12,186 matches
-
deschidere și în primele săptămâni de funcționare interzisese total orice amestec al crupierului în mersul jocului. Voia să vadă care este rezultatul, cum acționează norocul lăsat liber. Mare îi fusese surpriza când constatase că, deși nu face nimic, casa câștiga gras. Păi, eu propun să scoatem maimuțele de pe rulete dacă lucrurile merg atât de bine și fără ele! spusese Boris într-o seară, în timp ce priveau amândoi monitoarele din camera de control. Nici nu mă gândesc, îi replicase Vlad Mihailovici, zâmbind bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i stârnea nici o dorință. Auzi, bere la cârciumă! Asta nu era o băutură pentru bărbații adevărați. La el acasă, nici femeile nu beau așa ceva. Fiindcă tăria de la terasă nu era pe placul său, negociase cu Maricel și, contra unui bacșiș gras, cumpăra de la local numai apa minerală, pălinca și-o aducea el. Singura condiție era să nu țină sticla pe masă, dar Vlad nu prea se omora să se conformeze, considera că plătea destul ca să o poată ignora. Constatase că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
indiferent care era acela, dar asta numai după ce avea loc demonstrația. Își luase angajamentul să-i ducă bestia direct acestuia, fără să mai aibă loc nici o licitație. Traficantul voia să înlăture concurența, iar pentru aceasta se arătase dispus să plătească gras. Boris nu avea nici o apăsare pe conștiință, în cazul în care ar fi fost dăruit de Dumnezeu cu așa ceva. În definitiv, învățase de la Vlad că, în afaceri, mustrările de conștiință nu își au locul. Știa foarte bine că și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul și arbuști: alunul, cornul, socul. De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Pentru cei care suferă de plămâni, au răcit, horcăie în piept și-i dor spatele se descântă: „A plecat ... (numele) de la casa lui, Mândru, frumos, gras, sănătos, L-a întâmpinat strânsul cu strânsoiul, norocu cu noroiu, în spinare săritu-i-a, ochii împăienjenitu-i-a, Pieptul încăpeiatu-ia, în straie de noapte lăsatu-l-a. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo) șștia să facă din cuvinte un portret real: „Mărioara Boca era potrivită de statură, plină, fără a fi grasă, avea părul negru și ochii negri. Purta fustă creață lungă, casâncă și bariz.” Tot în anul 1960, mătușa Marghioala Curteanu ne spune că „tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă, bluze, ii, cămăși cu pui, ițari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să se înceapă muncile). Oamenii au cumpărat pământ și din moșia lui Sterian și din moșia lui Mihai Rosetti (sub margine). Răscoala țărănească din anul 1907 nu a avut ecou în sat. Niculae Boca - satură potrivită, plin, fără a fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră și apoi puneau bârne care se încheiau la capete. Casele aveau, în general, o cameră și o tindă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte, privirea porcină și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după aspectul biroului, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scrisoarea, iar asta s-ar numi țipar-de-mare, în cazul în care sunteți de acord cu aceste denumiri, albatros. Comisarul se ridicase, acum vorbea la telefonul roșu, spunea, Da, albatros, aceștia pe care i-am menționat adineauri nu sunt, efectiv, pești grași, au avut norocul să-l întâlnească pe vulturul pescar, care i-a ocrotit, Și acel vultur pescar, cum vi s-a părut, papagal-de-mare, Mi s-a părut o femeie decentă, normală, inteligentă, iar dacă tot ceea ce spun ceilalți despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
agreabil de a menține conversația generală. Și ori de câte ori se producea o pauză, ea strecura observația cea mai potrivită pentru a o stârni din nou. Era o femeie de treizeci și șapte de ani, destul de înaltă și solidă, fără să fie grasă. Nu era frumoasă, dar avea o față plăcută, probabil datorită ochilor căprui, foarte blânzi. Avea pielea smeadă. Părul negru îi era coafat cu multă eleganță. Era singura dintre cele trei femei care nu se farda și în contrast cu celelalte părea simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu te-ai schimbat deloc, i-am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme la Paris și că mi-am luat un apartament, mi-a făcut reproșuri aspre că nu l-am încunoștiințat. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
