KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

a stricat ceva la motor și a trebuit să aterizez. Eram la sute de kilometri de orice așezare omenească, nevoit să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Apă de băut, abia dacă aveam pentru opt zile. Trebuia să mă grăbesc. (Se ridică cortina. Pustiu. În stânga, în prim-plan, vizibil parțial un avion. Alături, câteva stânci pitice. Pe fundal, un ecran pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Omul repară, înconjurat de piese și șuruburi.) OMUL: Da, asta-i. De multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vedea cum totul se preschimbă. Și, în afară de mine și de voi, nimeni nu va pricepe, niciodată, că lucrul acesta e atât de prețios. Și încă ceva: dacă, vreodată, veți călători prin pustiu și veți ajunge aici, vă rog, nu vă grăbiți, zăboviți puțin în dreptul stelei. Și atunci, dacă vine la voi un copil, dacă râde, dacă are părul de culoarea grâului copt, dacă nu renunță niciodată la întrebarea pe care o pune, veți ghici, desigur, cine-i. Fiți buni atunci! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

aceleași materii spuse de nepoată. - La matematică ai făcut socotelile? Ia să văd! Da, puteai să faci cifrele mai frumos. La compunere titlul e Vine primăvara. Da, frazele sunt corecte, scrisul însă... la început ai scris mai frumos. De ce te grăbești? Și de ce ții degetul așa? - Care deget? - Degetul mic! Numai țoapele țin degetul așa... să se vadă. Ține mâna strânsă. Și pleacă. Fata răsuflă. De data asta a scăpat ieftin. Uneori se întâmplă să nu audă clanța ușii dormitorului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
cu privire la propria persoană (care rămâne a III-a): „Fata asta nu are simțul umorului. S-ar putea spune că această lipsă devedește un spirit ne-evoluat. Așa să fie? Nu e mai curând o sensibilitate prea mare? Să nu ne grăbim, poate vom afla mai târziu“. Călugărița stăpânește, orice s-ar zice, tehnica suspansului. Nu întâmplător notează: „la 8.IV., să consemnăm un fenomen care se întâmplă anual de mii și mii de ani, Amazonul își schimbă direcția, se întoarce către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
în când, se deplasează până la fereastră, se sprijină de caloriferul care îl arde abia simțit și oftează printre cutele perdelei. La masă, Ciuvică așteaptă ceva cu un instrument de scris în mână. Tușește spre a nu mai fi ignorat. Se grăbește, e mai tânăr, cugetă Emil ca pentru sine. Are, nu se știe de ce, o privire trist-înțelegătoare, deși pare că nici o mare revelație nu l-a iscodit recent. Ciuvică nu are nici el de unde să știe că presupusa depresie nu vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

Măi, da’ mândri mai suntem noi astăzi! a apreciat bătrânul învățător. Dar nu mi-i rușine nici cu mămicile lor. Uite-te la ele cât îs de emoționate și ce bujori le-a pus în obraji bucuria! Hai să ne grăbim, copii, că se cam apropie ceasul... Cei doi tineri învățători le-au ieșit în întâmpinare. Aveau multe motive să iasă înaintea bătrânului învățător... Purtau în brațe buchete de flori, iar pe chip zâmbete calde și pline de respect... În zidirea

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
atenția oamenilor să-și țină gura în privința sămânței de porumb. Am înțeles, domn’ sărjănt! a încercat Petrache să îndulcească atmosfera. Costăchel însă abia a schițat un zâmbet palid. Eh! Apoi eu m-am dus, Costache. Ai grijă cum umbli și grăbește-te! Petrache a pornit din casă în casă, cu un catastif sub braț, chipurile pentru a strânge făncialul. Despre făncial însă lua vorba numai în casele celor pe care îi știa din tagma lui Catârcă. În rest, îi întreba tainic

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-a spus tovarășilor de drum. Eu am să merg înainte, să las căruța la han, și cu sloboda am să cercetez locul la negustor. Voi să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
cum a mers treaba, moș Dumitre? l-a întâmpinat Costăchel. Ca pe roate, băiatul moșului. Ca pe roate. Știam eu pe cine trimit, moș Dumitre. Să-ți dea Dumnezeu sănătate. M-ai scos din mare încurcătură. Costăchele tată, eu mă grăbesc să ajung acasă, că baba mă așteaptă cu mâncarea pe masă. Și nu de alta, dar dacă nu ajung la vreme, mă ia cu melesteul - a rostit printre hohote de râs moș Dumitru. Mergi sănătos și spune-i mătușii Zamfira

