2,863 matches
-
prin curtea bisericii, asculta rap spiritual și ciupea pițioancele de fund... Se duce lumea la biserica așa, ca să nu zică nimeni că n a fost. Se-nchină cu gândul la friptură și la țuică, de-abia așteaptă să facă un grătar și s-o pună de-o manea cu Guță și ăla, Don Genove. Hristos a Înviat, să fie sănătos, acu’ putem să bem și noi c-am scăpat de grija lui! Bă, nici lumânările nu mai ard cum ardeau o dată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, parcă mergi la Cântarea României, ai scos salopeta de la naftalină? Te pregătești și de defilare? Sandu nu stă pe gânduri. Bă, de când ați devenit capitaliști făcuți la apelul de seară ați uitat sărbătorile de altădată. Ieșeam la pădure, cu grătarul după mine, puneam berea la rece, mă tăvăleam cu jumătatea prin iarbă și toată ziua mulțumeam partidului fiindcă Îmi permitea să gust din liniștea naturii socialiste multilateral dezvoltate. Îmi cânta Dolănescu din radiocasetofon m-am născut lângă Carpați, la poale
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, tu le știi pe toate ca un om mare, nu pot pentru ca să te contrazic. Da’ dacă era așa de bine atunci, de ce schimbarăm placa În optzecișinouă? Nu era mai bine să stăm dracului potoliți și să ne vedem de grătarele noastre cu mici? Aplecându-se să-și lege șiretul desfăcut de la adidașii Veer, achiziționați din piață, Sandu Șpriț ridică ochii și surâde. Bă, și dacă nu vroiam noi să schimbăm placa o schimbau alții și ne dădeau cu ea În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, că tu ești analistul cârciumii, onoare mai mare ca asta n-ai avut de când te-a făcut mama ta, e comandă politică de la Băsescu al tău sau nu e? Văd că be unu face ravagii, l-ar frige pe grătar pe Senzaționescu. Și be unu e cu portocala cotrocenistă, asta chiar și eu o știu. Da, intervine Gore, Cristoiu a luat foc, combustie spontană, s-a umflat tărâța și-n el, Îl pupă pe Băsescu În fund, a zis că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
știți că m-am documentat. După cum se știe, cârciuma a fost și rămâne locul unde oamenii dezbat cu poftă și sete felurite subiecte interesante, răsucindu-le cu migală, Întorcându-le pe toate fețele, ca pe niște mici ce sfârâie pe grătarul așezat Într-o margine a terasei. În ultimele zile, posturile de radio și televiziune au fost bombardate cu știri despre iminentul sfârșit al lumii, motiv pentru care cei trei cheflii au ajuns la o concluzie firească, exprimată tranșant de către Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
depăși. Abia după câteva minute Își ia elan: Ce ne-am face fără discaveri, Gore? Cum am trăi noi fără el? Ce zici, Sandule? Ca niște Încuiați, așa am trăi! Se-apropie 23 august, ehe, ce zile, ce chefuri, ce grătare, ce răcorire prin șpriț... Da` acu` s-a cam terminat, nici defilare nu mai e. Mie-mi plăcea la defilare, de-aia m-am uitat la francezi, la a lor, că e cu orgolii naționaliste, la ei e voie, am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
o recunoscu: - Ce faci mamare? Pe-aici locuiești? - Da! Dar ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că auziși un zaiafet?... muzică, miros de grătare! Secretoasă îl trase de-o parte și șușotiră puțin; plictisit de insistența femeii îi răspunse într-o doară, - Lasă mamare... întâi să vedem care e situația! - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretați! Discreție totală garantată! Se despărțiră și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
plastic deasupra, care se roteau când trăgeai de sfoară jucăria. De obicei însă, ai mei, când îi apuca generozitatea, îmi luau jucării standard. Mergeam împreună la "Scufița roșie", la Obor, magazin de jucării mereu învăluit în fumul de mititei de la grătarele din preajmă, dar mai ales învăluit, în mintea mea, într-un fel de legendă: trebuie să fi 42 fost ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în anii nebuni rămași în urmă cu două decenii. Mâncarea era ieftină, hotelurile primitoare, iar grădinile de vară, Rașca, Oteteleșanu și Cărăbuș, dar și Bordeiul, încă de pe atunci așezat la marginea Herăstrăului, răspândeau până în mahalalele mărginașe mirosul de patricieni la grătar și sunetul bandelor de jazz sau al tarafurilor autohtone. Pe Calea Victoriei intrau și ieșeau din umbra enormă a Palatului Telefoanelor anVautomobile negre, cu ferestre de cristal, amintind de vremea prohibiției