1,674 matches
-
privite cu reticență chiar de către victime, din cauza neîncrederii în autorități și, ca atare, multe nu sunt reclamate. Violența în familie este privită ca o anormalitate. Majoritatea formelor de violență manifestate împotriva femeilor la locul de muncă (de regulă, sub forma hărțuirii sexuale) sunt considerate ca o experiență degradantă pentru femei, ce nu trebuie făcută publică, fiind de natură să genereze întrebări cu privire la responsabilitatea femeii înseși pentru incidentul căruia îi este victimă. În al patrulea rând, la nivelul clasei de mijloc, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
într-o primă instanță, fie retrag plângerea depusă, după consumarea incidentului violent. De asemenea, vecinii nu depun plângeri, pentru a nu fi implicați în vreun conflict ulterior. Legea cu privire la egalitatea de șanse, promovată în Parlament, conține un pachet special asupra hărțuirii sexuale. Discuțiile din comisiile parlamentare cu privire la aceste propuneri au ridicat o serie de întrebări referitoare la definiția juridică și la mijloacele de probă pentru un astfel de act. Reținerile față de această lege se referă mai ales la teama legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ridicat o serie de întrebări referitoare la definiția juridică și la mijloacele de probă pentru un astfel de act. Reținerile față de această lege se referă mai ales la teama legată de unele abuzuri pe care ea le-ar putea genera. Hărțuirea sexuală, deși adresată în mod specific victimelor feminine, nu include suficiente probe clare împotriva celor care încalcă legea, care să conducă la dezvăluirea imediată a acestor fapte și la pedepsirea vinovaților. Adesea, termenii generali în care sunt analizate faptele privind
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
sexuală, deși adresată în mod specific victimelor feminine, nu include suficiente probe clare împotriva celor care încalcă legea, care să conducă la dezvăluirea imediată a acestor fapte și la pedepsirea vinovaților. Adesea, termenii generali în care sunt analizate faptele privind hărțuirea sexuală, dificultatea demonstrării lor, interpretările subiective ale acestora, lasă loc confuziei în plan legislativ și, mai ales, lipsei de încredere a victimelor feminine în justiție și în dezvăluirea acestui fenomen destul de răspândit sub diferite forme. Violul marital nu este incriminat
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Mass-media De obicei, mass-media prezintă multe cazuri individuale de violență împotriva femeii. Aproape fără excepție, acestea sunt cazuri extreme, șocante: crime, violuri, cruzimi și exploatare sexuală. Cazurile mai „ușoare”, mult mai frecvente, sunt prezentate doar în mod excepțional. Cazurile de hărțuire sexuală la locul de muncă sunt încă excepții sau absente în mass-media, fiind foarte puține analizate profesionist. Ceea ce lipsește, de asemenea, este analiza violenței împotriva femeii ca problemă socială, precum și prezentarea mijloacelor prin care ar putea fi contracarate aspectele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
suport în planul serviciilor de asistență socială. 4. La nivelul conștiinței publice există o subestimare gravă a magnitudinii violenței împotriva femeii, atât în familie, cât și în afara familiei. Mai ales clasa de mijloc tinde să subestimeze incidența violenței împotriva femeii. Hărțuirea sexuală la locul de muncă, ce afectează în mod semnificativ și femeile din clasa de mijloc, nu a fost încă definită ca o problemă socială importantă. Violența împotriva femeii a fost foarte adesea identificată în special cu situațiile-limită, ca violul
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
există în fiecare ființă umană. Partea cea mai mare a violenței zilnice cu care se confruntă oamenii, deși mai puțin spectaculoasă ca violența fizică, are mai ales efecte pe termen lung (abuz de putere, manipulare, violență verbală, amenințări, șantaj emoțional, hărțuire, neglijare). Cu alte cuvinte, violența este forța ce afectează sau încearcă să afecteze o persoană în integritatea ei sau părți ale unui sistem (corpul ori voința unei persoane). Această definiție scoate în evidență, pe de o parte, faptul că această
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pot deveni instrumente de temut ale violenței instituționale și aici putem include violențele pe care instituția le face asupra propriului personal - nerespectarea convențiilor colective sau a drepturilor muncii, autoritarismul cadrelor, practicile de intimidare prin amenințarea cu trimiterea în șomaj, diverse hărțuiri. La rândul său, personalul instituțiilor poate fi și el violent, individual sau ca grup, în relația cu beneficiarii (folosirea de injurii, amenințări, jigniri, loviri) sau în relațiile de muncă (refuzul de a face anumite lucruri, demotivarea celorlalți, nerespectarea programei, a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
