3,747 matches
-
mai importante: „monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ 5 lei vechi, care a circulat în trecut și în țările române“ și „persoană venită din alte locuri și considerată străină; (înv.) venețian, din Veneția“. Este un cuvânt împrumutat din greacă, unde venetikós vine din it. veneziano „din Veneția“. Este posibil să avem a face și cu un cuvânt turcesc, venedik „străin, vagabond“, așa cum crede L. Șăineanu. Oricum, la originea îndepărtată a rom. venetic, cu ambele sensuri, se află Veneția; de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
rom. ai „usturoi“ (azi, cuvânt regional), lat. napus > rom. nap, lat. gallina > rom. găină, lat. lac (ac. lactem) > rom. lapte, lat. ovum > rom. ou. azimă și cir Aceste două cuvinte, moștenite în limba română din latină, provin în latină din greacă. Ca și alte cuvinte vechi grecești care s-au transmis românei prin latină (verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din latina ecleziastică (fr. azyme) sau direct din greacă (sp. azimo). Ar mai fi de spus că, în unele graiuri din Transilvania, există adjectivul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din latina ecleziastică (fr. azyme) sau direct din greacă (sp. azimo). Ar mai fi de spus că, în unele graiuri din Transilvania, există adjectivul azăm, cu sensul „care nu fermentează“, folosit referitor la conservele în oțet sau în saramură care nu s-au făcut. Cir este un cuvânt regional
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu s-au făcut. Cir este un cuvânt regional care înseamnă „zeamă (îngroșată) scoasă din mămăliga care fierbe, înainte de a fi mestecată“; este sinonim cu terci și păsat, termeni tot regionali. Cir are la bază cuvântul latinesc *chylos, împrumutat din greacă, unde avea sensul de „suc, sevă, decoct“; a pătruns, ca termen culinar și medical, în latina dunăreană, unde se presupune că a dobândit sensul de „terci, mămăligă apoasă“, păstrat până azi în anumite zone din Transilvania. Cuvântul chylos exista și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care există și în aromână, este cel mai vechi dintre ele (apare în Învățăturile lui Neagoe Basarab, la începutul secolului 16). Este un cuvânt moștenit în română din lat. *zema; termenul a pătruns numai în latina orientală și provine din greacă, unde avea aceeași formă. Ca majoritatea cuvintelor vechi, are mai multe sensuri („suc de fructe sau de plante“, „nume generic pentru lichide“) și apare în multe construcții și expresii cu sens figurat: a mânca singur bucatele și a lăsa altora
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
luat recent din italiană. Cuvinte de origine turcă În perioada creării terminologiei culinare românești (secolul 17), eram cu fața „întoarsă“ mai mult spre Orient. În epoca fanariotă, a fost adoptată gastronomia orientală și, de aceea, cuvintele luate din turcă și greacă ocupă un loc de seamă în terminologia acestui domeniu. Termenii de origine turcească sunt numeroși; aceștia se referă la: - plante și fructele lor, folosite ca materii de bază în prepararea mâncărurilor (arpagic, bamă, bostan, dovleac, dud, harbuz, pătlăgea, tarhon) sau
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
franzelă „pâine albă în formă lunguiață“, a cărui primă atestare este la Al. Beldiman (1821); la originea sa se găsește ngr. phrantsóla „pâine franțuzească“. Al. Graur a atras atenția asupra faptului că franzelă nu pare să fi venit direct din greacă, ci prin intermediul unei limbi slave, dacă ținem seama de faptul că în Moldova a existat o variantă franzoală, care există în rusă și ucraineană. Într-o situație asemănătoare este și cuvântul plachie, care denumește mai multe feluri de mâncare: „mâncare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