și a lui Eliot Ness, cât și trăsuri, așa-zisele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Hor sări în picioare și strigă înspăimîntat: - Iată de ce m-am temut! Ieșiră cu toții afară cât putură de repede. Mâna lui Hor arătă cerul dinspre zarea unde trebuia să fie Muntele de Foc. Tot cerul părea prins acolo într-un grătar de nourași lungi și subțiri sau de raze lăptoase și încet începu să se ridice sus, tot mai sus, o uriașă ciupercă de fum sau de țărână spulberată. Hor se duse în partea cealaltă a micului podiș din pisc. Ceilalți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și să coboare în fața porților orășelului Țoar. Zburând încă spre Țoar, Auta văzu în partea unde știa că au fost cele două cetăți o ciupercă uriașă de fum negru și cerul brăzdat de dungi încrucișate de lumină albă, ca un grătar. Se lumina de ziuă. Luntrea coborî lângă poarta orășelului. Lumea era adunată și privea cu ochi înmărmuriți zarea. Și când soarele a răsărit deasupra pământului, a intrat și Lot în Țoar. Auta îl strigă, și Lot se apropie cu toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de legume crude, dacă doriți Ziua 3 Mic dejun: Un pahar mare de suc de portocale proaspăt stors Un grepfrut proaspăt sau un castron de fructe de pădure Prânz: Pui fript, friptură în sânge sau o bucată de pește pe grătar ori la abur Legume proaspete la abur sau sotate Salată de legume crude, dacă doriți Cină: Un pahar mare cu suc proaspăt de morcovi sau din alte legume O salată mare de legume cu ulei de măsline/zeamă de lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
banane coapte Cină: Avocado proaspăt umplut cu crevete fierte, țelină, arpagic și/sau alte legume tocate, cu ulei de măsline/zeamă de lămâie/sos de usturoi sau cu maioneză de calitate O bucată de pește proaspăt la abur sau la grătar Legume proaspete la abur sau sote Ziua 7 Mic dejun: Pepene verde, galben, papaya sau cantalup proaspăt - cât de mult doriți, dar fără a-l mai combina cu alt aliment Apă cu melasă Prânz: O salată mare de legume crude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
la bucătărie, nu pentru oameni În toată firea când ies seara În oraș. Deși ritualurile din Lojă Își au și ele rostul; m-au făcut mult mai inventiv sexual. Asta mă ajută la jocuri. Îmi fac niște pâine prăjită pe grătar, dar ard prima tranșă și trebuie să o iau de la capăt. Deschid ușa din spate să iasă mirosul. Afarăn grădina din spate văd că bicicleta lui Stacey n-a fost pusăn șopron. O să ruginească ca curu. O bag Înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
are însă tot un cuvânt romanic). chateaubriand, savarină, beșamel Toate aceste trei cuvinte, împrumutate de română din franceză, au la bază, în limba de origine, un nume propriu de persoană. Chateaubriand se numește un preparat din mușchi de vacă la grătar, foarte gustos, dacă e bine pregătit. Cei mai mulți lingviști consideră că acest cuvânt are la bază numele marelui poet romantic francez François René viconte de Chateaubriand, numit, după căderea lui Napoleon, ambasadorul Franței la Londra (1822); se pare că bucătarul lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lingviști consideră că acest cuvânt are la bază numele marelui poet romantic francez François René viconte de Chateaubriand, numit, după căderea lui Napoleon, ambasadorul Franței la Londra (1822); se pare că bucătarul lui ar fi inventat această rețetă specială de grătar. Fiind mâncarea sa preferată, a primit numele scriitorului. Mai puțin probabilă este explicația care pornește de la numele unei localități din Franța. Savarină este numele unei prăjituri însiropate, servită cu garnitură de frișcă. Româna a împrumutat cuvântul fr. savarin și l-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acesta din urmă unic datorită afumării cu lemn de conifere, rareori folosit de alții din pricina mirosului specific), sunt, probabil, unele dintre puținele unicate ale gastronomiei noastre, dar asta deoarece mai peste tot în lume ideea de a mânca ștevie la grătar (frunzele se leagă mai întâi în forma unor păpuși și, după ce s-au fript, se consumă ca un fel de zeamă primitivă, cu ardei iute, cu ulei, oțet și apă fiartă) a fost abandonată. Se știe cu certitudine că ștevia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Savuros! La fel de bună este și Polenta del reggitore: mămăliga răcită se taie felii; pe fiecare dintre ele se pune brânză rasă, se acoperă cu o altă felie de mămăligă, se lipesc cele două felii, iar acest sandviș se frige la grătar. Delicioși, dar mult mai originali, sunt și rebecchini. Mămăliga întărită este decupată în formă de discuri (se poate folosi gura unui pahar); pe fiecare dintre acestea se pune umplutura, făcută din fileuri de anșoa și capere, prăjite în ulei de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
