2,967 matches
-
Ghiuzan și alții 582. Problema neplății abonamentelor a revenit și după reluarea publicării, iar preotul Gabor a combătut în paginile revistei motivațiile cititorilor care au refuzat să se mai aboneze. Revista a început să trateze din ce în ce mai mult evenimentele și cărțile greco-catolice; drept urmare, prima pagină din anul 1920 a publicației a anunțat că la Blaj a fost consacrat mitropolitul de Alba-Iulia și Făgăraș, Vasile Suciu. Treptat, revista a fost citită și în Transilvania. În Lumina creștinului erau relatate atât evenimente religioase (precum
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Petru Șchiopul 738. În 1915 a publicat, tot în Calendarul catolic, un studiu despre Ieremia Movilă și catolicismul moldovean 739, ce a avut la bază documente despre acest domnitor 740. Începând cu 1920 și până în 1925, a publicat în revista greco-catolică Cultura creștină de la Blaj o serie de articole bine documentate, referitoare la epoca teutonă din istoria Bisericii Catolice din Moldova, prezența franciscanilor la Milcov și epoca cumană în istoria Bisericii locale din Moldova. Rezultatul materialelor publicate între anii 1922 și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
întorcându-se în țară, a întreprins un apostolat plin de roade și de aceea, în trei rânduri i s-a încredințat oficiul de maestru de novici pentru frații clerici și laici ai ordinului franciscan. În anul 1929 a îmbrățișat ritul greco-catolic, fiind trimis în dieceza de Oradea, unde și-a desfășurat apostolatul la Drăgești, Gruilung, Decănești și Calea Mare. A fost paroh secund al catedralei din Oradea, oficiu ce i s-a dat și la Beiuș, după căderea vremelnică a nordului
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creștinului, Unirea, Cultura creștină, Vestitorul, Observatorul, Flori de crin. A scris și în calendarul AGRU, care apărea la Cluj. A compus și a publicat în toată țara cărți și broșuri religioase; multe dintre acestea au fost tipărite la editura mănăstirii greco-catolice de la Drăgești (întemeiată de dânsul, împreună cu părintele Dominic Neculăeș). A tradus două cărți publicate în Occident: Sfânta Liturghie și Spre Regele iubirii, ambele apărute în mai multe ediții. A scris și o broșură despre poetul Louis le Cardonnel, laureat al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a Eminenței Voastre Nr. 91034 din 23 mai curent cu privire la Congresul internațional al jurnaliștilor catolici, care va avea loc la Bruxelles în primele zile ale următorului septembrie, am plăcerea de a vă comunica că episcopii noștri, fie ei latini sau greco-catolici, pe care i-am informat corespunzător, au remarcat imediat marea importanță a unei asemenea conferințe, și nu numai că au atras atenția jurnaliștilor și publiciștilor catolici din diecezele lor asupra acesteia, dar au și decis să trimită la congres trei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acesteia, dar au și decis să trimită la congres trei reprezentanți ai presei catolice din România"821. Delegații propuși spre participare la congres au fost: Prof. Ioan Georgescu din arhiepiscopia din Blaj (autor al unor studii istorice și reprezentantul presei greco-catolice), monseniorul Dr. Anton Gabor director al Institutului "Presa Bună" din Iași (din partea presei latine din diecezele de Iași și București) și monseniorul Andrea Lestuan, director al publicației Orszem din Oradea (reprezentând presa catolică în limba maghiară din România 822). Profesorul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
culturii românești, dar și lista publicațiilor la care au scris unii ziariști catolici.Tot aici, se atrăgea atenția asupra celei mai mari probleme existente: lipsa de unitate și acțiune 826. Raportul a fost realizat din perspectiva profesorului Georgescu, reprezentantul publicațiilor greco-catolice, fapt ce reiese din atenția deosebită acordată presei unite și a superficialității prezentării celei latine (nici cu ocazia participării la un eveniment mondial al presei catolice, reprezentanții din România nu au găsit calea prin care să exprime unitatea manifestării)827
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unitară și fără să existe o ierarhie națională bine definită; în al doilea rând, a mai demonstrat că până la începutul anilor treizeci, nu s-a concretizat un proiect comun al uniților cu romano-catolicii referitor la presă. Inițiativa a aparținut clerului greco-catolic, sensibil la realitățile societății românești și a venit într-un moment în care tendințele revizioniste maghiare erau în creștere, sesizându-se pericolul extern care putea afecta în primul rând comunitatea greco-catolică și pe catolicii români. Populația romano-catolică, fiind formată din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu romano-catolicii referitor la presă. Inițiativa a aparținut clerului greco-catolic, sensibil la realitățile societății românești și a venit într-un moment în care tendințele revizioniste maghiare erau în creștere, sesizându-se pericolul extern care putea afecta în primul rând comunitatea greco-catolică și pe catolicii români. Populația romano-catolică, fiind formată din români, maghiari, germani și alte etnii, nu a acționat unitar și nu a dezvoltat un proiect mediatic comun care să exprime același scop, pentru că nu a existat aceeași viziune decât din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