strat subțire de zahăr ars“, dar și „email, smalț“ a fost împrumutat în română, unde a devenit glazură, cu toate sensurile din limba de origine. Menționez, cu această ocazie, că și smalț vine tot din germană (Schmaltz), poate și din greacă. Candel „zahăr cristalizat“ provine din germ. Kandelzucker, format din Kandel și Zucker, cuvânt compus care „copiază“ construcția italienească (zucchero) candi(to), unde candi este un cuvânt împrumutat din ar. qandi „zahăr de trestie“. Rom. candel, care apare și în expresia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de Crăciun Plăcinta „turtă cu diverse umpluturi“ se mănâncă atât la Crăciun, cât și de Anul Nou. Originea numelui acestui preparat culinar prezintă interes din diverse motive... lingvistice. La baza sa se află cuvântul lat. placenta „prăjitură plată“, împrumutat din greacă. Româna este singura limbă romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr. fouace sau au împrumutat și adaptat termenul germanic *wastil „hrană“ > fr. gâteau „prăjitură“. Cuvântul plăcintă este citat în lucrările de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vapori“. Termenul gr. styphádo(n) este un caz interesant de cuvânt care se întoarce în limba de origine sub o altă formă, cea dintr-o limbă care l-a împrumutat: gr. týphos „vapori“, pătruns în latină, revine, prin italiană, în greacă. Rom. stufat are un fel de „văr“ în cuvântul etuvă, un împrumut din fr. étuve cu același sens ca în română. Dar fr. étuve are la bază cuvântul latinesc *extupa „sală de baie, mai ales cu vapori“, derivat al unui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fr. étuve are la bază cuvântul latinesc *extupa „sală de baie, mai ales cu vapori“, derivat al unui verb *extupare „a umple cu vapori calzi“, care s-a format de la același cuvânt grec týphos, pătruns în latina din Galia prin greaca vorbită la Marsilia. La Paște, mâncarea clasică este drobul de miel. Cuvântul drob circulă în română și cu sensul de „bucată“ (vezi drobul de sare din povestea lui I. Creangă), care provine de la verbul slav sdrobiti „a face fărâme“. Slavul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
scurtă cu mâneci (din secolele 13-17)“, cuvânt franțuzesc care însemna la început „brodat“. Schimbarea de sens de la o limbă la alta nu pune probleme, este curentă în cazul numelor din domeniul vestimentației; de exemplu, tc. mahrama „năframă“ a devenit, în greacă, „fel de îmbrăcămite, tunică“. În ceea ce privește forma, Bogrea nu exclude posibilitatea ca vechiul polpoană să fi fost apropiat, prin etimologie populară, de pulpă. Forma cuvântului indică faptul că pulpană a venit la noi prin intermediul limbii ruse, ca și alte nume de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
au a tămădui oase, în loc de auă tămâioasă, ceea ce dovedește că, în dacoromână, cuvântul auă a fost părăsit, în secolul 17. În locul său, a intrat în limba română termenul strugure, cuvânt pentru care s-au propus diverse origini (latină, germană, traco-dacă, greacă), niciuna acceptabilă. S-a sugerat și că ar fi o formație pe teren românesc, de la strug „rașpel“! Ceva asemănător s-a petrecut și în alte limbi romanice: lat. uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sparge“, charrue „plug“, boue „noroi“ sunt, la originea îndepărtată, celtice. Împrumuturi vechi grecești: bracchium Într-o situație asemănătoare sunt împrumuturile vechi grecești, care au pătruns în latină și s-au moștenit în limbile romanice ca orice cuvânt latinesc. Influența veche greacă asupra limbii latine se încheie la sfârșitul secolului 6, când ia sfârșit și perioada unității latine. Se apreciază că peste patru sute de cuvinte vechi grecești au pătruns în latină, în diverse perioade și în diverse stiluri ale limbii. Unele dintre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că este vorba de evoluții fonetice regulate, fie de evoluții fonetice neregulate sau de schimbări semantice, sunt valabile și pentru cuvintele împrumutate de latina dunăreană (din traco-dacă, veche greacă sau limbi germanice) sau de română (din limbile slave, maghiară, turcă, greacă, limbi romanice, germană etc.). Moștenirea latinească din lexicul românesc poate fi prezentată din diverse perspective. Una dintre acestea, pe care am „cultivat-o“ în ultima vreme, este perspectiva
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din lat. basilica, termen transmis numai românei și retoromanei. În restul teritoriului romanic, s-a răspândit alt termen latinesc, ecclesia, care a dat fr. église, sp. iglesia, it. chiesa. Forma lat. ecclesia este un împrumut din gr. ekklesía, care în greaca clasică însemna „adunare“, iar de la acest sens s-a ajuns, în greaca folosită de creștini, la sensul de „adunare de credincioși“. Cu sensul de „casă de cult, biserică“, lat. ecclesia apare abia în secolul 2 d. H. Nu se știe
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
