1,542 matches
-
unui câmp scalar este un câmp vectorial ai cărui vectori sunt îndreptați, în fiecare punct, în direcția celei mai mari rate de creștere a câmpului scalar, și al cărui modul este cea mai mare rată de schimbare. O generalizare a gradientului, pentru funcții definite pe un spațiu Banach cu valori vectoriale, este Jacobianul. Dată fiind o cameră în care temperatura este dată de un câmp scalar formula 1, astfel încât în fiercare punct formula 2 temperatura este formula 3 (vom presupune că temperatura nu variază
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
valori vectoriale, este Jacobianul. Dată fiind o cameră în care temperatura este dată de un câmp scalar formula 1, astfel încât în fiercare punct formula 2 temperatura este formula 3 (vom presupune că temperatura nu variază în timp). Atunci, în fiecare punct din cameră, gradientul va arăta direcția în care temperatura crește cel mai repede. Magnitudinea gradientului va determina cât de repede crește temperatura în acea directie. Fie un deal a cărui înălțime deasupra nivelului mării într-un punct formula 4 este formula 5. ul lui formula 6
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
dată de un câmp scalar formula 1, astfel încât în fiercare punct formula 2 temperatura este formula 3 (vom presupune că temperatura nu variază în timp). Atunci, în fiecare punct din cameră, gradientul va arăta direcția în care temperatura crește cel mai repede. Magnitudinea gradientului va determina cât de repede crește temperatura în acea directie. Fie un deal a cărui înălțime deasupra nivelului mării într-un punct formula 4 este formula 5. ul lui formula 6 într-un punct este un vector care arată direcția în care panta
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
un punct formula 4 este formula 5. ul lui formula 6 într-un punct este un vector care arată direcția în care panta este cea mai abruptă în acel punct. Cât de abruptă este panta în punctul respectiv este dat de modulul vectorului gradient. ul poate fi folosit și pentru a măsura cât se modifică un câmp scalar în alte direcții, și nu doar direcția în care se schimbă cel mai mult, efectuând un produs scalar. Considerând din nou exemplul cu dealul și să
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
mai abruptă pantă de pe deal este 40%. Dacă un drum merge direct în sus pe acel deal, atunci cea mai abruptă pantă a drumului va fi chiar 40%. Dacă în schimb, drumul ocolește dealul în unghi cu direcția dreaptă (vectorul gradient), atunci panta va fi mai mică. De exemplu, dacă unghiul dintre drum și direcția de pantă maximă, proiectată pe planul orizontal, este 60°, atunci cea mai abruptă pantă pe drum va fi de 20%, adică 40% înmulțit cu cosinus de
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
unghiul dintre drum și direcția de pantă maximă, proiectată pe planul orizontal, este 60°, atunci cea mai abruptă pantă pe drum va fi de 20%, adică 40% înmulțit cu cosinus de 60°. Această observație poate fi formulată matematic după cum urmează. Gradientul funcției înălțime a dealului formula 6 înmulțită scalar cu un vector unitate dă panta dealului în direcția vectorului. Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
de 20%, adică 40% înmulțit cu cosinus de 60°. Această observație poate fi formulată matematic după cum urmează. Gradientul funcției înălțime a dealului formula 6 înmulțită scalar cu un vector unitate dă panta dealului în direcția vectorului. Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
cu cosinus de 60°. Această observație poate fi formulată matematic după cum urmează. Gradientul funcției înălțime a dealului formula 6 înmulțită scalar cu un vector unitate dă panta dealului în direcția vectorului. Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
Aceasta se numește derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale ale lui formula 14. Adică: Produsul scalar formula 16 al gradientului într-un punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională a lui "f" în "x" în direcția
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
derivată direcțională. Gradientul (sau câmpul de vectori gradient) unei funcții scalare formula 8 în raport cu o variabilă vectorială formula 9 este notat cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale ale lui formula 14. Adică: Produsul scalar formula 16 al gradientului într-un punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională a lui "f" în "x" în direcția "v". Rezultă că
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
cu formula 10 sau formula 11 unde formula 12 este vectorul operator diferențial nabla. Notația formula 13 este și ea folosită pentru gradient. Prin definiție, gradientul este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale ale lui formula 14. Adică: Produsul scalar formula 16 al gradientului într-un punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională a lui "f" în "x" în direcția "v". Rezultă că gradientul lui "f" este ortogonal pe curbele de nivel (în general, mulțimile de nivel) ale lui "f". Aceasta arată
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
este un câmp vectorial ale cărui componente sunt derivatele parțiale ale lui formula 14. Adică: Produsul scalar formula 16 al gradientului într-un punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională a lui "f" în "x" în direcția "v". Rezultă că gradientul lui "f" este ortogonal pe curbele de nivel (în general, mulțimile de nivel) ale lui "f". Aceasta arată că, deși gradientul este definit în termeni de coordonate, el este de fapt invariant în raport cu transformările ortogonale, așa cum și trebuie să fie
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
punct "x" cu un vector "v" dă derivata direcțională a lui "f" în "x" în direcția "v". Rezultă că gradientul lui "f" este ortogonal pe curbele de nivel (în general, mulțimile de nivel) ale lui "f". Aceasta arată că, deși gradientul este definit în termeni de coordonate, el este de fapt invariant în raport cu transformările ortogonale, așa cum și trebuie să fie, în lumina interpretării geometrice date mai sus. Deoarece gradientul este ortogonal pe mulțimile de nivel (mulțimile de-a lungul cărora "f
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
în general, mulțimile de nivel) ale lui "f". Aceasta arată că, deși gradientul este definit în termeni de coordonate, el este de fapt invariant în raport cu transformările ortogonale, așa cum și trebuie să fie, în lumina interpretării geometrice date mai sus. Deoarece gradientul este ortogonal pe mulțimile de nivel (mulțimile de-a lungul cărora "f" este constantă), poate fi folosit pentru a construi un vector normal la o suprafață. Considerând orice varietate care are dimensiunea cu unu mai mică decât spațiul în care
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
suprafața în 3D, o curbă în 2D, etc.). Fie această varietate definită de o ecuație de forma "F"("x", "y", "z") = 0. am transformat astfel varietatea într-o mulțime de nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
2D, etc.). Fie această varietate definită de o ecuație de forma "F"("x", "y", "z") = 0. am transformat astfel varietatea într-o mulțime de nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
y", "z") = 0. am transformat astfel varietatea într-o mulțime de nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna gradientul unei funcții.
