3,612 matches
-
incendii de pădure, dar, până în clipa asta, nu mai văzuse niciodată o fantomă. A coborât de pe verandă și-a prins-o pe Jina din urmă dincolo de gardul grădinii. Femeia era așezată pe jos și lovea pământul cu pumnii. Una dintre glezne i se răsucise într-un unghi nefiresc în jurul unei rădăcini. Jina din fața lui Zach arăta mai puțin a fantomă și mai mult a o fetiță uitată de lume și furioasă. Bărbatul s-a lăsat pe vine, întrebându-se cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
el l-a dus pe băiețel la cabana lui Ellis. Atunci a ieșit din ascunzătoare și și-a dat singur sentința: și-a continuat viața. Cum m-ai găsit ? a întrebat Zach. Jina a clătinat din cap. Și-a tras glezna înspre ea, și-a masat-o, apoi s-a ridicat în picioare. Nu se ținea prea dreaptă, iar Zach s-a ridicat și el repede și-a întins mâna s-o ajute, dar Jina l-a împins și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o sobă ruginită cu lemne, o saltea mucegăită și-o jumătate de acoperiș. Când ploua, apa îi clipocea până în dreptul gleznelor, dar de-acum Pearl n-o mai simțea. Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a realizat că ea era prima fată de care-i plăcea. Și asta după mulți ani în care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele mai ciudate locuri: între omoplați, în punctul acela moale de sub gleznă, în spatele uneia dintre urechi. Asta e casa ta, a spus ea. Pe chipul lui Zach a apărut o expresie îngrozită, iar Jina a trebuit să se întoarcă, să închidă ochii strâns ca să nu-i mai vadă fața în oglinda propriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu aripioare de f-22 raptor pești kamikaze în părul tău curgător sunt toate mișcările mele luni îți vorbeam despre arta războiului despre cum îți desenam pe piele tot felul de răni de parcă în tine ar fi milioane de kilometri de la gleznă la gât de la umărul drept la umărul stâng luni îți tot vorbeam despre cum s-au fisurat toate vasele și tu ești o mare pitică în care apa își învață undele ca și cum căluți de apă fosforescenți și-ar trage trăsura
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mele zboară prin păsări metalice au aripi fosforescente și reci visele mele, dilara fetița noastră se oprește în prag sunt oarbă de o mie de ani dragostea voastră nu încape în mere livada s-a îngustat ca și cum întunericul... am până la glezne o mare pitică în ea îmi clătesc speranțele ochii râd apoi ca turbata la marginea zilei minciuna că o să mă fac eu mare mare de tot - mărturii din livada cu meri 4 joi când pleci milioane de corăbii paralizează la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Te iubesc, Când în timpul mersului Se strânge și se desface Precum burduful acordeonului. Cel mai frumos poem despre patrie Patria, țărancă desculță Ne ține-n poală Ca pe niște ouă proaspete N-am să-i văd niciodată Mai sus de gleznă Dar mi-e o foame teribilă De miezul de pâine Din care este plămădit Trupul. Alt poem frumos despre Dumnezeu Poezia nu mă apără de moarte De răni nu mă vindecă O semăn în viața mea Crezând Că Dumnezeu va
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au pe buze lacrimi de iubire, Pe glezna fină câte-o amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îl simt adânc în buze acolo unde nourii și țărâna își duc în geană lumina un foșnet de frunze moarte se coboară din tălpi în sus către genunchi *** câteodată tremurul frunzei îl port cu mine în sânge până-n jos la glezne acolo unde iarba și roua se unesc sub tălpile goale într-o părtașă solitudine prin anotimpuri rugi ** câteodată tremurul frunzei îl simt rostogolit până la umerii mei până la buzele tale acolo unde nimeni nu calcă lacrăma firului de iarbă un cântec
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tresară, Și nici privirea limpede de apă, Când visul pur pe frunte se coboară, În somn ce umbra clipelor o sapă. Din noaptea ce-a trecut atât de lesne, Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sforile unor măști azi peste tot zboară fluturi e prea puțin loc între secunde îmi spui și eu alerg pe scară sus-jos încât se dilată pereții până încapi știi totul este dezmierdat de un colind mai întâi mi se luminează glezna apoi îți înfrunzesc mâinile și cresc spre tâmple ca un copac lampadar sunt vie priviți-mi ochii sunt lemn de vioară și aștept noaptea acelui cântec un cântec auzisem din toată povestea asta cum se evadează dintr-un străin că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stea Vorbește de dragostea mea. Semne Se pierde în tufe de-aluni mărginași Chemarea de dulce sirenă, departe E marea, talaze-n migrenă. Și omul Ce n-are durere sub frunte, coboară Spre apă din sat. Tu caută-i talpa. Eu, glezna mai sus, sărutul genuchiului Cândva m-a vrajit. Tu caută-i pulpa Eu, sânii călai. Grumazul și buza, Au semne de daci, hai, caută-i ochii, ce faci? Am călcat o piatră. Ispita m-a împietrit. Plete lungi ca arama
