20,979 matches
-
decât la îmbucătura lor și la ambiția lor de-a te înlătura, încet, încet, sau dintr-o dată, și de-a te face uitată în inima copiilor, ca o buturugă putredă-n ploaie. Nu era însă proastă să se dea de gol. Își împietrea fața, încleșta fălcile și tăcea. Tăcea și-o lăsa să-și facă voile. Vedea bine cum o privesc toți cu ochii înfometați, dar se prefăcea că nu vede. S-o creadă proastă. Mai bine așa decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de seamă că Cerboaica plecase. Ea vorbea cu Alexandru, îi da povețe, îl ruga să mai rabde un pic, și învârtea repede, topită de dor, cârpa aspră chiftind de unsoare, sufla greu, tot mai precipitat, ca-ntr-o alunecare în gol, o alunecare pe nesimțite în vis, și-ntreaga ei ființă începu să se desprindă din tot și din toate și să plutească. Acum, că s-a sfârșit, trebuia să încheie o suferință dublă, să-și adune inima, care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
păreau că se succed într-o infinitate de timp. Palmele arse de asprimea metalului căutau siguranța unui echilibru. Picioarele-i rămaseră agățate pe creasta bombată, mâna stângă și cotul într-o încordare supraomenească sprijinite-n streașina vagonului. Fața spânzurată-n gol. Cu dreapta, ținând ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor, de dedesubt, despicat în traverse și frontoane metalice. Dacă s-ar fi rostogolit de la-nălțimea aceea, strivit de bare, praful s-ar fi ales de el. A fost cel mai norocos dintre toți. Sărind, în panica și fierbințeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ambele platouri ale dealului. Crenelurile aveau inițial deschideri largi pentru a permite folosirea arcului și a arbaletei. Odată cu utilizarea armelor de foc, în secolul al XV -lea, zidul a fost înălțat cu încă 3-4 m, crenelurile largi fiind înlocuite de goluri înguste pentru tragere. Centura de fortificații se păstrează aproape în întregime, împreună cu 9 turnuri ce au rezistat timpului. Perioada secolelor XV-XVII este cea mai prosperă din punct de vedere economic pentru orașul de pe Târnava Mare, fiind asemănat, în documentele vremii
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
poate, astfel, plana pe distanțe variabile, în funcție de îndemânarea și simțul pilotului. Dintre locațiile cele mai cunoscute pentru acest sport, menționăm stațiunile Poiana Brașov și Rânca. Zbor cu parapanta (Brașov) Rapel (Munții Bucegi) Tiroliana (Bușteni) Rafting (Defileul Jiului) bungee jumpingaruncarea în gol, legat de o frânghie elasticăașa cum există în Cheile Râșnoavei (137 m înălțime) și la barajul de la Vidraru (166 m, cea mai mare cădere din Europa). escalada și rapelul - sunt acțiuni de cățărare, și, respectiv, coborâre, pe versanții abrupți, practicate
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
la ocazii deosebite, la sărbători tradiționale, ca să arate lumii (vulgului) cine sunt ei și pe cine sau ce funcție reprezintă. știți, toate aceste moduri de a face paradă de credință nu reprezintă de fapt nimic, vor doar să acopere un gol pe care toți aceștia îl au în interiorul lor, gol de care sunt sau nu conștienți. Acum, dragii mei cititori , a venit Timpul să conștientizați multe lucruri, mari și mici, importante sau amănunte, cărora să le acordați importanța necesară, să le
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vulgului) cine sunt ei și pe cine sau ce funcție reprezintă. știți, toate aceste moduri de a face paradă de credință nu reprezintă de fapt nimic, vor doar să acopere un gol pe care toți aceștia îl au în interiorul lor, gol de care sunt sau nu conștienți. Acum, dragii mei cititori , a venit Timpul să conștientizați multe lucruri, mari și mici, importante sau amănunte, cărora să le acordați importanța necesară, să le înțelegeți și să vă folosiți de ele pentru binele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
tăind aerul. Închideam ochii și ascultam... liniștea. Respiram aerul proaspăt, mâinile mele atingeau iarba într-o mișcare abia sesizabilă. Și iar îmi agățam ochii de cer. Mă întrebam adeseori cum e să fii îndrăgostit. Îți simți inima bătând nebunește, un gol în stomac sau un fior nemaiîntâlnit, străbătându-ți trupul? Dragostea înseamnă vorbe frumoase, izvorâte de undeva din adâncul tău și spuse cu glas abia șoptit ca o adiere, la ureche? O atingere a mâinii celuilalt, poposind gingaș în palma ta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Altarul cerului se prăbușește peste poet, conștiința lui este terorizată de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de surpări apocaliptice. Natura dușmană provoacă o prăbușire în microcosmos. Poetul nu-și găsește refugiul decât în sine: În mine însumi să încerc a mă strecura, a mă insinua în gol. (Aproape novembre) Dar în sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sine nu-i decât un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot și de negăsit, viu și mort, în mare și în afara ei, în tăcere și în dialog, înainte și înapoi, poetul înregistrează mișcarea subtilă a lucrurilor, mereu suspendate în gol, în gestul care refuză să spună. Tensiunea se ghicește și este provocată de consumarea permanentă, reciprocă între jumătatea plauzibilă, susținută a poeziei lui Emil Botta, și cealaltă jumătate, exhibată, indiferentă la reacțiile pe care le produce, îndrăgostită de sine. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
