc mai mare, fie și de artificii, Pregătindu-se o cruce, să alunge sânul fricii, Preotul la locul slujbei aruncă o cruce-n apă, Iar feciorii satului sfidând gerul chiar de-i crapă- Apele pământului așa, capătă sfințire... Cu puterea vântului spală și pe-nvrăjbire, Vine noaptea Bobotezei fetele își văd consoarta, Că-și leagă pe inelar busuioc să-și știe soarta. Referință Bibliografică: Troparul Bobotezei / Elena Buldum : Confluențe
TROPARUL BOBOTEZEI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368094_a_369423]
-
vântul serii, De veșnicia vie-a mării, A inimilor fără glas Purtate de al iubirii vals, Cu tine n-aș putea să fiu Decât un veșnic zurbagiu Purtat ades de focul viu, Chiar de am fi doi pinguini Purtați de ger în albul chin, Noi am zbura printre nămeți Și ne-am iubi ca doi semeți, Cu tine-s tandru ageamiu Iubito, tu mă-nveți să fiu Să port destinul lumii viu, Să mergem și să împlinim, Să desenăm prin cer
TANDRUL AGEAMIU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368095_a_369424]
-
lung la ea. Potențialul care poate orice cere, oriunde, oricui. Purta în ea sămânță divină a băgării în seamă. - Dar imi este frică nu înțelegi ? era tensionată la maxim, în asta zi de iarnă târzie, fără zăpadă și lipsită de ger cu un cer liber de nori dar plin de șfori ale tensiunilor ce o năpădeau precum ceață dimineații. Era plăpânda în reacții și puternică în afirmații, ... Citește mai mult Piesele- Vin-o și pune odată mâna pe ea, îi spuse
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
lung la ea. Potențialul care poate orice cere, oriunde, oricui. Purta în ea sămânță divină a băgării în seamă.- Dar imi este frică nu înțelegi ? era tensionată la maxim, în asta zi de iarnă târzie, fără zăpadă și lipsită de ger cu un cer liber de nori dar plin de șfori ale tensiunilor ce o năpădeau precum ceață dimineații. Era plăpânda în reacții și puternică în afirmații, ... XII. CHEMAREA TA, de Borchin Ovidiu , publicat în Ediția nr. 1115 din 19 ianuarie
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
sa grosime, ne apară și ne hrănește de când existăm ca ființe, cu a sa energie ce pare vie. Cerul e locul înspre care curg ale noastre rugăminți, e locul de unde ne vine apă dădătoare de viață, vânturile cumplite, arșițele și gerurile răbdării noastre. Mi-am permis în loc de introducere, o joacă-n vorbe, precum vântul, Curcubeul a constituit până la Șir Isaac Newton, o componentă a cerului, o parte a unor fenomene inexplicabile cu rădăcini adânci în Biblie „Ca semn al legământului, pe
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
sa grosime, ne apară și ne hrănește de când existăm ca ființe, cu a sa energie ce pare vie. Cerul e locul înspre care curg ale noastre rugăminți, e locul de unde ne vine apă dădătoare de viață, vânturile cumplite, arșițele și gerurile răbdării noastre.Mi-am permis în loc de introducere, o joacă-n vorbe, precum vântul,Curcubeul a constituit până la Șir Isaac Newton, o componentă a cerului, o parte a unor fenomene inexplicabile cu rădăcini adânci în Biblie „Ca semn al legământului, pe
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
prin tine iar. Iubire - clopote de Viață Ce mă trezesc la viață iar Să gust izbânda cea măreață Dându-mi puterea ta în dar. Iubire - susur blând din ceruri Ce mă îmbracă-n mângâieri Tu imi alungi și ploi și geruri Și le prefaci în curcubeu. Iubire - rost divin în lume În vremuri ce se duc și vin Rămâi puterea ce învinge Și ești cel mai frumos destin. Cluj Napoca, 24 septembrie 2015 A iubi dumnezeiește Lasă ochiul cel albastru, Printre genele
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
lasă!... Prietene-i CLIPA când mori! Te-așteaptă în prag de lumină Prietenii tăi, cei plecați... Cei duși te îndrumă de mână, Sub bolți de etern ferecați. Te-așteaptă părinții sau frații, Bunicii... Ai tăi ție dragi, Și sângele-n ger se preface, O luntre plutește spre magi. A morții uitare e viața... Când ea își aduce aminte, Te-mbracă în mantie rece, Te duce prin timp, înainte. Ai fost călător într-o lume Ce-a fost doar o simplă iluzie
CLIPA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368141_a_369470]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CATRENE DESPRE IARNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Catrene despre iarnă... * Gerul bijutier neîntrecut, A pus pe geamuri noi vitralii, Mai mult în glumă a început, Să creeze flori cu mici detalii. * Niște pictori fără treabă, Au pus albul în zăpadă, Aruncându-l pe câmpie, Pentru a iernii bucurie! Se așterne albul