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
nivel. Pentru a găsi un vector normal, se calculează doar gradientul lui "F" în punctul dorit. Gradientul este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna gradientul unei funcții.
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
este un câmp vectorial nerotațional, iar integralele curbilinii printr-un câmp de gradienți sunt independente de drum și pot fi evaluate cu ajutorul teoremei gradientului. Reciproca este și ea adevărată, un câmp vectorial nerotațional într-o regiune simplu conexă este întotdeauna gradientul unei funcții.
Gradient () [Corola-website/Science/311540_a_312869]
-
mecanica cuantică, el reprezintă termenul energie cinetică din ecuația Schrödinger. În matematică, funcțiile al căror laplacian este nul se numesc funcții armonice. Operatorul Laplace este un operator diferențial de ordinul al doilea în spațiul euclidian "n"-dimensional, definit ca divergența gradientului. Astfel, dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul lui "f" este definit de relația În mod echivalent, laplacianul lui "f" este suma tuturor derivatelor parțiale "nemixte" de ordinul doi în coordonate carteziene formula 4
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
adâncime și dezvoltarea metodelor de lucru cu roci topite ceea ce ar putea avea ca rezultat creșterea exponențială a generării de energie pe mii de ani fără poluarea mediului. Motoarele Stirling pentru diferențe mici de temperatură (Low Delta T) funcționează pe gradiente mici de exemplu diferența dintre temperatura palmei și cea a camerei sau cea a camerei și a unui cub de gheață. De obicei pentru simplificare sunt construite în configurația Gama și fără generator. Sunt nepresurizate funcționând aproape de presiunea atmosferică. Puterea
Motorul Stirling () [Corola-website/Science/309545_a_310874]
-
relativității restrânse. Poziția unui eveniment în spațiu-timp este dată de un cuadrivector contravariant ale cărui componente sunt: Adică, formula 84, formula 85, formula 86 și formula 87. La exponent sunt indicii contravarianți și nu puteri. La indice sunt indicii covarianți, de la zero la trei. Gradientul în spațiu-timp al unui câmp φ este: După ce a fost identificată natura tetradimensională a spațiu-timpului, se folosește metrica Minkowski, η, dată pe componente (valide în orice sistem de referință inerțial) ca: Inversa ei este: Transformările de coordonate între sisteme de
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
mai densă decât cea de la suprafață. Prin absorbția energiei conținute în razele solare de către stratul mai sărat de la bază, acesta se încălzește până la o temperatură de 85-90°C. Între stratul de la suprafață și cel din adânc există un strat de gradient cu concentrație variabilă ce nu permite ridicarea apei încălzite cu concentrație salină mai mare, rezultă că nu există convecție, ca urmare căldura rămâne înmagazinată în stratul de jos. Căldura înmagazinată poate fi utilizată printre altele pentru acționarea unei turbine cuplate
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
o mare diferență (până la 50°C uneori) între lunile extreme : ianuarie și iulie, mai ales spre estul continentului unde clima este din ce în ce mai contrastată (continentalism). Regimul precipitațiilor este în general cel specific zonelor și subzonelor climatice temperate, cu aceiași creștere a gradientului de continentalisme spre răsărit (ploi și secete mai accentuata). b) în România, în partea de sud a țării există valori ale temperaturii medii anuale mai mari de 10°C, iar în nordul țării de circa 8,5°C. Cantitatea de
Clima Europei () [Corola-website/Science/310845_a_312174]
-
comportării fluidelor din punct de vedere al viscozității se ocupă reologia. Isaac Newton a postulat că pentru o curgere uniformă între două plăci plane paralele în mișcare (curgere Couette), tensiunea tangențială τ între două straturi de fluid este proporțională cu gradientul vitezei ∂"u"/∂"y" în direcția perpendiculară pe straturi. Pentru aceasta, a considerat tensiunile tangențiale care apar datorită frecării între suprafețele de separație ale straturilor de fluid care se deplasează cu viteze diferite. Astfel, interacțiunea dintre particulele situate de o parte
Viscozitate () [Corola-website/Science/309777_a_311106]