14,023 matches
-
încheiat - a răbufnit Costăchel. Stați, că asta nu-i tot - i-a avertizat inginerul. Ce mai era de aflat, domnule inginer? - a întrebat vădit îngrijorat Costăchel. Că cei mai înstăriți sunt considerați chiaburi și vor sta cu bocceaua făcută. Au greșit cu ceva... Pușcăria și gata - a răspuns inginerul Cicoare. Asta ar însemna că noi, Petrache și cu mine, suntem în țeava tunului, cum s-ar spune - a gândit cu voce tare Costăchel. Asta cam așa ar fi - a fost de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume... Să ai grijă de gospodărie, Măriucă! Eu am să mă întorc! Negreșit am să mă întorc! Iar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a rămas nemișcat... Pe obraji îi șiroiau lacrimile, iar trupul îi tremura zguduit de plânsul înnăbușit... După câteva clipe, s-a prăbușit în brațele lui Costăchel, gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să fii nebună, mi-a zis tata, până acum spuneai câte și mai câte și acum te-ai hotărât așa, deodată, să te măriți cu el! M-am convins că e un băiat bun. Să știți că dacă cineva a greșit în privința lui, aceea am fost numai eu. La insistența mea repetată, părinții n-au avut ce face. Am făcut nuntă mare, dar alături de Costache eu îl vedeam tot timpul pe Culai. El a simțit că eu mai rătăcesc pe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea zidită, structurată psihic. Ema simțea o nevoie imperioasă de a-și umple timpul cu nimicuri, cu lucruri periferice, motivând că acestea fac sarea vieții. Cine ar fi inclus-o în clubul neoficializat al clevetitoarelor nu putea avea remușcări că greșește. Grăbi cu abilitate finalul vizitei. Avea material de referință suficient pentru a încropi o poveste cât se poate de spumoasă. Cum ajunse acasă, nerăbdătoare, Ema îi telefonă Ginei: Ginuța dragă, în drum spre școală poți să te oprești câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
prezenți nu a făcut nici un fel de comentariu. Dacă însă cineva ar fi avut timp să judece comportarea Simonei în clipa aceea de dezlănțuire, atât de dezinvoltă, libertinajul limbajului, cu siguranță ar fi putut să afirme, fără teama de a greși, că acolo sus, la etajele superioare ale acestei ființe, luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. Timpul trecea... În școală se instalase obișnuința. Nimeni nu se hazarda să abordeze un subiect atât de delicat. Dar evenimentul nu a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Privea mereu spre ușă de parcă ar fi vrut să zică: ,, Nu pleci o dată, ce mai aștepți?" Mama făcu o nouă încercare de a domoli lucrurile. Suferea cumplit. Dacă ar fi putut, ar fi luat asupra ei toată suferința fetei. Simona greșise, e adevărat, dar până să-i iei capul fetei, chiar pentru o faptă care îi păta onoarea, bunul nume al ei și al familiei, trebuia chibzuit cu răbdare și înțelepciune cum se putea ieși din necaz. Ea îndrăzni să propună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amar de vreme?..." Maria sconta ca, o dată cu trecerea timpului, să devină și omul ei mai înțelept și să găsească cărarea, dacă nu drumul care duce la iertare. N-o fi Simona prima și nici ultima fată de pe pământ care se greșise! Nu trecu nici jumătate de ceas și Costache se întoarse și fără beschie și fără finul Petrache. Acesta îl rugase să înțeleagă că nu poate participa la o crimă ca aceasta, pentru că asemuia cu o adevărată crimă tăierea cireșului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Rușinea familiei". Din punctul lui de vedere, cum își spunea ea deseori, poate avea dreptate, dar era numai dreptatea lui, nu și a ei. ,,Măicuța mea bună, de zeci de mii de ori te rog să mă ierți dacă am greșit, dar am crezut că am și eu dreptul la fericire, am dorit să am ceva al meu, numai al meu. Acest copil". Rosti apoi toate rugăciunile știute, mai vorbi cu mama ei, îi mărturisi că încercările prin care trece parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Contrariată, profesoara Marcu o întrebă: Ce-i cu tine, Beatrice? Doamnă profesoară... Fata lăsă capul în pământ, gata să pornească în plâns, și nu mai continuă. Era așa un lucru simplu pentru tine! Profesoara privi din nou tabla unde Beatrice greșise la calcule, lucru de mirare pentru un copil dotat ca ea. Poate m-am grăbit și eu cu notarea. Un duș rece însă nu-i strică!" își spuse ea, cu o oarecare părere de rău. Nu bănuise starea deosebită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
din care lipseau doar lacrimile și o înconjurau cu grijă colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și parcă noua veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care și-l simțea aproape... Mona rămase lângă patul lui, sărutându-i mereu mâna și rostind fără înterupere cuvinte prin care îi cerea iertare celui ce o iubise ca pe lumina ochilor lui: Să mă ierți, tăicuță, față de tine am greșit cel mai mult, și începu a plânge fără oprire. Rudele au ajutat-o să-l îngroape creștinește. Simona l-a jelit mult, parcă mai mult decât pe mama ei. Își reproșa că i-a sfâșiat inima cu fapta ei nesăbuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
treci strada fără să te asiguri, și era gata să-i dea o palmă. Mâna îi rămase însă suspendată în aer. Învățătoarea se interpuse între copil și șofer, zicându-i: Ce vrei să faci, dom' le? E un copil, a greșit! Bine că nu s-a întâmplat nimic... Da doamnă, dar puteam să-l omor. Eu înfundam pușcăria și copiii mei rămâneau muritori de foame... Așa este, dar te rog să te calmezi, te rog!... Șoferul de taxi mai stătu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai poate!”, își zise el. Și așa și făcu. Din acel moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care se aflase până atunci, începu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