CATRENE DESPRE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368178_a_369507]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DE GHEAȚĂ FLOARE LA FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
altele, din ceea ce au fost vechii daci, nu ne sunt cunoscute până acum. Este lesne de înțeles că această manifestare, la vechii daci, era sărbătorită într-o perioadă de maximă fertilitate, când munca câmpului sau păstoritul, ca treburi anulate din cauza gerului aspru al iernii, ar fi putut reprezenta o tainică perioadă a procreării. Este, totuși, o ipoteză și o aplecare asiduă spre cercetarea mult mai amănunțită a începuturilor obiceiurilor românești, a fenomenelor care au influențat acceptarea acelor cutume, a aflării și
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru a face loc tatălui său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-un târziu, omul îi zise fiului
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe frații săi mai mari și oamenii din sat cu o sanie, să-și poată căra tatăl accidentat. Omul a rămas singur. Gerul pusese stăpânire grea peste întreaga așezare și, odată cu el, noaptea. Gemea și inima i se strângea, nu la auzul urletelor animalelor pădurii, ci la teama că flăcăul lui se putea pierde pe muntele ale cărui trecători fuseseră acoperite de zăpadă
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
I. ȘOAPTE, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Acum la ceas târziu din noapte Mai tricotez un vis din șoapte, Să îl purtăm cu drag pe noi Când o fi ger în amândoi. Un ochi pe dos, altul pe față Precum ne poartă soarta-n viață, Un rând de zâmbet și culoare Și altul dor cu lacrimi ce-s amare. Citește mai mult Acum la ceas târziu din noapteMai tricotez un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
soarta-n viață, Un rând de zâmbet și culoare Și altul dor cu lacrimi ce-s amare. Citește mai mult Acum la ceas târziu din noapteMai tricotez un vis din șoapte,Să îl purtăm cu drag pe noiCând o fi ger în amândoi.Un ochi pe dos, altul pe fațăPrecum ne poartă soarta-n viață,Un rând de zâmbet și culoareși altul dor cu lacrimi ce-s amare.... II. POETUL, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului FREZII Când părul tău miroase iar a frezii Și brațul alb spre mine iar ți-l scuturi, Își cheamă iarna oștile zăpezii, Dar viscolește tot cu roi de fluturi. Și gerul mușcă iar din noi, de-o vreme, E iarnă iar și iarăși cresc nămeți, Dar nu mi-e frig și n-am de ce mă teme: Cu ochii tăi de foc mai mult mă-ngheți. Și soarele se-ascunde sub un
FREZII de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370191_a_371520]
-
pârtie, Pajiști se-mbracă în culori! Natura, se trezește-ntr-odoară Din amorțirea hibernării mute, Zăpada se topește, o să moară, Gâzele ce se trezesc, sunt sute... Ghiocei, toporași și viorele De sub omătul muribund apar, Cântă natura, ciripit de păsărele, Crivățul, viforul și gerul dispar... Soarele, apare-ncălzind natura Usucând găze pe aripioare ude, Animalele din curți, lasă șura Ieșind, astrul zilei să-l aplaude... Primăvara, aerul învie natura, Animă tot ce mișcă, ce-i viu, Iarna a trecut, a dat jos armura, Verdele inundă
TREZIREA NATURII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370241_a_371570]
-
Nicio mâță oarbă ca să țipe la soboli și la aceste clipe. N’am un greer mic în grindă veșnicia’n cîntec să aprindă. N’am un strop de seu, o lumînare ca să-ți scriu misivă mare. Iată un bătut de ger, de hârtoape și de nopți de fier, De stafii mărunte ca un zob și durerii mele rob. Ce să fac prin ceasul greu? Morții putrezesc mereu. putrezește și Isus în gînd, i-auză-l plîngînd. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) --------------------------------------------------- Publicată în
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Înfloritu-i-a în spic Dulcea somnului zăbrea. O să doarmă iar blajin Undeva adânc și cald Rotunjindu-ne cu chin Pentru mâine alt smarald. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942 PREFAȚĂ Gingaș întâi, un ger îmi crește’n oase O iarnă rea, cu-aromă plumburie. Din piscuri mari de piatră și trufie Mă râd, bălane, stele somnoroase. E chinul meu trudind între hotare Nelimpezi înainte, nici în urmă Ca să culeg din vreme ce se curmă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]