2,021 matches
-
era impasibil. Un potop de imprecațiuni izbucnește: — Măgarule! Ți-ai râs de noi! Și te-ai jurat și pe copii! Ghetele costă 12 lei; de ce ne-ai mințit?... Stați, domnilor, eu nu v-am mințit. E adevărat că perechea de ghete costă 12 lei, dar eu când v am spus că am plătit 6 lei nu v-am arătat decât piciorul drept. O gheată costă 6 lei. Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lei; de ce ne-ai mințit?... Stați, domnilor, eu nu v-am mințit. E adevărat că perechea de ghete costă 12 lei, dar eu când v am spus că am plătit 6 lei nu v-am arătat decât piciorul drept. O gheată costă 6 lei. Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o poreclă pe care i-o pusese[ră] bucureștenii din cauză că omul, fiind un maniac, și chiar foarte ușor dement, circula pe străzi îmbrăcat cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicu Crețeanu dă să cadă pe spate! Cu mâinile ridicate în sus, roșu la față, spumegând, vociferează pe trotuar. — Negroponte! Iar Negroponte?!... Nicu Crețeanu ținea un magazin special, un fel de birou pe Calea Victoriei unde este astăzi un magazin de ghete alături de băcănia Dragomir. 313. Gourmand (fr.), mâncăcios; gourmet (fr.), care știe să aprecieze mâncărurile bune. 314. În Piața Teatrului de pe Calea Victoriei se afla pe atunci principala „stațiune“ de trăsuri a Bucureștilor. Pe la orele 8 dimineața, Crețeanu se plimba tacticos prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
163 315. Reprezentațiile începeau la ora opt seara. — Am numărul 5. — Adu-l. Și Nicu Crețeanu ia numărul 5 și intră. La no. 3 vede o matahală. Un ăla înalt, gros, cu o jiletcă cadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niște ghete grosolane în picioare și pieptănat cu freză bărbierească. Se juca Trovatore 316! Când Nicu Crețeanu savura cu mai mult deliciu armonia vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l pocnea în coaste. Nicu Crețeanu spumega, însă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în care se menționează că doctorul Drasch ducea o viață austeră exemplară: dormea iarna în camere neîncălzite, nu fuma, nu bea alcool, nu consuma carne; încălțămin tea, pentru picioarele sale enorme, și-o procura din Suedia, neaflându-se în București ghete pe măsura lui). V. și vol. III al acestei ediții, cap. „Anul 1887“. 356. La 31 octombrie/12 noiembrie 1871 s-a inaugurat „uzina de gaz“ de la Filaret (situată în lunca Filaretului, în apropierea Parcului Carol de azi); uzina a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Emanoil Florescu, pe atunci ministru de Război. Când, în 1873, s-a jucat la Teatrul Național întâia revistă de sfârșit de an intitulată Cer cuvântul, generalul Florescu 2 apărea pe scenă în costum de jocheu, într-un picior cu o gheată și în cellalt cu un botfor și vindea acțiunile societății, cântând un cuplet al cărui refren era: Cumpărați acțiuni! acțiuni! acțiuni! (Id., ibid.) V. datele mai exacte privind construcția circului în text la p. 225. Pagina 123 * Era proprietatea unui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
selecția în școală, în universitate, în viață. *Americanii vorbesc de „o tragedie a abundenței” (cf. „Sinteza”, nr. 68/1986). *Iarnă: discuții despre temperaturile joase. Mă alătur, spunînd că în camera în care citesc sînt, constant, 12 grade. Deși încălțat cu ghete, îmi ard tălpile de frig. *„Trebuie să aveți grijă și de soma”, m-a prevenit doctorul Radu desenînd cu mîinile trupul în aer. Analizele arată că l-am neglijat: colesterolul, probele hepatice, VSH-ul - mărite sau la limita admisă. Reproșul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
său director, Vasile Florea, „dat”, acum, ca muzeograf la Vivariu: „De cînd a ajuns acolo, a rămas gravidă maimuța!” Ca și laudele, ironiile lui sînt niște vomitive. Motive de transfer pentru un tînăr fotbalist: „La «Partizanu’» (fabrica de încălțăminte) - o gheată, un haleu; la «Proletaru’» - stofă de înmormîntare, și aceea cu aprobarea directorului!” *Invitat de Toma Dudău, dimineață am vorbit clasei sale de la școala de Partid despre cultură și civilizație, fără a recurge la teorie, ci doar comentînd aspecte și situații
