3,476 matches
-
la serviciul de protecție socială și or să vă dea ei bani. Am ieșit dintre vagoane și am traversat niște șine. Luminile orașului sclipeau între două dealuri din fața noastră. Acum era întuneric, ploua tare, iar călăuza mea și-a ridicat gulerul îmbibat cu apă al hainei lui fanteziste. Era îmbrăcat mai prost decît mine pentru o asemenea vreme. L-am întrebat cine îl plătește pentru a-i întîmpina pe oameni și mi-a răspuns pe un ton jignit: — Nu mă plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coloane al cărei capăt se pierdea în cerul întunecat. în ciuda umezelii, un ins stătea pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci aveau un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de lemn construită în mijloc. Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă și intră. Un bărbos slab, cu guler de prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci pe noul meu asistent. Luați loc amîndoi și vorbiți-mi. — îmi pare rău, dar trebuie să plec, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vorbirea, presupun, este o cale de apărare și atac, dar eu n-am nevoie să mă apăr. Și nu vreau să te atac. — Drăguț din partea ta! — Tu ești, Rima? — Am terminat-o cu numele. Numele nu sînt altceva decît niște gulere pe care bărbații ți le prind de gît ca să te tragă unde vor ei. Nu găsi nici un cuvînt prin care să-i răspundă. Un ecou îndepărtat al unei bufnituri umplu tăcerea, pînă cînd vocea spuse: — Cine era Rima? — O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea uita în jos la o mare cu valuri scînteietoare. Maică-sa îl strigă și o porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta. — Dincolo e marea? întrebă el. — Dincolo de ce? — Dincolo de copacii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mod deliberat. — E un domn, zise Thaw. Numai să-l cunoști, și te civilizezi. în seara aceea, în tramvai, se simți neobișnuit de conștient de înfățișarea lui: sub talie, pantalonii murdari de vopsea ca ai unui muncitor, în sus, gulerul și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea rău. Locuiești pe-aici? — Nu. Vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune obiecte cu o neglijență aproape criminală. Drummond își puse țilindrul, un frac și ghetre. își decupă un plastron strălucitor, un guler și butoni dintr-un carton lucios, apoi le fixă cu bolduri și lipici, apoi luă dintr-un sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent între dinți și buza superioară. Se dădu pe obraji cu unsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
recurgerea la un detectiv, și dacă acesta se apucă de treabă, rezolvările sunt întotdeauna foarte rapide. Poate ți se va părea interesant să întâlnești un detectiv non-A, dar vei fi foarte surprins cât de repede te va lua de guler. Gosseyn, al cărui țel principal era să intre în legătură cu autoritățile de pe Venus, rămase tăcut. Se simțea hărțuit. Cu cât mai repede se va pierde în imensitatea pădurii, cu atât mai mult se va afla în siguranță. Dar totala lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vine la o întâlnire dinainte fixată. Prietenul acela, al cărui nume nu l-am știut și cred că n-am să-l știu niciodată, era un băiat destul de înalt, mai mult blond, am impresia că purta totdeauna cămăși albe cu gulerul răsfrânt, oricine ar fi spus că arăta bine. Prima oară îl întâlnisem în Gara de Nord, cu câtăva vreme înainte de plecarea mea în mlaștini, mă aflam în sala de așteptare clasa a doua, stăteam pe o bancă, habar n aveam ce căutam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu mă cunoșteau, cum să mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în picioare. Își pipăi trupul; totul părea în ordine. N-avea cicatrici și nici senzația că ar fi fost rănit. Corpul îi era întreg, intact, fără urme de răni. Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
recurgerea la un detectiv, și dacă acesta se apucă de treabă, rezolvările sunt întotdeauna foarte rapide. Poate ți se va părea interesant să întâlnești un detectiv non-A, dar vei fi foarte surprins cât de repede te va lua de guler. Gosseyn, al cărui țel principal era să intre în legătură cu autoritățile de pe Venus, rămase tăcut. Se simțea hărțuit. Cu cât mai repede se va pierde în imensitatea pădurii, cu atât mai mult se va afla în siguranță. Dar totala lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pui mic fiind, stătuse într-un rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul aproape că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