avea ea nevoie de sufletul meu! Drace! Și când te gândești că alții duc o viață liniștită și plină de relaxare, doar pentru că se simt plini de vigoare și cred că moartea este departe de ei. Și poate că nu greșesc în felul lor, însă, pentru mine, moartea capătă alte sensuri, oferă alte plăceri, are alte justificări, conduce la alte finalități. Numai cine a trăit în zbaterile astea, în care trăiesc eu acum, va putea cu adevărat să priceapă ce însemnătate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și strângând-o la piept, ca pe o columnă neprețuită și care radia lumină, ea era acum pe deplin încredințată că greșise radical, lăsându-se pradă clipei, adică doar visării și hazardului. La cei zece ani ai ei, simțea că trece prin purgatoriul vieții sale, purgatoriu ce făcea cât un martiriu! Așa că, limpezindu-și, întrun final, mintea și lăsând gărgăunii (precum ajunsese
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să pătrunzi total în sufletul copiilor!”, își mai spunea dânsul des. Dacă, înainte de isprava cu Carla, bărbatul se simțea trist și descurajat, acum el era de-a binelea prostit și distrus în mândria lui de sine. Orgoliul masculin este inestimabil! Greșesc cumva, domnilor? N-aș prea crede. Tocmai de aceea, el se învrăjbea din ce în ce mai tare, căci primise o sentință aspră și grea, pe care - credea el - nu o merita nicidecum. Dar, cum aceasta era definitivă, iar culpa inexistentă, se gândi să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
locul acesta ordinar. Nu eu, însă, am vrut să ajung aici, ci chiar m-am împotrivit mult, să știi. Nimeni n-ar trebui să se zbată mai tare, luptând pentru libertatea sa, decât cel care știe bine că nu a greșit cu nimic! Am fost adusă aici cu forța de către familia mea, renegată și uitată de toți, sub singurul pretext că în mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
gelozia este modalitatea prin care ura omului, față de adevărata iubire, se manifestă. Numai ea are puterea de a da cel mai bine măsura prostiei și a disprețului pentru tot ceea ce este sacru într-o legătură romantică strânsă. Dacă femeia îți greșește ție o dată, iart-o! Trebuie să ai grijă să ai îndeajuns de multă toleranță și față de tine, și față de ceilalți, mereu. Fii îngăduitor și acordă-i întotdeauna o a doua șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de multă toleranță și față de tine, și față de ceilalți, mereu. Fii îngăduitor și acordă-i întotdeauna o a doua șansă - iată înțelepciunea! Numai cei lipsiți ce inteligență și de înțelepciune nu vor putea nicicând s-o facă. Dacă îți mai greșește, însă, și a doua oară, nesocotindu-ți, astfel, șansa pe care i-ai oferit-o anterior, ascultă cu luare-aminte la ceea ce are să-ți spună, în încercarea ei de a se explica. Dacă te convinge, mai iart-o o dată, iart-o cu prudență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
corect. Sprijinul îmi stă, totuși, în cele trei dungi, care mi-au apărut pe frunte, brăzdândo. Apropie-te și privește. Iată-le! Dermatologii, de bună seamă, ar spune imediat că sunt doar niște riduri banale, și nu cred c-ar greși cumva ei, în felul lor, cu explicația aceasta; eu, însă, spun că sunt semne ale degradării trupești, adică îmbătrânirea, dar, totodată, ale înnobilării sufletești, adică înțelepciunea. Și, lipsit cu totul de înțelepciune, parcă nu mă socotesc chiar a fi... De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toate lucrurile astea atât de în serios și de personal? Care-i problema ta reală, în definitiv? Tu chiar nu bagi de seamă că, în așa fel gândind și simțind, îți faci mai mult râu decât bine, fără ca măcar să fi greșit cu vreo ceva anume? Îți spun, nu procedezi deloc așa cum ar trebui s-o faci. Deloc! În primul rând, în niciun caz n-ar mai trebui să te tot legi într atât sufletește de toți oamenii din jurul tău, tocmai pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca întotdeauna! Să știi și tu că, de fapt, viața în sine este ca un joc de șah îmbrăcat în poezie. Cel inteligent și cu aptitudini învinge și ia totul, nicidecum cel talentat! Dar, haide, totuși, să lăsăm acum lirismul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
parcă nu mai devine ceva atât de nefiresc pentru cei prea slabi, adică pentru cei neputincioși și firavi de duh. Acelea, cinstit îți spun, sunt cele mai grăitoare expresii ale unor ființe involuate. Iar involuate s-ar putea că este greșit spus; mai degrabă neevoluate, căci involuția presupune o evoluție prealabilă, pe când neevoluția - nu. Da, chiar așa sunt acele ființe: neevoluate! Speranțele sunt ca o gură de apă rece pentru acei oameni, ele sunt singura cale, care-i conduce la ceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
singur, dorind doar să tacă și să facă, adică să facă pe cont propriu - purtarea aceasta îl caracteriza cel mai bine pe el și era cea mai apropiată de sufletul său. Și, la urma urmelor, judecând la rece, el nu greșea deloc, căci singura cale, și cea mai sigură dintre toate căile, care te va conduce cu adevărat la fericire, este calea ta proprie, descoperită de tine. Însă tânărul, la momentul respectiv, nici nu-și putea închipui cam cât de nepotrivit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]