2,506 matches
-
te-ai născut aici trebuie să ai o hartă în mașină. Uneori, trebuie să schimbi mai multe freeways ca să ajungi unde vrei să ajungi". Peste o jumătate de oră, suntem pe freeway. În față, în spate, în dreapta, în stânga, mașini care gonesc. Circulația nu e deloc agresivă. Se circulă fără nervi. Nu se aud, ca în filme, scrâșnete de frâne, nimeni nu-ți face semn dintr-o altă mașină că ești "un bou". Mașinile "curg" aproximativ cu aceeași viteză, pe trei și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acele doamne ce se arată la ferestre? E visul, domnule, visul cu cheltuială puțină, călătoria în Indii. Făpturile acestea se parfumează cu mirodenii. Intrați, ele vor trage perdelele și veți începe să plutiți. Zeii coboară peste trupurile goale și insulele gonesc, nebune, cu pletele de palmieri zbătându-se în vânt. Încercați. Ce înseamnă un judecător-penitent? Văd că v-am intrigat cu toată această poveste. Am făcut-o fără să-mi dau seama, vă rog să mă credeți, dar pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Constantin, făcându-să căpitan de cătane la polcul lui Cantimir, au mai adunat la steagul lui pre câțiva nebuni,...care-i nu numai c au rădicat sabiia asupra stăpânilor noștri și cu podgheaz împreună cu alții au vinit asupra noastră să ne gonească,...jăcuind pe pământeni și muncindu-i...De s-ar fi potrivit stăpânii noștri sau noi de n-am fi păzit lucrurile cu mare chiverniseală era ca să aducă țara la mare primejdie de robie și sabie...ce dară pentru unii ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acel cuvânt nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe doică, duduia Mari o speria la nevoie cu Lică, pufnind la ideea cât de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
familia ce-1 ocolea. Vagabonda-iul l"i îi lăsase față d" ci o inferioritate supărătoare. Dar pe timpurile acelea de agitație, lucrurile se schimbase: Hallipa se arătase politicos si "șerpoaica frumoasă" - cum o chema Lică pe soră-sa - nu-1 putuse goni, învestit cu misiuni militare oficiale. La Prundeni, Lică găsise pe buna Lina instalată și îi pusese chestiunea Siei, cu care nu știa ce să facă. Lina însă trebuise să apeleze la Lenora Hallipa, ce refuzase net. Mânia lui Lică, firește
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care, demn, indignat, îl gonise, ci domnișorul întorcea spatele când îi plăcea! . . . Lăsa caii, periclita totul, își bătea joc! Un interes subit pentru serviciile lui Lică cuprinsese pe Maxențiu. Se credea ofensat direct de această demitere, se credea păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn, aproape a unui om de lume! Canalia! ... Să plece după ce se înțolise... și pe el să-1 omoare. Chiar adinioarea era să moară! . . . Ada nu-1 mai reținea. îl gonise chiar: să plece când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4 a măcar nu mai era bun! . . . Nu mai era bun de nimic. Maxențiu învins, fără apărare, ar fi vrut o protecție
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o vorbă. Eu sunt croitoreasă! zisese, fiindu-i pentru întîia oară rușine. - Ei, atunci vino peste o săptămînă! Zăpăcită de acea vizită, nu-i venise în minte să se întoarcă la Rimi cu același procedeu de vodevil cu care fusese gonită. Demoralizată, 258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unic. într-o zi oprise și se cobc%îse cercând să intre, închis și nici o sonerie! Un cățel mic și rău se năpustise. I se păruse că mișcase sus o perdea. După ceva așteptare trebuise să plece. Ce căuta acolo? Gonise pe Sia. Nu o preocupa dacă Rim o vede sau nu! Vroia însă ca Rim să plece din casă și căuta pricini. Era o idee a ei^îndărătnică. într-o zi de audiție se dusese devreme de tot la Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe o tavă o telegramă. - Bine! Nu uita îndată ce o veni domnul! . . . Era de la sanatoriu. Se sfîrșise: nu-1 va aduce în țară, cel puțin deocamdată. ,,Așadar, la Bihor? . . ." Surise iar. "Tocmai la Bihor! . . . Bună noapte în otelul de la Bihor." Ca goniți, gemenii plecase pe jos, apucând, fără să-și vorbească, aceleași străzi, mereu mai laterale, mereu schimbate, într-un fel de cursă parcă în care urma să le fie pierdută. Ajunși pe drumul ăsta întortocheat în fața feliei bizare de casă ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
din care n-am văzut nimic. Întreaga mea ființă e concentrată asupra răului care îmi dă amețeli. Doamne, dacă voi vărsa? Gândul acesta mă îngrozește. Îmi înfig unghiile în carne și mă rog. "Doamne, ajută-mă să nu vărs". Mașina gonește cu viteză. "Unchiul George" i-a comunicat șoferului că, în maximum cinci ore, vrea să fie în București. Îmi e din ce în ce mai rău, îmi vâjâie capul, cum nu mi s-a mai întîmplat niciodată. Din fericire, la un moment dat, undeva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și o privi: ce frumoasă era Întotdeauna! și mai ales acum, cînd ridicase o mînă pentru a-și aranja părul răvășit de vînt. Juan Lucas zbura, lăsîndu-i pe toți În urmă pe bulevard, Jaguarul era ca un bolid și cum gonea astfel, decapotat, aerul Îi izbea În față făcîndu-i să Închidă ochii de plăcere, era mult mai plăcut să ții ochii Închiși, Îi deschideau și Îi Închideau iarăși pentru a percepe deosebirea, cu ochii Închiși era ceva minunat, repetînd jocul aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