va consta deci în săparea a 8-10 metri de pământ, din pivnița Căsuței cu zorele spre canal, și de la canal până la subsolul muzeului. În trei oameni, povestea nu vă poate lua mai mult de două ore. Ionescu își lărgi puțin gulerul cămășii. Gămăliile de fosfor ale ceasornicului azvârleau licurici: "E nebună! Nebună de-a binelea! Și totuși... Ideea mi se pare uluitoare". ― Sînteți convinsă că e vorba numai de 8-10 metri de pămînt? ― Am studiat planurile. Nu încap erori. ― Mda... Ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cunoștință comună, îi arătase o fotografie primită recent din Lausanne. Ionescu izbucnise în râs. " Nu-i lipsesc decât aripioarele." Părea un îngeraș, îmbrăcată în alb, cu o față pură, imaterială și bucle lungi englezești, tot de argint, alunecând moale pe gulerul de dantelă. " Nu-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În pivniță zgomotele încetaseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bine. În fiecare zi juca biliard și bea trei sticle de chablis. Pretindea că-i stimulează digestia..." ― Un pahar cu apă, mormăi Scarlat. Nu, nu vreau proaspătă. Asta de pe masă. Doamna Miga ridică din umeri. ― Cum dorești. Melania își strânse gulerul rochiei. Peste ochii palizi trecu o umbră de îngrijorare. " În realitate, omul acesta suferă în-gro-zi-tor și nu-mi dau scama cum I-aș putea ajuta. Abia ține arma în mână. Ceilalți cred că au pătruns în muzeu. E doar trecut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu ochii deschiși: ... E îmbrăcat în zale, bine înfipt pe un cal minunat și are vreo 40 de ani mai puțin. La turnir, asistă castelane mândre cu talii înalte și priviri îndrăznețe. Luptă și cade pentru Florence... Florence poartă un guler înalt și înfoiat cum a văzut în tablourile lui El Greco. Ioniță simte cum i se umflă inima, gata să plesnească... " E singurul prilej când pot face ceva pentru ea." * Parcurgea încăpere după încăpere, din ce în ce mai întunecat. Cercetase atent fosta sufragerie unde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să dăm de niște chestii care o să ne lase cu gura căscată. N-am cu destulă fantezie ca să-mi închipui jumătate din tot ce-i trece ci prin minte. * Bătrânii așteptau îmbrăcați. Ioniță Dragu își încheia nasturii paltonului demodat cu guler de vidră îngălbenită, fără să scoată un cuvânt. Șerbănică își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria în cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș chipul boțit al bătrânei. Doamna Miga își înfundase bărbia în gulerul de blană ridicat peste urechi. Rămăseseră afară ciuful alb și ochii vii, strălucitori ca niște pietre mobile. ― Mă duc să scot mașina, anunță Ionescu. Verifică-ți arma, cîrnule! Se opri în fața lui Scarlat: Dă-mi cheile! Căruntul ezită. ― Mai stai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
parte dintre fericiții care nutresc convingerea că lucrurile sfârșesc totdeauna prin a se aranja. * Ioniță Dragii conducea crispat, cu degetele încîrligate pe volan. Pe tâmple îi curgea sudoarea, ținea gura deschisă, respirând greu. Gâtul lung și subțire ieșea caraghios din gulerul de vidră. Inginerul îi căută privirea în oglinda retrovizoare. ― Conduceți admirabil. Felicitări! Șerbănică Miga încercă să-i intre în grații: ― A fost campion pe vremuri. Nici Nababul nu era mai abil. ― Interesant, observă de circumstanță Raul Ionescu. Aveți mașină? Profesorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cristescu se aplecă deasupra cadavrului. ― Ce ghinion! Azimioară încercă să-l consoleze. ― Numai la asta nu mă așteptam. Oameni în vârstă să riște în halul ăsta! Inginerul, rănit la cap, privea în gol. Sângele se prelingea după ureche, scurgîndu-se pe gulerul alb. Pilotul sări din carlingă și se repezi spre doamna Miga luîndu-i mâinile. Râdea nervos, cu ochi umezi. ― Mamă! Am scăpat! Auzi, mamă? Florence se așeză pe un trunchi de copac. Se uita peste umerii lui fără expresie. Locotenentul Ciobanu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]