august nici Presa Bună nu ajunsese încă la destinație, deși preotul Matei anunțase pe data de 8 a lunii august că vagoanele plecaseră de mult din Iași1007. Întârzierea s-a datorat proastei comunicări dintre autoritățile bisericești, dar și deciziei episcopului greco-catolic de Oradea, Valeriu Traian Frențiu, de a descărca vagoanele în localitatea Holod. Ulterior, Tipografia Presa Bună a ajuns la Beiuș, dar a rămas neasamblată, din cauza situației create la 23 august, când s-a pus problema reîntoarcerii administrației Episcopiei la Iași
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Leon XIII a ridicat Vicariatul apostolic al Țării Românești la rangul de Arhiepiscopie, iar la 27 iunie 1884, pe cel al Moldovei la rangul de Episcopie; ambele erau subordonate jurisdicțional direct Sfântului Scaun, prin "Congregația De Propaganda Fide"1026. Biserica Greco-Catolică din Transilvania a fost organizată prin Bula papală Ecclesiam et omni lingua din 23 noiembrie 1853, care a creat o nouă structură teritorial-administrativă ecleziastică: o arhiepiscopie la Blaj, cu trei episcopii sufragane (la Oradea, Gherla și Lugoj) aflate tot sub
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
politică). Nu a existat o tradiție a presei catolice românești în Vechiul Regat. În Transilvania, lupta pentru unitatea națională, împletită cu cea a libertății confesionale a uniților, s-a materializat în dezvoltarea unor publicații și crearea unei tradiții a presei greco-catolice încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea (caracteristica principală a acestor tipărituri nu a fost cea religioasă, însă apartenența elitei intelectuale și politice din Transilvania la ritul unit a oferit și această dimensiune, secundând lupta de unificare a românilor). Așadar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cultura creștină, anul XIII, nr. 7-8, iulie-august 1924. Constantinescu, Alexandru N., "Concordatul cu Vaticanul", în Noua Revistă Bisericească, anul X, nr. 6-9, iunie-septembrie 1928 Cristea, Marina, "Primul ziar românesc Fama Lipskii", în Gazeta literară, 3 februarie 1966. Damșa, Teodor, Biserica Greco-Catolică din România în perspectiva istorică, Editura de Vest, Timișoara, 1994. Dante, F., Storia della Civilta Cattolica (1850-1891), Edizioni Studium, Roma, 1990. De Lamennais, F., Correspondance inedite, vol. II, Paris 1863. Deletant, Denis, Teroarea comunistă în România, Gheorghe Gheorghiu Dej și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și Giacomo Martina, "Pio IX (1851-1866)", Roma 1986, Miscellanea Historiae Pontificiae, 51, pp. 209-211). 256 Inițial, Biserica Română Unită cu Roma a fost pusă sub jurisdicția arhiepiscopului romano- catolic de Esztergom, care îndeplinea funcția de Principe-Primat al Ungariei. Astfel, episcopul greco-catolic din Blaj se afla subordonat canonic celui romano-catolic din Strigoniu (Esztergom). În anul 1777 a fost înființată ce-a de-a doua episcopie unită românească: Episcopia de Oradea Mare, subordonată inițial tot Arhiepiscopiei de Esztergom. Situația s-a schimbat la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
02). 257 Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet la Roumanie moderne. 1850-1866, (se va cita în continuare Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Sièet...) Roma, 1982 (Miscellanea Historiae Pontificiae, 48), pp. 69-76. 258 Conform recensământului din anul 1930, 7,9% din populația țării erau credincioși greco-catolici (aproximativ 1.427.391 uniți) și 6,8% romano-catolici (1.234.151) Sabin Manuilă, "Populația României", în Enciclopedia României, vol. I, Imprimeria Națională, București, 1938, p. 148. 259 Iosif Gabor, "Parohia Cioplea", în Pro Memoria, nr. 4, București, 2005, pp.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolice de la noi din țară, cu particularitățile, problemele și reușitele sale. Încă din preambulul acestei prezentări se face o precizare menită să particularizeze și să individualizeze evoluția presei catolice românești, care aparține pe de o parte catolicilor de rit unit, greco-catolic și celui latin: "Întrucât în timpul Renașterii România cunoaște o amplă dezvoltare ca urmare a unirii unei părți a Bisericii Ortodoxe Române cu Roma la începutul secolului al XVIII-lea, primii pași ai presei române au fost făcuți de această biserică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