treacă pentru a patra oară, dar le ieși Înainte un șir de automobile și trebui să frîneze brusc, „ Pastele mamei voastre!“, strigă, făcîndu-se că nu-i pasă de ploaia de sudalme care se abătu asupra lor. După cîteva minute Mercedesul gonea iar pe bulevardul Abancay. Julius pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă Îi făcea rău să-și amintească de mizerie după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știuse ce Înseamnă banii cu adevărat, În realitate totul funcționa de la sine În jurul ei și acum Juan Lucas administra totul, du-te, darling, caută-l pe administratorul hotelului și spune-i să-ți dea din contul nostru... și nu mai goni așa pe șosea, darling, cred că băiatul lui... era beat, mamă..., s-a accidentat grav..., ceao, mămica... Bobby a și dispărut de lîngă ea; aleargă la administrație și pe urmă iar la Ancón, pe zi ce trece e mai bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o culoare portocalie. Ultima turnantă Îl convinse că nimic n-o putea speria În seara aceea pe Susan. De mult nu mai avusese chef să gonească așa, ca un nebun, cu Jaguarul, dar niciodată nu se gîndise că asta ar putea fi noaptea ideală. Și că ea o să fie alături de el, În bătaia vîntului, lăsîndu-și părul să zboare În voie. Jaguarul devora distanțele și curbele apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Londra, nu mai ai timp să te schimbi, pantalonii Îți vin mai bine decît un costum de baie, haide, Susan, lăsați-l să meargă mai repede! mai repede! lasă-l să meargă mai repede, John!, a băut prea mult, nu goni așa, Julius, ești peruviană, Susahn-a?, da, dar nu-ți arăt pașaportul, bețivanule, peruviană ca Santiago, John, sîntem colegi de Universitate, bunul tău prieten, nu-i așa, Julius?, din Lima, stăpîn pe jumătate din Peru, cînd o să fie președinte o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vină, Celso deschise poarta de la intrare și trebui să se dea repede la o parte, altfel Bobby ar fi putut să-l calce. O oră mai tîrziu, Julius mînca În tăcere, gîndindu-se că Bobby ar fi putut să se omoare gonind pe șosea și că numai Juan Lucas era de vină. Celso povesti În bucătărie cum Îl văzuse plecînd, conducînd cu o mînă și cu cealaltă bînd direct din sticlă. Țanțoșa hotărî să-i cheme pe stăpîni și căută mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i găsească odată, pînă cînd se gîndi la Țanțoșa: mămica nu e acasă și au aflat acum cu toții, mămica, Juan Lucas, Carlos, sînt un Încornorat, nu! nu! nu! Pe urmă totul a Început să-i meargă din plin, fiindcă gonea ca un nebun, de parcă-ar fi vrut să se omoare și camioneta nu se ciocnea de nimic și cînd a ajuna a stîrnit un vacarm Îngrozitor și nu voia să fie auzit și nimeni nu l-a auzit. Da, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amîndoi pentru a se Îndrepta fiecare spre automobilul lui, se priviră o clipă așa, absenți, În timp ce se Întorceau, o clipă a fost de ajuns ca să semneze un pact etern de absență: amîndoi erau moștenitorii unei averi fabuloase. Și În timp ce Bobby gonea ca un nebun ca să se culce În sfîrșit cu Sonia și să se convingă dacă era ea sau nu, Santiago și Lester parcară liniștiți În fața barului Freddy Solo’s, unde-și dăduseră Întîlnire cu un grup de prieteni. Nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părerile de rău În gît ce-ai zice dacă i-am lăsa pe copii acasă și am ieși să mîncăm la un restaurant?... lumina verde. Susan accepta orice propunere, da, darling, bună idee, Își scotea brațul pe fereastra camionetei care gonea nebunește, Îl Jntindea ca să simtă aerul călduț al nopții de vară, Își privea mîna scoasă afară, printre degetele desfăcute și Întinse vedea alergînd fațadele luminate ale caselor, Își trăgea apoi iute brațul Înapoi ca să nu se ridice mai departe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară mă car din camera de culcare. Dar cum naiba să fac? Mă-ngrozea momentul când avea să zvâcnească brusc din pat, cu un behăit ca de apocalips în tăce rea aceea deplină. Am apucat-o până la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe cap. —Frate, nu te juca cu ce-i în capul meu. Își ceru iertare. Zguduit, Mark vru să se întoarcă înăuntru. Ea îl ghidă spre clădire. Mark își tot trăgea în sus și-n jos fermoarul jachetei, cu gândurile gonindu-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă. Ăsta a fost scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fericit te va face din nou fericit, i-a spus doctorul. Așa că fermierul a umblat prin tot orașul, căutând oameni fericiți, dar n-a găsit nici unul. S-a dus acasă. Dar chiar înainte să ajungă acasă, a văzut un cerb gonind pe dealuri cu un aer fericit și a început să se simtă puțin mai bine.“ Acum spune-mi tu mie povestea. Dacă asta te excită... Deci era tipul ăsta, mormăi Mark. Care și-a luat-o-n freză și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spun tot. Cât de multe vrei să știi? Nu vrea să știe nimic. Chiar și acum, ar vrea să dispară cu ea, într-un loc unde cuvintele nu ajung. —Jurnalistă, se adresă ea parbrizului. Un alt oraș cu trei străzi gonește pe lângă ei. Producătoare la Cablenation News. Știi tu: găsești un subiect piperat, îl dezvolți, faci munca de teren, filtrezi interviurile, alegi informațiile. Întotdeauna am încercat să... fiu la fel de tare ca subiectul. Întotdeauna am încercat să scormonesc, să mă scufund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]