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ce știa despre mine. Dar trebuia să mă străduiesc să fiu cu băgare de seamă, să evit gafele... Femeia se Întoarse din nou la scaunul ei și se așeză picior peste picior. Călcîiul piciorului de deasupra Îi atîrna și rotunjimea gleznei era foarte provocatoare. Mi-am plecat privirile. Ei bine, o să mai fac o Încercare cu aceste două obiecte-cheie. Insigna, cu centrul ei puțin ridicat În formă de triunghi echilateral, cu colțurile ușor rotunjite și o margine dintr-un strat argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe Doamna, inclusiv posibilele priviri ale bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați în jos, îndată ce te privea un bărbat, o jumătate de frunte și de obraji, nasul, gura, palmele, poate 2 centimetri de gleznă când femeia era în mers. Oribilă impietate! Nu își însoțea soțul la sindrofii, nici măcar când protocolul diplomatic o cerea. Nu se machia niciodată și nu „știa” că există alternative la culoarea neagră a hainelor. Ca să nu se strice iremediabil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rușine de mine. Și una, și alta visează la o utopie în care, deși toate sunt moderne la nivel de civilizație, lipsește necuviința: oamenii nu umblă în tricouri și cu pantaloni scurți, femeilor nu li se vede mai mult de gleznă, puștimea nu se sărută pe stradă, decența este peste tot. Le-am spus că orice modernitate are preț, corpul ca imagine nu este o rușine, și că, dacă invocă ideea controlului permanent al copiilor, trebuie să răspundă și la întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din fericire, lucra în seara aceea și, când a venit momentul și m-am văzut așezată lângă Harris, instalați amândoi la înălțime, precum regele și regina, pe două scaune cu pernuțe ca pe niște tronuri și cu picioarele cufundate până la glezne în lighenașe cu apă cu clăbuc, nu mi-a părut niciodată mai bine că nu mă vedea. Două femei ni se aplecau în față, ocupându-se de picioarele noastre. Nu le vedeam decât creștetul capului și mă simțeam prea jenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spun pentru că urăsc când bărbații spun asta despre femei - avea un fund cât o baniță. Un fund care putea fi folosit ca poartă la handbal. În chip ciudat, picioarele n-arătau prea rău și se terminau cu o pereche de glezne delicate. A întins cuvertura pe iarbă, apoi a bătut ușor coșulețul și a spus: —Anna, îți promit o sărbătoare a simțurilor. Deja mi-era teamă. Așezat într-o rână pe cuvertură, Greg a deschis coșul, a scos o pâine, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
imperceptibil. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Sâmbătă după-amiază, un taxi a oprit în fața reședinței Walsh. S-a deschis portiera și s-a ivit o sanda subțire cu toc, urmată de un picior bronzat (ușor pestriț, cu o umbră de portocaliu în jurul gleznelor), o fustă scurtă și rărită de blugi, un tricou întins pe care scria „Iubitul meu e plecat din oraș“ și o coamă de păr cu șuvițe de culoarea vaniliei. Claire sosise. — Are patruzeci de ani, a zis Helen, alarmată. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar s-a dovedit a fi o strângere de mână fără fasoane. Ceilalți ar trebui să ajungă în curând. Acest Nicholas era slab și deșirat - blugii stăteau să cadă de pe el - și avea păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel puțin trei inele masive de argint și un tatuaj pe antebraț, unul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
podium la o prezentare de modă. O Prințesă din Park Avenue, cu păr plin de volum, o poșetă Dior și sandale cu toc cui atât de înalt încât majoritatea oamenilor și-ar fi scrântit (sau luxat, oricare e mai grav) gleznele mergând pe ele. Vine aici? am întrebat. —Vine în fiecare săptămână. După cum arăta, nici n-ar fi trebuit să fie în New York. Ar fi trebuit să locuiască într-o vilă în stil colonial în Hamptons până la începutul lui septembrie. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mirat văzând că persoana care plângea era Brooke Edison. (Îmbrăcată într-o ținută elegantă de in cafea-cu-lapte în timp ce eu purtam un costum ciclamen în stilul anilor ’50 cu taiorul cu decolteu în bărcuță și fusta conică, asortate cu șosete până la glezne cu trandafirași, sandale cu toc din piele roz și o poșetă în formă de casă cu două etaje.) —Brooke! Ce s-a întâmplat? Nu-mi venea să cred că plânge. Crezusem că e de-a dreptul ilegal pentru clasa albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Aidan. Nu-mi pasă, a zis. Scoate-i. Chiar acum. M-a luat pe sus până la pat, mi-a ridicat fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-a tras dintr-o mișcare până la glezne și i-a lăsat să-mi cadă de pe picioare. Aplecându-se deasupra mea, și-a desfăcut cravata, și-a tras fermoarul de la pantaloni și mi-a șoptit: — O să ți-o trag. Și-a lăsat chiloții Calvin în jos și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spasm. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Respiră, am îndemnat-o. Vizualizează. Oh, Iisuse, vino înapoi! Jacqui căzuse de pe treaptă și se rostogolise pe trotuar. A scâncit de durere și m-am ghemuit lângă ea, lăsând-o să-mi strângă glezna ca într-o menghină. Cu coada ochiului am observat că atrăseserăm atenția unei mașini de poliție. A tras pe dreapta - la naiba - și doi polițai, cu emițătoarele pornite, au coborât și au venit înspre noi. Unul arăta de parcă se hrănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ghemui la loc și văzu cum quazii, în încercarea de a-i lua prin surprindere pe romani atacând din lateral, încercau să treacă de valurile de pământ. Nimeriră însă în castrapila. Urlară din nou, de data asta de durere, cu gleznele și pulpele rănite de vârfurile ascuțite. Cei ce reușeau să pășească printre vârfurile lăncilor erau loviți de scuturile soldaților și se împiedicau în funiile împletite ca o pânză de păianjen între vârfurile ascuțite înfipte în pământ, căzând în ele. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]