plus, ea duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi umplut decât cu fantoșe sinistre. Totul sugerează dezorientarea privirii în fața golului: ochiul se deschide înainte ca tabloul să fie gândit, înainte ca lumea să devină reală. Trebuie să privească idei, iluzii, făgăduințe. Sau, dimpotrivă, retina este impresionată prea târziu: după ce tabloul și-a epuizat forța, după ce lumea și-a consumat strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ilustrând înfricoșătorul "teatru gol" (scenă goală). Reiterarea unor versuri întregi ne îndreptățește să credem că Emil Botta practică un lirism circular care centripetează, în zonele de suprafață, forța poemului. În adâncime, însă, îndărătul cuvintelor, aceste forțe se surpă, creând un gol care se agită pentru a-și găsi acoperirea. Poetul reconstituie mintal imaginea unui lucru, dar și imaginea unui sentiment. Bazându-se pe ceea ce a păstrat memoria, el își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului reactualizat. În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de două ori același lucru. Emil Botta încearcă să suplinească această multiplicitate de fețe ale cuvântului, această imposibilitate de a exprima ceva cu adevărat prin amplificarea tonului gestual, prin abordarea unor poze tragic-grotești, prin afișarea unor grimase care să ascundă golul cuvintelor. Cuvintele erau gropi în care cădea el, volpone. Cuvântul incendia propoziția toată. Și propoziția și fraza deveneau catastrofe. (Rondul de noapte) Sacrificarea cuvântului în favoarea obiectului numit duce la o exorcizare a acestuia din urmă din magma existenței, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit, această emoție survine în momentul confruntării sinelui cu idealul. Culpabilitatea implică, în plus, sentimentul de transgresiune, ea se naște din supunerea eului la judecata cenzurii morale. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dorință morbidă de claustrare ("stam singur în cavou..."), o spaimă de a nu fi "tras podul de la mal", Emil Botta, ca urmare a unui resort ce acționează cu sens schimbat, cunoaște dezolarea de a întinde un pod care duce în gol, în Absență. Autorul Întunecatului April este silit să își reprime expansiunea eului ("Romantisierung des Ichs") pentru că această aventură duce în neant. Nevoia romantică de proiecție în afară nu își mai găsește suportul. Și nu este doar o nevoie romantică. Heidegger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la C.A.P., bineînțeles că și pământul i-a fost luat la colectiv. În urma deposedărilor, Petrache Cioabă s-a consumat psihic și s-a îmbolnăvit, mai întâi i-o murit baba, iar apoi s-a dus și el, lăsând un gol în sufletul familiei lui. Toader Cioabă S-a căsătorit cu Maria din satul vecin, fata lui Mocanu. Toader, când era flăcău, se lăuda că are 80 de Mării și 85 de Ilene, și până la urmă din cele 80 de Mării
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să ignor jertfele de la Timișoara, mă opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulțimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol. Așa a călcat Ceaușescu — în gol. CIORAN Cioran e o inteligență pură. Păi, pentru ca să te fâțâi ca el prin Paris, trebuie să ai inteligență. Că acolo inteligență este! Are o singură trăsătură inadmisibilă în ființa lui: e neconsolator. Eu m-
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulțimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol. Așa a călcat Ceaușescu — în gol. CIORAN Cioran e o inteligență pură. Păi, pentru ca să te fâțâi ca el prin Paris, trebuie să ai inteligență. Că acolo inteligență este! Are o singură trăsătură inadmisibilă în ființa lui: e neconsolator. Eu m-aș întâlni cu Cioran în neliniștile
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pământ. N-am ales epoca în care am trăit, cu atâtea uragane și furtuni, cu atâția bolnavi și canceroși; tuberculoșii s-au întors în flanc, peste tot a trecut un tanc și a strivit sub lanțurile ascuțite cuțite înfipte în gol, în aer și ape, parcă zburau și arau întregul pământ. Dar au semănat grâu. Să așteptăm să încolțească, să crească. Pâinea să nu mai fie săracă. M-am trezit buimac, de atâta spaimă că vom muri toți credincioșii în biserici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
colindul celor plecați la vânătoare urcă sus, la margini de lumi, fără soare în oglinzile mătuite de brumă. Pădurea și cerbii au pierit în apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]