6,593 matches
-
căci cornul cel mic spune „enormități” (megala) împotriva lui Dumnezeu; dinții săi uriași amintesc, de asemenea, de dinții celei de‑a patra fiare, care „erau de fier” și „fărâmițau” totul (Dan. 7,7‑19). Degetele „ca niște coase” amintesc de „ghearele de aramă” (ibidem); în fine, talpa picioarelor este și ea uriașă, căci fiara de la Dan. mânca „și sfărâma, iar resturile le călca în picioare” (Dan. 7,19). 4. Vedenia lui Ezdra este corespondentul apocalipsei cu același nume. După cum am spus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
departe de porțile cetății, Înconjurat de aproape cincizeci de călăreți, cu care pornise În urmărirea inamicilor ce-l deposedaseră de toate bunurile mobile - fără succes Însă, deoarece nu reușise să-i prindă. Fusese rănit la un picior, căci scăpase din ghearele morții aruncându-se de pe veranda Înaltă a palatului Într-o grădină vecină. Ne rugă să ne prelungim șederea pentru a-i Îngriji rănile, promițându-ne că Îndată ce se va Însănătoși ne va escorta până la Bagdad. Nu am putut refuza această
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-mi iau sânge. Însă nici eu, nici servitorul meu, Antun, nu am avut succes, căci sângele nu voia să curgă. Curajul nu mă abandonă totuși, deoarece - gândeam eu - a-mi cruța astăzi trupul Înseamnă, poate, a-l lăsa mâine În ghearele morții. Într-un acces de disperare, mi-am făcut o incizie În vena mediană a brațului stâng, iar sângele Începu să picure, dar nu mai mult de aproximativ două uncii. După ce rănile mi-au fost bandajate, m-am Întins extenuat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
să ne reamintim, abia pe la 1860, iar la acea dată un singur procent din industria românească folosea energia aburilor... Hasdeu fusese precedat de Alecsandri, care ironiza, Într-un Dicționar grotesc publicat În Convorbiri literare (1869), trecerea de la „Întunericul barbarismului” la „ghearele pedantismului”. „Un bătrân onorat, care au fost de față la multe Întâmplări În Îndelungata lui viață, au făcut observarea aceasta: «că românul e ca ceara și că priimește foarte lesne toate Întipăririle ce-i lasă vremea». - Românii, zicea el, se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu neologisme - acestea joacă un rol-cheie în mai toată opera lui T. -, autorul procedând la desolemnizarea lucrurilor sfinte, la „modernizarea” lor, de unde și efectul comic. A lăsat și o serie de scrieri memorialistice: Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918), În gheara lor... (1920), parte reluate în Pirin-Planina (1936), carte subintitulată „episoduri tragice și comice din captivitate”. Materia este tratată când grav, când cu umor negru, când cu duioșie, când cu spirit tonifiant. Naturistul din Balade... este și el prezent. Romanul abia
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o spune, „în glume lacrimile clare”. DUMITRU MICU SCRIERI: Balade vesele, București, 1916; Parodii originale, București, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, București, 1918; În gheara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, București, 1920; Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași, 1920; ed. 3, București, 1928; Bacilul lui Koch, Iași, 1927; Migdale amare, București, 1928; Jos cortina!, București, 1929; Scrisori fără adresă. Proză umoristică și
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
RP, 1916, 273; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele”, „Steagul”, 1916, 180; Aderca, Contribuții, I, 338-340; D. Karnabatt, „A fost un vis”, „Cronicarul”, 1918, 4; Liviu Rebreanu, „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, „Lumina”, 1918, 308; A. Br. [Tudor Teodorescu-Braniște], „În gheara lor...”, CLI, 1920, 29; I. Peltz, „Strofe alese”, CLI, 1920, 35; Scarlat Struțeanu, Shakespeare, „Visul unei nopți de vară”, „Viitorul”, 1922, 24 martie; Ralea, Scrieri, II, 139-142; Demostene Botez, De vorbă cu d-l G. Topîrceanu, ALA, 1926, 277; Mihail
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Mihai atrage mulți ochi. b) cu forma corectă a substantivului din paranteză: Liniștea profundă se lăsă peste adâncurile văii. Sergiu motivează că a pierdut concursul din cauza emoției. Curățenia este mama sănătății. Ea a întârziat din cauza Oanei. A fost zgârâiat de ghearele pisicuței. 4. a) Alcătuiește propoziții în care să folosești substantivele: comunicare, comunicație, b) Alcătuiește două propoziții cu substantive masculine care au la plural doi de “i” c) Scrie trei substantive proprii compuse: d) Scrie trei substantive comune compuse: e) Scrie
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Dinți, Gură etc.), iar conștiința pierde teren în fața forțelor terifiante ale subconștientului: „fiarele, de după copaci de hârtie, păduri întregi, scabroase, ieșeau/ din noi la drumul mare și/ atacau: fiecare// din noi, însă, le plăteam gras, cum/ eram, numai dinți/ și gheare, înfricoșați reciproc, rătăciți prin/ necazurile vieții și luptam până la ultimul strop - cu frunțile/ încrețite...// fiare ale înaintării spirituale” (Schelet). Toate aceste trăsături fuzionează în La plecare (2003), poate cea mai bună carte a lui S., care semnalează totodată revenirea la
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
bazalt și nisip”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 584; Ion Vasile Șerban, Pe drumurile reportajului (de bazalt și nisip), VR, 1977, 8; Piru, Debuturi, 140-142; Dana Dumitriu, Scutierul fără speranță, RL, 1982, 16; Horia Gane, Vulturul de mare cu bomba în gheare, CNT, 1993, 36; Popa, Ist. lit., II, 1023. M. Vs.
TALPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290041_a_291370]
-
de capră sporit cu apă, pâine amestecată cu mălai - aceasta în condiții de „prosperitate” - ori, în vremi de restriște, adică în mod obișnuit, din ștevie, mujdei de usturoi, fiertură de urzici, de fasole, praz, susai, de rădăcini chiar, iar când ghearele foamei scurmă din cale-afară de nemilos, se ajunge la ronțăirea unor bucăți de pământ ars. În asemenea condiții, copiii mor ca muștele, iar mâinile multora dintre cei în viață, indiferent de vârstă, sunt jupuite de pelagră. Ca urmare, înfățișarea oamenilor
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
prindeau carne de porc sau de vită - majoritatea - trebuia să se mulțumească cu produsele de clasa a doua sau a treia, „ce mai rămânea”, piept ardelenesc cu multă slană și una-două dungi de pastramă, „tacâmuri” de pui (aripi, capete și gheare scheletice), „adidași” (copite de porc), mai rar „frații Petreuș” (doi pui rahitici, vineți și triști, cu gâturi lungi, numiți astfel după cei doi soliști de muzică populară din Maramureș cu care ne intoxicau la TV). Cozile puteau număra mai multe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Consiliul Național al Audiovizualului. După intenția mărturisită de P. în pseudo-jurnalul Purtătorul de cuvânt (2002), scrierile sale ar reprezenta „un mozaic”, „o reflecție asupra condiției umane în fragmente”. Punctul de pornire al acestora este autobiografic: în Omul cu cioc și gheare (1994) autorul își proiectează tinerețea petrecută într-un cartier marginal și începuturile meseriei de ziarist, iar în Subomul (1993) și în Prea târziu (1996) buna surprindere a atmosferei din mină indică reminiscențe din stagiul de geolog. Preferința se îndreaptă spre
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
îndrăgostește de o unguroaică, amândoi trebuind să lupte cu urmărirea autorităților și cu ura tatălui fetei. Surprinde mai ales finalul, ambiguu, înregistrând fuga abulică a băiatului după moartea neașteptată a tatălui fetei. SCRIERI: Subomul, București, 1993; Omul cu cioc și gheare, București, 1994; Prea târziu, cu un argument de Lucian Pintilie, București, 1996; Război în bucătărie, postfață Theodor Barna, Pitești, 2001; Purtătorul de cuvânt, București, 2002. Repere bibliografice: Victor Cubleșan, „Subomul”, TR, 1993, 19; Emil Mladin, Colivii pentru păsări de cârpă
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
cu precizarea că aici prin vămile poemelor nu mai sunt traficate doar texte, ci limbaje, complexe imaginare și, în ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
chiar asta se întâmplă. Într-o seară, auzind un hârșâit ce venea din baie, locatarul ciudat al unei garsoniere practică o spărtură în perete, și prin aceasta pătrunde în casă o arătare: un moșneag fioros, cu unghii încovoiate ca niște gheare, cu „trupul sucit și răsucit, disproporționat”, cu „picioarele mai mici decât trupul, mâinile mai mici decât picioarele, gâtul gros și prost plasat (aproape în dreptul umărului)”. Specimenul se numește Jurvale. El adoarme vorbind și, când e treaz, consumă toate proviziile alimentare
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
familiar. Nici absența titlurilor - soi de refuz de a deconspira esența poemelor - nu mai surprinde: „E destul de greu/ să fii titlul/ unui poem care de-abia începe” (E destul de greu). Influența bacoviană, diminuată, persistă încă: „Cu aripi mari și cu gheare/ deschis-am lada nopții/ și-n mica obscuritate/ cu tuse măruntă/ ce-ar fi putut fi plâns/ debarcarăm cu toții” (De la o temă bacoviană), în timp ce impulsivitatea neîmblânzită aduce la lumină o lirică „disidentă”, precum în această epistolă către poezie: „a cam