memorii despre Ion Antonescu); în Portugalia și Spania: Alexandru Busuioceanu (profesor de istoria artelor la Universitatea din Madrid), Victor Buescu (lector, Universitatea din Lisabona), Vintilă Horia și George Uscătescu - toți în domeniul lingvisticii și literaturii; în Germania: Octavian Bârlea (monsenior greco-catolic - istoria Bisericii), Ion Popinceanu, Constantin Sporea și Mitache Pribeagu (istorie contemporană și istoriografie). Pe lângă studii și articole în revistele de specialitate din țările respective, cei de mai sus au publicat traduceri, memorii și chiar volume originale. Principalele reviste ale exilului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maicii Domnului din Blaj. Sora Ionela a avut după 1945 mai multe viziuni și a redactat, se pare, un document intitulat Comunicările Sfintei Fecioare către Armata Albă a Inimii neprihănite, pe care autoritățile l-au interpretat drept „instigator”. Cazul călugăriței greco-catolice a căpătat noi dimensiuni o dată cu apariția pe trupul său a unor stigmate, exact rănile Mântuitorului, și a fost anchetat de Nunțiatura Apostolică, aceasta căutând să prevină o accentuare a prigoanei anticatolice având ca sursă viziunile ei. Problema a fost bine
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-au cunoscut înainte de proces. Farsa judiciară intentată grupului Augustin Pacha s-a încheiat cu condamnări la pedepse cuprinse între 10 ani de temniță grea și muncă silnică pe viață, astfel că, în anul 1951, întreaga ierarhie catolică (latină și greco-catolică) recunoscută de Vatican era decapitată. „Singura atitudine în acord cu poziția Sfântului Scaun este cea a mons. Schubert”, scria în 1951 mons. Domenico Tardini Capitlului din București, într-un moment când episcopul clandestin invocat era deja arestat și acuzat că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
liderul PCR, care punea accentul pe teza „neamestecului în treburile interne”. De altfel, refuzul de „a da satisfacție” Vaticanului s-a manifestat încă din 1965 când, deși Sfântul Scaun a adresat invitații de participare la sesiunile Conciliului II Vatican episcopilor greco-catolici, prelații uniți, abia eliberați din penitenciare, nu le-au putut onora din cauza opoziției manifestate de autoritățile comuniste. Mai mult, organele Securității erau preocupate să controleze toate posibilele canale de comunicare ale Vaticanului cu greco-catolicii din țară. O timidă îmbunătățire a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
locale. în ceea ce privește scopurile diplomației pontificale în relațiile cu România, analizele Securității conchideau că „Vaticanul s-a dovedit a fi interesat să restabilească relațiile diplomatice și cu R.S. România, în vederea reglementării situației Bisericii romano-catolice din țara noastră și reconsiderării fostei Biserici greco-catolice...”. Existau, așadar, multe probleme litigioase între Sfântul Scaun și România comunistă. Spre exemplu, acțiunea Sfântului Scaun de organizare a clerului greco-catolic din exil, prin consacrarea, la 8 septembrie 1960, a pr. Vasile Cristea ca episcop de Lebedo, pentru românii greco-catolici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
restabilească relațiile diplomatice și cu R.S. România, în vederea reglementării situației Bisericii romano-catolice din țara noastră și reconsiderării fostei Biserici greco-catolice...”. Existau, așadar, multe probleme litigioase între Sfântul Scaun și România comunistă. Spre exemplu, acțiunea Sfântului Scaun de organizare a clerului greco-catolic din exil, prin consacrarea, la 8 septembrie 1960, a pr. Vasile Cristea ca episcop de Lebedo, pentru românii greco-catolici din emigrație, a stârnit o deosebită iritare, deoarece noul arhiereu era considerat de regimul comunist drept „transfug” și „trădător”. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
greco-catolice...”. Existau, așadar, multe probleme litigioase între Sfântul Scaun și România comunistă. Spre exemplu, acțiunea Sfântului Scaun de organizare a clerului greco-catolic din exil, prin consacrarea, la 8 septembrie 1960, a pr. Vasile Cristea ca episcop de Lebedo, pentru românii greco-catolici din emigrație, a stârnit o deosebită iritare, deoarece noul arhiereu era considerat de regimul comunist drept „transfug” și „trădător”. Nu numai oficialitățile comuniste de la București priveau cu ostilitate ascensiunea preotului „transfug” spre demnitatea arhierească, ci și Sfântul Sinod al BOR
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
chiar existența Bisericilor catolice orientale de rit bizantin și au lăsat impresia că acceptă statu-quo-ul confesional din Europa de Est, adică suprimarea acestor Biserici în anii stalinismului. în condițiile în care adepți romano-catolici ai ecumenismului înclinau spre ideea de a deposeda Bisericile Greco-Catolice de câștigurile obținute în urma Conciliului II Vatican, apropierea României de Vatican părea să fie facilitată. S-a vorbit chiar despre existența unor relații „relativ cordiale” între factorii politici de la București (în primul rând N. Ceaușescu) și Sfântul Scaun în timpul pontificatului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acest punct de vedere, este semnificativ faptul că, la sfârșitul audienței acordate lui Nicolae Ceaușescu de Paul al VI-lea, la 26 mai 1973, comunicatul Sfântului Scaun dat publicității vorbea foarte puțin despre situația Bisericii Catolice din România, iar problema greco-catolică nici măcar nu era menționată. Până acum arhivele nu ne-au oferit prea multe informații despre cele discutate de cei doi șefi de stat. Dispunem doar de datele furnizate, într-un limbaj de lemn, de presa comunistă de la București. Potrivit acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]