creativ influențele străine. Înainte de a da câteva exemple de preparate culinare aparținând acesteia, de a încerca să le depistăm originea și să le urmărim românizarea, vom aborda un domeniu în care românii par a fi experți bucătari și pasionați consumatori: grătarul. Într-un pasaj citat anterior, Păstorel Teodoreanu enunța câteva repere ale „bucătăriei populare“ românești: mămăligă, borș de chitici, bureți copți în spuză și „halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec“. La aceasta din urmă, noi, românii, suntem
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în care privește Radu Anton Roman culinarogeneza românească (totul se așază pe temelia bucătăriei țărănești) și părerea lui Păstorel asupra aceluiași subiect: bucătăria românească își are originea în cea „practicată îndelungată vreme de robii țigani [...] meșteri la frigare și la grătar“. Adică trecutul domeniului culinar în care excelăm nu ne aparține, ci este apanajul slujitorilor rromi... Adevărul, după cum vom vedea și în paginile următoare, este undeva la mijloc: Păstorel greșește omițând aportul bucătăriei țărănești, iar Radu Anton Roman face abstracție de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bucătăriei țărănești, iar Radu Anton Roman face abstracție de o evidență: pe parcursul multor secole, mai toate casele boierești (și nu puține dintre cele ale burgheziei) din țările române au avut bucătari țigani. Ce puneau acești bucătari la frigare ori pe grătar? Am pomenit fleica și ceafa de porc; Dimitrie Papazoglu mai amintește câteva: „Fripturile, în general, erau de mușchi de vacă, de pasăre, de râmător și de crap despicat și întins pe un proțap la dogoarea focului; asemenea se făcea miel
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de mușchi într-o talpă cauciucoasă și lipsită de gust. Arareori poți găsi în vreun restaurant tradițional românesc un bucătar care să știe că, la această bucată din vită, miezul trebuie să rămână zemos, în sânge chiar. Un preparat la grătar cu adevărat inovativ, original, după părerea celor mai mulți români, sunt mititeii. Emblematici pentru alimentația noastră din secolul trecut, oarecum puși în primejdie de hamburgerii globalizării, micii rămân un mit românesc; unii compatrioți 86 au cerut chiar includerea lor pe lista produselor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
kebabi și urfa kebab par cele mai apropiate de varianta românească) care folosesc carne tocată (miel sau oaie, dar și în amestec cu vită) și rulată sub forma micilor noștri, ce se înfig apoi în țepușe și se rumenesc la grătar. Apropo, oare nu este cumva obiceiul românesc de a mânca mititeii cu scobitori înfipte într-înșii o reminiscență a vremurilor de demult, când se frigeau în țepușe? Mititei fac și bulgarii (sub numele de kebabceta), din carne tocată de vită
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
înfipte într-înșii o reminiscență a vremurilor de demult, când se frigeau în țepușe? Mititei fac și bulgarii (sub numele de kebabceta), din carne tocată de vită, porc sau oaie (uneori se pune pui!). De fript, se frig tot pe grătar, doar forma mult mai alungită îi face diferiți (și consistența - carnea este dată de cel puțin două ori prin mașina de tocat). De asemenea, condimentarea îi deosebește: la ai noștri domină usturoiul, la ai lor, ceapa și chimenul, aroma fiind
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Smirna“), dar aceștia, la origine, sunt foarte diferiți de modelul turcesc (se prăjesc în ulei și se servesc cu un sos de roșii). Am gustat însă, în nord estul Greciei (într-o tavernă din portul Kavala), niște „sutsukakia“ fripți pe grătar, asemănători mititeilor (pe de o parte, lipsea usturoiul de la noi, dar, pe de alta, gustul de chimen nu era atât de pregnant ca în varianta bulgărească). „Mititeii ardelenești“, menționați de Radu Anton Roman, ar fi caracterizați de folosirea smântânii nefermentate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]