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
își arată obrazul. Lasă să ningă, că asta înseamnă belșug. M-ai luat repede cu vorba și am uitat să-ți spun că moș Costache nu se simțea prea bine când am trecut eu. Măriuca ședea cu el. Hai să grăbim pasul, Petrache!... Sărut mâna, mamă. Ce faci matale, tată? a grăit Costăchel de cum a intrat în odaie. Bătrânul ședea întins pe laiță, cu ochii închiși. Răsufla greu. Slăbise mult în ultima vreme. Arăta ca un Crist încărunțit. La întrebarea lui

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nașterea lui Hristos încoace. Adică taman 1939”. Uite așa o ținea de fiecare dată când avea chef de vorbă... Dumnezeu să-l hodinească. Și acum, ar trebui să ne facem nevăzuți, Petrache! a sfârșit vorba Costăchel. Mai stați. De ce vă grăbiți? a intervenit învățătoarea. Apoi eu i-am promis Măriucăi că mergem și pe la tata-socru și nu aș vrea s-o supăr. Doar știți cum îi ea. Dacă se supără nu zice nimic, dar oftează și suspină ca un copchil. Iar

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Ceva nu-i în regulă... Am auzit mers de animal... Ți s-o fi năzărit și ție. Poate. Dar nu cred. Ia spune-mi, ce urmează după livada asta? Stogurile de fân și ograda lui Grigorosu. Ai dreptate. Hai să grăbim pasul, că ploaia asta mi-a intrat și în suflet nu numai în haine. După câțiva pași, un sforăit de cal i-a oprit în mijlocul drumului. „De unde cai aici? Grigorosu are doar boi” - au gândit amândoi deodată... Costăchel și-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Până mai dăunăzi trecea pe la mine în fiecare zi când se întorcea de la spital. Venea să-și ia gazetele. S-o fi supărat pe dumneata. Pe mine nu avea de ce să se supere... Apoi, mai rămâi sănătos, camarade. Eu mă grăbesc. Poate mai trecem pe la dumneata... când s-or liniști vremurile. Între timp, a mai trece pe la dumneata moș Dumitru Carpen. Poate îi dai niște jurnale. Îi un om de toată isprava... Costăchel abia aștepta să-i spună și lui Petrache

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
doar... Ghicindu-i oful, Petrache a vorbit: Măi Costache! Tu ai dat în mintea copchiilor. N-o spus agronomul că îl întreabă pe șeful de post? O spus! Așa că mai ai răbdare o fărâmă de ceas și... Atunci, hai să grăbim pasul - a spus Costăchel, înfrigurat... Inginerul îi aștepta la poartă. Bine ați venit și poftiți în casă! Au intrat și au rămas într-o tăcere jenantă. Costăchel era preocupat de gândurile lui... Petrache - mai puțin îndrăzneț - tăcea chitic. În acest