jocului - impresia de forță copleșitoare. Și nu puteam înțelege de ce. Slăbiciunea trapului parcă-i scotea și mai tare în evidență forța. Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi joviale și strângând cu un gest nervos piesele, le trânti înapoi în cutie. Îl înjură cu generozitate pe Strickland, iar apoi chemă chelnerul, plăti băuturile și plecă. Stroeve își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea, gudurându-se ca un câine sfios, deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știu, dar mi-e frică. Am dat din umeri. Cu toată suferința lui, Dirk Stroeve rămânea un obiect ridicol. Ar fi putut stârni compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru el într-o manieră veselă, ușor dandy. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mahon acoperită cu huse de catifea cu imprimeuri, aranjate frumos în jurul pereților. Pe masa rotundă erau albume cu fotografii și pe pereți poze mărite ale lui Tiaré cu primul ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și vreo două prietene de-ale lui Tiaré și dansam, deși acum foloseam muzica unui gramofon hârâit. Pe verandă aerul era îmbălsămat de parfumul greu al florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
același timp ceva divin. Vedeai omul în toată goliciunea instinctelor sale primare și te temeai, căci te vedeai pe tine însuți. Dr. Coutras dădu din umeri și zâmbi: — O să râdeți de mine. Sunt materialist și sunt un bărbat grosolan și gras - un Falstaff, nu? Eh, și lirismul nu-mi sade bine. Mă fac de râs. Dar n-am văzut niciodată vreo pictură care să mă impresioneze atât de mult. Tenez, am avut exact, același sentiment ca atunci când am intrat în Capela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei tobe, scutura paharul alene, ca și când nu prea ar fi avut chef să Își Încerce norocul. Celălalt, un bărbat cu trăsături Întunecate asemenea veșmintelor pe care le purta, Înspăimântător de slab, observa distrat mișcările tovarășului său. - Rigo di Cola, cel gras, șopti hangiul. Tot negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aceea putea fi o explicație. - Și poate... poate că acesta era cazul lui, repetă celălalt. Dante tresări. - Ce? - Cu o seară Înainte să moară, am dat peste el când am ieșit din cameră. Stătea țeapăn pe trepte, Împreună cu negustorul acela gras, Rigo di Cola. Erau prinși Într-o discuție Însuflețită. Când m-au văzut, au tăcut dintr-o dată, Însă nu Înainte să le aud ultimele cuvinte. Dante veni mai aproape. - Despre ce vorbeau? Întrebă cu nerăbdare. - Despre aur, messer Alighieri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scoate din el mijloacele necesare pentru Îndeplinirea misiunii pe care Dumnezeu Însuși i-a Încredințat-o: pacificarea Italiei sub pastorația lui Bonifaciu cel sfânt. Predați-ni-l și agheasma iertării va coborî pe capul vostru. Biserica va tăia vițelul cel gras, Întrucât fiul risipitor pierdut era și a fost regăsit. - Un vițel În schimbul unei averi e o Învoială care cu siguranță i-ar plăcea lui Bonifaciu. - Hulitorule! Dumneata nu crezi În nimic. - Cred Într-un singur Dumnezeu care mișcă Întregul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce vă pot ajuta?“ Fără nici o bătaie de joc, spusese totul cu sinceritate. Celălalt nu mai putu spune nimic. Era ca o a doua sentință. După fiecare proces, Destinat mergea să mănânce la RĂbillon, în fața catedralei. Patronul e un bărbat gras, cu un cap ca o andivă, galben și alb, și o gură plină de dinți stricați. Se numește Bourrache. Nu e un om prea deștept, dar are simțul banului. E în natura lui. Nu trebuie judecat pentru asta. Poartă mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lui și nu ar fi criticat-o. Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau la geamuri volutele apoase și pisica grasă cu o figură gravă, ca de călugăr. Cele două bătrâne începură atunci să facă tot felul de presupuneri și să se avânte în construirea unor romane de doi bani cu care se îndopau în serile de iarnă, povestindu-și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]