implicată de faptul comis), în scopul provocării unei suferințe sau vătămări fizice unei alte persoane”. Această definiție nu face nici o referire la traumele psihologice, trecând astfel cu vederea unele comportamente care sunt parte a dinamicii violenței intrafamiliale, cum ar fi hărțuirea, urmărirea, intimidarea sau amenințarea cu violenței. Parafrazând definirea pe care o dă David Gil abuzului copilului, Mildred Pagelow sugerează următoarea definiție pentru violența intrafamilială: „violența intrafamilială se referă la orice act comis sau omis de către membrii familiei și orice consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ca indici (metonimii ale persoanei), E.Goffman (1973) evidențiază modurile violării spațiale: incursiunea ("măturarea" cu privirea a figurii interlocutorului percepută ca ofensă în bandele de tineri mexicani cărora le este interzis sa îl fixeze pe șef sau ca preludiu al hărțuirii sexuale etc) ; intruziunea în spațiul personal al celuilalt (apropierea prea mare de membrii unui grup care vor avea senzația că sînt spionați sau provocați ca în sistemul castelor indiene unde distanțele permise sînt riguros cuantificate); agresiunea (constînd în atingerea și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și politicieni sunt interpelați și somați să reacționeze. În Franța, orice ministru al educației trebuie să treacă obligatoriu prin propunerea propriului "plan de luptă împotriva violenței", în Anglia este promulgată obligația de a pune în practică programe de luptă împotriva hărțuirii în toate școlile, în Japonia, combaterea școlară a fenomenului ijime este în centrul dezbaterii, care se dramatizează după uciderea unei tinere eleve de către o alta, iar în India pedepsele corporale țin prima pagină a ziarelor (de exemplu, The Hindu din
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la începutul anilor nouăzeci. Aria era deja structurată de rapoarte oficiale (de exemplu Elton, 1989; Fotinos, 1995) și cercetări în desfășurare care tratau direct "violența în școală" (Charlot și Émin, 1997) sau o temă care, treptat, i se va alătura: hărțuirea între colegi la școală sau school bullying, topică omniprezentă în Europa de Nord și în lumea anglo-saxonă o dată cu lucrările lui Olweus de la începutul anilor șaptezeci (Olweus, 1978 și Olweus, 1993), care ieșea din aria violenței școlare, dar care își va anexa curând
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
prea mult pe cercetători. În fine, cel de-al cincilea orizont este cel al ideilor și conceptelor care permit unirea celor patru orizonturi precedente, care sunt însuși conținutul activității științifice. Dezbaterile despre indicatorii violenței, despre delincvență, despre purtarea necuviincioasă și hărțuire sunt tot atâția indici ai existenței unei comunități active. Cercetările legate de metodologii, reconsiderarea modelelor (factori de risc, abordări holistice sau sistemice, perspective disciplinare diferite), evaluările programelor pun în joc analize mai deschise decât cred cei care îi condamnă laolaltă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
neadaptat situației, iar mai multe fapte pledează pentru o contabilitate separată: • faptul că elevii sunt, în școli, mai puțin victime ale anumitor agresiuni în special cele mai grave (omor, viol) și mult mai mult victime ale altor tipuri de agresiune (hărțuire, furt, extorcare, agresiune verbală); • faptul că există victimizări specifice spațiului școlar: de exemplu, cele legate de agresiunile asupra profesorilor și membrilor administrației, dar și cele comise de aceștia din urmă asupra elevilor; • faptul că funcționarea școlară poate induce comportamente delictuoase
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Carra și Sicot în 1996 privesc așadar definirea victimizărilor de către elevi și frecvența violențelor suferite. Categoriile reținute de elevi și validate de această cercetare sunt în număr de opt: lipsa de respect, deteriorarea bunurilor, furturile, șantajul, rasismul, loviturile, extorcarea și hărțuirea sau agresiunile sexuale. Aceste categorii trăite depășesc, fără îndoială, ceea ce este de obicei contabilizat de către adulți și statisticile infracțiunilor și delincvenței. Lipsa de respect", definită de elevii francezi drept cel mai frecvent act de violență suportat de aproape jumătate (47
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
statisticile publice. Fără să intrăm în discuția despre "lipsa de respect", remarcăm, de exemplu, că 23,7% dintre elevi se declară victime ale furturilor, 15,6% ale loviturilor, 9,7% ale rasismului, 4,3% ale extorcării și 2,8% ale hărțuirii și agresiunilor sexuale. Dacă ne amintim cifrele oficiale franceze, aceste categorii diverse nu depășesc niciodată un risc de 0,3% pentru elevi. Să ținem cont că aceste cifre privesc un departament "obișnuit" și nu cuprind zonele cele mai "sensibile" de pe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unităților școlare și vom vedea principalele rezultate studiind, mai departe, cauzele violenței școlare. Această integrare a variabilelor organizaționale și a "ambianței" școlare n-a fost prea frecventă în cazul anchetelor despre school bullying (a contrario cf. Olweus, 1998), fenomen de hărțuire uneori brutală între elevi care nu a fost studiat în Franța, dar care stă la baza unor anchete foarte ample din zeci de țări. Aceste anchete se apropie de anchetele de victimizare (proporția elevilor "hărțuiți") și de anchetele de delincvență