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
dar este înșelată de el cu prima și, zdruncinată psihic, se afundă în bigotism. O altă fată, Milly, prietena cea mai apropiată a Adei, își pierde și ea iubitul în război. Ca urmare, suferă o traumă, care o aruncă în ghearele desfrâului. Devine morfinomană, decade din ce în ce mai mult și de frica poliției își ia lumea în cap. În cele din urmă, moare într-un hotel periferic din Iugoslavia, iar cadavrul ei e luat la Facultatea de Medicină ca material didactic. Ada însăși
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
textelor pot transforma un crochiu într-o construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
lupta eului cu materia uriașă, informă, care îl înlănțuie: „La capătul lumii într-o junglă marină/ mă lupt cu lianele vii zi și noapte./ Roiesc în ochii mei insectele luminii./ Munții de lei înfuriați/ cu verzi maimuțele de ger în gheare/ rostogolesc mărăcinișuri de sunete și culori/ în sângele meu dilatat./ O sete neagră/ materializează zorile./ Mustește de noapte carnea soarelui/ în pârjolul de apă” (Jungla marină). După această explozie de materialitate, Muntele (1975) aduce o clasicizare de tip șaizecist (model
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
mult de unul singur susține foile „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Opiniunea națională”, „Sarsailă”, „Ghimpele”, „Daracul”, „Urzicătorul”, „Asmodeu”, „Farfara”, „Cucu”. În anii 1860 și 1861 scoate o serie de broșuri: „Coarnele lui Nichipercea”, „Coada lui Nichipercea”, „Ochiul Dracului”, „Arțagul Dracului”, „Codița Dracului”, „Ghearele Dracului”, încercând să înșele vigilența cenzurii, care suspendase „Nichipercea”. A folosit pseudonimele Iago, Ioana lui Vișan Văduvă, Netto, Nicor, Odobașa, Orășenescu, N. T. Cetățenescu, G. Palicariopol ș.a. În 1854 satiricul aprig de mai târziu aduna într-un volum cu titlu
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
în ianuarie 1860, N. apare un timp sub formă de broșuri („Coarnele lui Nichipercea”) numerotate, dar păstrând paginația periodicului. Iese iar ca revistă între 28 iulie și 30 noiembrie, apoi din nou în broșuri („Ochiul Dracului”, „Arțagul Dracului”, „Codița Dracului”, „Ghearele Dracului”) din ianuarie până în aprilie 1861. Din 5 mai își reia formatul de revistă, trei săptămâni mai târziu și numerotarea, pentru a cunoaște o perioadă de relativă liniște, care se încheie la 22 mai 1864, când este suspendată din nou
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
Acțiunea română”, „Mișcarea” (Iași) ș.a. Purtat de evenimente, în timpul primului război mondial editează împreună cu S. Pauker, la Odessa, un ziar în limbile rusă și română, „Vestitorul”, în care se arată ostil insurecției bolșevice. Va scoate și o broșură, Românii în ghearele bolșevicilor (1919), în care istorisește, parcă dintr-o suflare, tot calvarul (anchete, arestări ș. a.) îndurat în țara intrată sub teroarea roșie. Un publicist temperamental se dovedește a fi N. în luările lui de poziție pe teme politice sau în alte
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
ins agreabil, care și-a negociat cu istețime relațiile cu cei din jur, obținând o seamă de reușite de moment. SCRIERI: Puterea calomniei, București, 1905; Fiul ei...! (în colaborare cu Alex. Simionescu), București, [1912]; Lumină nouă, București, 1914; Românii în ghearele bolșevicilor, București, 1919. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, „Copiii nimănui”, CVC, 1908, 3; Cos.[C. Cosco], „Sus și jos”, U, 1908, 296; Emil D. Fagure, „Urmările”, ADV, 1909, 7223; Arghezi, Scrieri, XXVIII, 15-16; Emil D. Fagure, „Fiul ei...!”, ADV, 1911, 7953
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]