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unul dintre cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul lui favorit era darea părului peste cap, ca să-și facă lumină înaintea ochilor. Era negru ca un harap și nici prea mare frumusețe nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am găsit desculți, desbrăcați plini de râie, de păduchi și bube în imposibilitate de a ieși la lucru pe pământul înghețat și unde în pădure se găsește și zăpadă. Menționăm că o parte din cei desbrăcați sunt din cauză că hainele și ghetele s’au rupt la muncă, iar o parte din ei le-au vândut pentru mâncare. În urma ordinelor date, medicul Evreu a început să ia măsuri pentru cei bolnavi, plini de râie etc. La cererea Dlui Subinginer de a termina mai
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
am găsit desculți, desbrăcați plini de râie, de păduchi și bube în imposibilitate de a ieși la lucru pe pământul înghețat și unde în pădure se găsește și zăpadă. Menționăm că o parte din cei desbrăcați sunt din cauză că hainele și ghetele s’au rupt la muncă, iar o parte din ei le-au vândut pentru mâncare. În urma ordinelor date, medicul Evreu a început să ia măsuri pentru cei bolnavi, plini de râie etc. La cererea Dlui Subinginer de a termina cât
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Umbrei. Am întârziat aproape o săptămână pentru că fusesem țintuit la pat. Cred că era îngrijorată. Să nu cumva să creadă că am abandonat-o. Eram foarte amărât din pricina asta. L-am rugat pe Colonel să-mi împrumute o pereche de ghete vechi. M-am îndepărtat puțin de grădină, am băgat harta împăturită într-una din ele și m-am întors. Eram convins că Umbra o să o caute. I-am întins Colonelului ghetele și l-am rugat să i le dea Umbrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rugat pe Colonel să-mi împrumute o pereche de ghete vechi. M-am îndepărtat puțin de grădină, am băgat harta împăturită într-una din ele și m-am întors. Eram convins că Umbra o să o caute. I-am întins Colonelului ghetele și l-am rugat să i le dea Umbrei când o va întâlni. — Biata de ea umblă doar în teniși, am zis. Dacă ninge mai mult, va avea și ea nevoie de ghete. Nu o pot lăsa să se îmbolnăvească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o să o caute. I-am întins Colonelului ghetele și l-am rugat să i le dea Umbrei când o va întâlni. — Biata de ea umblă doar în teniși, am zis. Dacă ninge mai mult, va avea și ea nevoie de ghete. Nu o pot lăsa să se îmbolnăvească. În Paznic nu am încredere. V-aș ruga pe dumneavoastră să i le dați. Stai liniștit, o să i le dau, zise Colonelul luând ghetele. Colonelul s-a întors spre seară și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ninge mai mult, va avea și ea nevoie de ghete. Nu o pot lăsa să se îmbolnăvească. În Paznic nu am încredere. V-aș ruga pe dumneavoastră să i le dați. Stai liniștit, o să i le dau, zise Colonelul luând ghetele. Colonelul s-a întors spre seară și m-a anunțat că-i înmânase ghetele Umbrei, personal. — E îngrijorată din pricina ta, spuse bătrânul. — Cum arată? — Frigul și-a cam pus amprenta pe ea, dar e încă vioaie. M-am îmbolnăvit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să se îmbolnăvească. În Paznic nu am încredere. V-aș ruga pe dumneavoastră să i le dați. Stai liniștit, o să i le dau, zise Colonelul luând ghetele. Colonelul s-a întors spre seară și m-a anunțat că-i înmânase ghetele Umbrei, personal. — E îngrijorată din pricina ta, spuse bătrânul. — Cum arată? — Frigul și-a cam pus amprenta pe ea, dar e încă vioaie. M-am îmbolnăvit cu zece zile în urmă. În fine, aseară am reușit să cobor dealul și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să vă înlesnesc întrevederea și o să-ți spună singură cum îi merge. Paznicul a luat o legătură de chei de pe perete și le-a băgat în buzunarul paltonului. A căscat de n-a mai putut cât s-a încheiat la ghetele lui din piele împletită. Păreau tare grele, iar pe tălpi aveau