romanic, s-a răspândit alt termen latinesc, ecclesia, care a dat fr. église, sp. iglesia, it. chiesa. Forma lat. ecclesia este un împrumut din gr. ekklesía, care în greaca clasică însemna „adunare“, iar de la acest sens s-a ajuns, în greaca folosită de creștini, la sensul de „adunare de credincioși“. Cu sensul de „casă de cult, biserică“, lat. ecclesia apare abia în secolul 2 d. H. Nu se știe de ce cuvântul lat. basilica a ajuns să fie folosit pentru a desemna
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
vierme“, izquierdo „stâng“, manteca „grăsime“, maraña „hățiș, desiș“, tranca „ciomag, bâtă“, tot opt cuvinte). De remarcat că, și în aceste două limbi, termenii din substrat se referă la realități legate de natură, în general (animale, plante etc.). Împrumuturi din vechea greacă În aceeași situație cu împrumuturile din substrat sunt și cuvintele din vechea greacă. Am arătat deja că multe dintre acestea au pătruns în latină și apoi, prin latină, s-au transmis tuturor limbilor romanice ca elemente latinești (angelus, bracchium). Există
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvinte). De remarcat că, și în aceste două limbi, termenii din substrat se referă la realități legate de natură, în general (animale, plante etc.). Împrumuturi din vechea greacă În aceeași situație cu împrumuturile din substrat sunt și cuvintele din vechea greacă. Am arătat deja că multe dintre acestea au pătruns în latină și apoi, prin latină, s-au transmis tuturor limbilor romanice ca elemente latinești (angelus, bracchium). Există însă cuvinte vechi grecești care s-au păstrat numai în aria orientală a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în cazul unor nume de păsări. Pentru „ciocârlie“, dintre termenii vechi latini nu s-au păstrat, în limbile romanice, decât alauda, care era și în latină de origine galică (v. fr. aloe > alouette, v. sp. aloa) și *calandría, împrumut din greacă în latină (sp. calandría). În română, cuvântul ciocârlie are origine controversată (onomatopeică, creație românescă de la cioc sau chiar din substrat). Slavona vs latina medievală La începutul mileniului 2, în toate limbile romanice are loc fenomenul care se numește extindere stilistică
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
populare a termenului respectiv și, invers, absența unui termen vechi slav din aromână poate fi semn că termenul respectiv ar fi un slavonism în dacoromână, la nord de Dunăre. Aceasta se datorează faptului că, la aromâni, limba liturgică a fost greaca, și nu slavona. Astfel, sfânt și (a) citi sunt slavonisme, pentru că ele nu există în aromână, unde le corespund aγiu, respectiv ghivisescu, amândouă cuvinte de origine greacă (interesant de amintit că, pentru „a citi“, aromâna are și termenul aleg din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aromâna are și termenul aleg din lat. legere, cuvânt transmis și celorlalte limbi romanice). Și acest criteriu trebuie aplicat cu prudență, pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde este slavon, cât și în aromână, unde este împrumutat din greacă (din greacă îl are și vechea slavă). Cuvinte pecenege și cumane De la pecenegi și cumani, popoare migratoare care au străbătut spațiul de formare a limbii române, avem puține cuvinte; despre dușman și beci se spune că sunt, probabil, de această
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și termenul aleg din lat. legere, cuvânt transmis și celorlalte limbi romanice). Și acest criteriu trebuie aplicat cu prudență, pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde este slavon, cât și în aromână, unde este împrumutat din greacă (din greacă îl are și vechea slavă). Cuvinte pecenege și cumane De la pecenegi și cumani, popoare migratoare care au străbătut spațiul de formare a limbii române, avem puține cuvinte; despre dușman și beci se spune că sunt, probabil, de această origine. Lucrul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dar și prin alte limbi, mai ales slave; lista lor este destul de lungă. Cuvinte grecești Am spus deja că elementele de origine greacă din română pot proveni din epoci diferite, care corespund celor trei mari perioade ale limbii grecești: vechea greacă (până în secolul 6), greaca medie (secolele 7-15) și neogreaca. Am arătat, de asemenea, că elementul vechi grecesc cuprinde și el două straturi: cuvinte care au pătruns în latină și s-au transmis apoi tuturor limbilor romanice, și altele, care au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]