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
2002 Italia (școala primară) 14,7 Fonzy, 1997 Anglia 4 10 Smith și Sharp, 1994 Olanda (școala primară frecvent) 12 Mooij, 1992 Australia (frecvent) 15 Rigby și Slee, 1991 Medie 5,80 9,42 Diferență-tip 1,96 3,15 Hărțuirea între elevi, cum vom traduce provizoriu locuțiunea school bullying, i-ar cuprinde așadar, în medie, pe 6% dintre elevi ca agresori (uneori ei înșiși agresați) și pe 9,5% dintre elevi ca agresați (uneori agresori). Prin urmare, o minoritate importantă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
victimizare și am dat diverse exemple în acest sens, fără a ascunde uneori divergențele. Totuși ancheta de victimizare nu este singura: anchetele de diagnosticare a comportamentelor riscante sau de delincvență autodeclarată în mediul școlar se învecinează cu anchetele despre prevalența hărțuirii între elevi (school bullying) sau despre tulburările de comportament externalizate în rândul populației de vârstă școlară. Am fi putut adăuga anchetele de relatare a faptelor (ca martori, uneori ca victime) de către dascăli, părinți sau de către personalul directoral al școlilor. Încrucișând
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
până acum, dar cu care vom începe capitolul următor -, diversele anchete cantitative care măsoară "violența" măsoară oare același lucru și putem face cu atâta ușurință un salt între school bullying și tulburări de comportament, incivilități, agresivitate sau delincvență, insultă și hărțuire sexuală? Putem cu adevărat să adunăm toate acestea sub termenul "violență"? Capitolul III Violența obișnuită: definiție și consecințe Problema violenței în școală ține în primul rând de o opresiune cotidiană, repetitivă, proteiformă. Este necesară o clarificare pentru a înțelege ce
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
III Violența obișnuită: definiție și consecințe Problema violenței în școală ține în primul rând de o opresiune cotidiană, repetitivă, proteiformă. Este necesară o clarificare pentru a înțelege ce este această violență obișnuită, căreia i s-au dat mai multe denumiri: hărțuire, incivilitate, microviolență. Trebuie să înțelegem în ce mod devine cineva victimă. La finalul capitolului precedent, am pus în mod tehnic problema definirii violenței în școală: ce trebuie să considerăm și totodată să contabilizăm drept violență în școală? numai faptele de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violenței în școală: ce trebuie să considerăm și totodată să contabilizăm drept violență în școală? numai faptele de violență fizică? să includem și violența "morală"? Cercetările mondiale sunt foarte diverse și avem de-a face cu un câmp semantic vast: hărțuire și brutalitate, tulburări de comportament, purtare necuviincioasă, chiar scandal, indisciplină, infracțiune sau delincvență sunt, pe rând, termeni invocați. Să fie o simplă chestiune de cuvinte fără interes practic? La urma urmei, ar spune dascălul și elevul care suferă de pe urma uneia
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
furios, și aruncă un scaun. "Spune numai tâmpenii și porcării despre mine." Asocierea lui Dany cu Anna pe o bucată de hârtie e oare pasibilă de Codul penal? Nu-i o injurie evidentă... A doua zi (să fie începutul unei hărțuiri penalizabile?), Christelle scrie "Dany + Pascale". Pascale e o fată trisomică. Dany izbucnește din nou: asocierea dintre numele unei fete trisomice și cel al altui elev este oare un delict marcat și, în cazul acesta, cum să-l explici... fetei trisomice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dar cercetarea empirică arată în mod insistent că experiența victimară precoce legată de ceea ce numim "microviolențe" trebuie luată în considerare. Două noțiuni pot fi folosite aici: noțiunile de incivilitate și de bullying, termen pe care-l vom traduce provizoriu prin "hărțuire între colegi". Prima noțiune, de origine criminologică, a fost foarte mult folosită în cercetarea franceză (Roché, 1996) și s-a răspândit larg în corpul social. Cea de-a doua noțiune, mai psihologică, este încă puțin cunoscută în Franța, dar e
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
riscăm să-i negăm orice drept experienței victimare și să uităm importanța repetării în această experiență. School bullying Importanța experienței victimare stă și la baza cercetărilor referitoare la bullying. Conceptul de bullying este asociat cu o experiență particulară de victimizare: hărțuirea între colegi în incinta școlii. School bullying, tradus prin "hărțuire și brutalități între elevi" în versiunea franceză a cărții lui Dan Olweus (1993), este un concept major în combaterea violenței din mediul școlar în Europa de Nord. Concept vechi deja, a fost
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]