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

profesie, se adânceau în gânduri. De altfel, fiind încă la liceu, mai aveau suficient timp pentru a lua o hotărâre. Dacă chibzuiau bine, mai era și Timpul care putea lucra în favoarea lor. * Când începu noul an școlar, toamna se și grăbi să scuture frunzele pomilor. Apoi, viforosul noiembrie, împovărat cu toate vânturile adunate din cele patru zări, desăvârși lucrarea, lăsând așezarea ca aruncată în pustiu. Nici nu punea bine stăpânire întunericul peste oraș, că singurul care străbătea nestingherit străzile era vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
febră!? Doctorul nu se pronunță, dar replică: Ne pare rău și mie și Doinei, dar cred că cel mai rău o să-i pară rău fiicei noastre. Înainte de toate stă însă sănătatea. Dacă vă internați, înseamnă că ne vom mai întâlni, grăbi doctorul discuția care avea toate șansele să se prelungească. Nici bine nu închise Simona ușa, că Doina veni către soțul ei cu reproșul: Ce caută fufa asta, neinvitată? N-ai întrebat-o? De altfel a afirmat că Beatrice ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
din dorința expresă de a fi ea prima care afla marea veste, o întrebă: Ce spui? Cine-i fericitul? Secret. Nu va trece mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-ai cam grăbit! Nu crezi că trebuia să mai reflectezi? La opinia publică, la colegii de la școală te-ai gândit? Vei intra în gura lumii... Bănuiesc că se vor aprinde multe spirite, dar ești de acord cu mine că-mi pot permite să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
zidită, structurată psihic. Ema simțea o nevoie imperioasă de a-și umple timpul cu nimicuri, cu lucruri periferice, motivând că acestea fac sarea vieții. Cine ar fi inclus-o în clubul neoficializat al clevetitoarelor nu putea avea remușcări că greșește. Grăbi cu abilitate finalul vizitei. Avea material de referință suficient pentru a încropi o poveste cât se poate de spumoasă. Cum ajunse acasă, nerăbdătoare, Ema îi telefonă Ginei: Ginuța dragă, în drum spre școală poți să te oprești câteva minute pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
însemna purtarea cu greu a sarcinii, care de la zi la zi îi dădea din ce în ce mai multe probleme. La plecarea în concediu, directorul o rugă să vină până la el în cabinet cu scopul de a-i face o comunicare importantă. Ea se grăbi să-l urmeze, fiind curioasă să afle despre ce este vorba. Fără alte cuvinte, el îi întinse un plic sigilat urmărindu-i în același timp reacțiile. Ea îl deschise cu febrilitate. Trecu zorită peste cele câteva rânduri. Apoi, simțind nevoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
privind cu îngăduință ploaia vrăjmașă: Ferească Dumnezeu de mai rău, domnișoară! Deci se putea și mai rău", gândi ea. De la zi la zi, drumul i se părea tot mai anevoios. La sarcină se mai adăuga toamna care intra cu pași grăbiți în drepturile ei. Nici trecerea pe lângă grupul de deținuți nu putea constitui o plăcere, mai ales că gesturile lor obscene îi sporeau și mai mult umilința. La finele lunii noiembrie, nemaisuportând aceste condiții, își luă concediu prenatal. Lunile de iarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Și iarna aceea trecu greu, dar trecu. Ieșirea din acest anotimp însemnă o adevărată sărbătoare nu numai pentru Simona, ci și pentru majoritatea locuitorilor acelei așezări. Optimismul intră în case o dată cu verdele ierburilor, al grădinilor cu pomii înfloriți. Zarzării se grăbiră să-și etaleze minunatele flori roz-albe, demonstrând prin acest gest că sunt niște învingători. O dată Răducu vindecat Simona a început să-l ia cu ea la școală, neavând cu cine să-l lase acasă. Îl așeza în ultima bancă, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
în pământ, gata să pornească în plâns, și nu mai continuă. Era așa un lucru simplu pentru tine! Profesoara privi din nou tabla unde Beatrice greșise la calcule, lucru de mirare pentru un copil dotat ca ea. Poate m-am grăbit și eu cu notarea. Un duș rece însă nu-i strică!" își spuse ea, cu o oarecare părere de rău. Nu bănuise starea deosebită a elevei ei în ziua aceea. Biata Beatrice stătuse toată ziua sub un duș rece și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
dar în același timp mâna bunului căzu pe lângă pat. Băiatul se sperie. Era semnul că firul de ață al vieții se subțiase până într-atât, încă se rupsese. S-a stins părintele tău, se adresă Nana Floarea Monei, și se grăbi să-i pună o lumânare aprinsă în mâna care avea să se răcească în curând. Privindu-l încă o dată, aceasta spuse: ,,a plecat!"... bietul de el... ,,a plecat!" Apoi, luându-l ușurel pe băiețel de mână, îl scoase din încăpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Sfânta... Asistenta completă: Filofteia... Sfânta Filofteia, continuă doctorul, trebuie să vă facă o mică injecție. Nu doare, vă asigur... Și mâine dimineață... Pot să-mi văd copilul, da? Cu siguranță, doamnă... După ce îi administră injecția prescrisă de medic, asistenta se grăbi să o conducă pe Simona în salonul ei pentru că efectul injecției deja începuse. La reîntoarcerea în cabinetul doctorului, acesta îi spuse asistentei: Chiar mâine dimineață va trebui să o mutăm în alt salon, pentru că această pacientă nu face parte din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940

devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu

Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]