ținte ca să-i fie mai ușor să umble pe zăpadă. Umbra locuia undeva între oraș și lumea din afară. Eu nu pot ajunge acolo, Umbra n-are voie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțin cam răcoare, preferam să respir aer curat. — Bine, ți-o aduc aici, zise Paznicul și intră singur în cabană. Mi-am ridicat gulerul și m-am așezat pe banca de sub ulm. În așteptarea Umbrei, am scormonit pământul cu talpa ghetei. Era tare și pe alocuri înghețat. Zăpada nu se topise lângă Zid. Acolo nu bătea lumina soarelui. După câteva minute au ieșit din cabană. Paznicul traversă terenul cu pași mari, lăsând urme cu țintele de pe tălpi în pământul înghețat. Umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capăt cu ritualul despărțirii. Paznicul a încuiat portița cu cheia și s-a retras în gheretă. Eu și Umbra ne-am uitat după el. Imediat după aceea, Umbra s-a așezat lângă mine. Eu continuam să scormonesc pământul cu talpa ghetelor. Umbra purta un pulover grosolan, pantaloni de lucru și ghetele pe care i le procurasem eu. — Ești sănătoasă? am întrebat-o. — Nu prea am cum să fiu, răspunse ea. E îngrozitor de frig și mâncarea e foarte proastă. — Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și s-a retras în gheretă. Eu și Umbra ne-am uitat după el. Imediat după aceea, Umbra s-a așezat lângă mine. Eu continuam să scormonesc pământul cu talpa ghetelor. Umbra purta un pulover grosolan, pantaloni de lucru și ghetele pe care i le procurasem eu. — Ești sănătoasă? am întrebat-o. — Nu prea am cum să fiu, răspunse ea. E îngrozitor de frig și mâncarea e foarte proastă. — Am auzit că faci mișcare zilnic. — Mișcare? se miră ea privindu-mă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre pădure. La intrarea în pădure se afla un lac nu prea adânc, iar în mijlocul lui trona un trunchi uriaș de copac, pălit de vreme. Pe el se așezaseră două păsărele albe care ne priveau atent. Zăpada era înghețată și ghetele noastre nu lăsau urme. Iarna cea lungă își pusese puternic amprenta. Singurii care au reușit s-o înfrunte au fost copacii uriași care-și înălțau crengile spre cerul înnorat. După ce-am intrat în pădure, ni s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele de mâncare și sticluța cu whisky. Am luat doar lanterna, puloverul, ghetele, portofelul, cuțitul și dispozitivul de ținere la distanță a Întunegrilor. Bocceluța ei era la fel de grea ca și a mea. Aveți grijă! strigă Profesorul. La lumina palidă a lanternei mi s-a părut mult mai bătrân decât prima oară. Pielea îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în același număr ca cele care au murit. Puii cresc, preiau suflete asupra lor și apoi mor. Situația se repetă la infinit. Acesta e prețul perfecțiunii. O perfecțiune care se impune asupra celor slabi și neputincioși. Mi-am privit vârfurile ghetelor fără să scot o vorbă. — După ce mor animalele, continuă Umbra neînduplecată, Paznicul le taie capetele. În craniile lor este gravat „sinele“. Craniile sunt curățate bine și îngropate. Stau așa vreun an de zile până li se scurge puterea. Apoi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ești pregătit să plonjezi? Tot îți mai este frică? Am clătinat din cap fără să scot o vorbă. Umbra s-a aplecat să-și desfacă șireturile. Înghețăm dacă mai stăm mult aici, așa că hai să ne luăm avânt. Scoate-ți ghetele și ne prindem unul de altul prin curele. Nu ne servește la nimic dacă scapă doar unul dintre noi. Mi-am scos căciula primită de la Colonel și am scuturat-o de zăpadă. Relicvă a bătăliilor apuse. Era uzată și decolorată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
umplut foile, se rulează suluri subțirele care se taie în bucăți groase de un centimetru, apoi se pun în tavă la copt cu partea tăiată în sus. După ce s-au copt, la sfârșit, se dau prin zahăr pudră. FLORI DE GHEATA CU PERLE DE ZAHAR 250 g făină, 2 linguri de zahăr pudră, ½ pachet de praf de copt, 150 g unt, puțină smântână Se face o cocă și se dă la rece. Apoi se întinde o foaie de trei până la cinci
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]