1,464 matches
-
necunoscut dând veste în zori din lira atârnată de gât ca o ghitară. În amenințarea „golului” care urcă spre cer, poeta are o sete de călătorie, căci, ca la benedictini, cerul se vede luminat, iar viața urcă cu ea prin hăuri. [...] Piramida de lumină se înalță într-o baie de lumină a cerului și a pământului. [...] Poezia este identificarea totală de ființă, și această profesiune de ubicuitate a ei îi sună ca o muzică a sferelor. MARIN BUCUR SCRIERI: Sânge albastru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
-șef la Editura Cartier. Colaborează la „Contrafort”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Steaua”, „Poesis”, „Familia” ș.a. Formulele poetice din primele lui cărți (Lumina proprie, 1986, Abece-Dor, 1989), marcate de tradiționalism, dar și de o tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează un scenariu al căderii în hăuri și al azvârlirii mitice în jos a lui Hristos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente). Romanul Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Gesturi (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova) este un poem existențial cu substanță epică vagă, structurat sub formă de silogism cioranian despre moarte, nimic și neliniștile ființei. SCRIERI: Lumina proprie, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1986; Abece-Dor, Chișinău, 1989; Levitații deasupra hăului, Chișinău, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Cluj-Napoca, 1994; Gesturi, Chișinău, 1996; Poezia de după poezie. Ultimul deceniu, pref. Al. Cistelecan, Chișinău, 1999; Yin Time, București, 1999; Gestuar, Botoșani, 2002. Ediții: Georg Trakl, Antume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
vară, dar și iarna-i iarnă! Pe aice clima e variabilă, ca și caracterul locuitorilor; cînd ploaie, cînd vînt, cînd ger moderat, cînd o rază de soare rușinoasă, care lunecă pe la un colț de casă și dispare curînd Într-un hău de negură. Însăși elementele sînt Împărțite În categorii: unele monarhice, altele republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate și a produce anarhie În plămîni, precum și În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
veacuri sunt cufundați În prejudecăți și neștiință, roși de mizerie și exploatare, noutatea este ajutorul ce li-l dă Partidul muncitorilor și «brațul de tovarăș grabnic» din Răsărit, adevărurile ce se slovenesc acum din cartea proaspăt Învățată: «A.B.C.D.E. - până-n hău, departe, silabisea satul buchiile din carte, inima chirilică În roșu-i chenar prindea să Învețe nou abecedar». Orânduirea nouă - a muncitorilor, În care stau scrise drepturile celor ce muncesc - aceasta este pecetea primăverii neamului nostru. Dan Deșliu o definește clar
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
văile sale, duce desigur la separarea totală a impresiilor primite de fiecare dintre aceste două organe independente. De aceea, balena vede desigur o imagine distinctă într-o parte. și o altă imagine distinctă în cealaltă parte, între ele căscîndu-se un hău negru. S-ar putea spune că omul contemplă lumea dintr-o gheretă cu două geamuri unite într-o singură fereastră, pe cînd la balena aceste două geamuri sînt fixate separat, alcătuind două ferestre distincte, care, îngustează considerabil cîmpul vizual. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unora sălășluiește un vultur ca acela din munții Catskill, care poate coborî în rîpele cele mai întunecate, dar, în același timp, poate să se înalțe din ele în zbor, pierzîndu-se în spațiile însorite. Chiar dac-ar zbura veșnic prin acele hăuri, ele sînt în munți, așa că vulturul de munte se află, chiar în zborul său cel mai jos, la o înălțime mult mai mare decît păsările de cîmpie, oricît s-ar avînta acestea în văzduh. Capitolul XCVI LAMPA Dacă ați fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să se prăbușească în iad fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o emulație între dânșii ca să găsească echivalentele românești ale neologismelor, și dorința lor supremă este a scrie o bucată întreagă fără nici un neologism... Acești reprezentanți ai "proletarilor" au fost cei mai "țărăniști" și mai "moldovi-nești" oameni. Stilul lor mișună de "hăul", de "jariștea", de "pojarul" etc... Închipuiți-vă, în Apus, pe socialiști (șreprezentanți ai proletarilor) făcând școli lingvistice și literare țărăniste, făcând din țărănism un articol din cele două-trei ale crezului lor! Și culegând expresii și forme din textele vechi religioase
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alexa Visarion a impresionat prin sensibilitatea artistică și forța cu care și-a condus rolul. Momentul final însă poartă în sine esența schimbării ireversibile: casa este golită până la limita existenței sale fizice. Pantalonii scenei sunt coborâți violent, lăsând privirii un hău imens peste care cortina de fier, cu zgomotul ei metalic, trimite la buldozerele sub ale căror șine acel univers va fi redus la o fină peliculă de praf. [...] Reinterpretarea textului într-o nouă traducere și adaptare, concepția regizorală, viziunea scenografică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Am vrut să lucrez în teatrul lui, în această direcție exemplară de management. I-am spus: "Ai spectacole extraordinare, recunoscute în întreaga lume... Vreau să încerc și eu un spectacol cu o scenă goală, cu doi actori rămași singuri în hăul întunecat al scenei, după multe ore de la sfârșitul unei reprezentații". M-a privit, a zâmbit și a zis: "Încercăm". Există un mare risc în spectacolul meu, pentru că vizualitatea reprezentației se naște și se întreține doar prin jocul actorilor, prin acea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din Iași era păzit mai ceva decît balșoiul Vnukovo. Într-o disdedimineață, cînd putana de noapte își strînsese deja fustele incestuoase și fugise în hăurile de la Repedea, Aruștei s-a apropiat de aeroport, s-a uitat în dreapta, în stînga, și-a ales locul și a trecut imediat la... la ce? la săparea unui lăcaș pentru o rachetă balistică menită, după propria-i mărturisire făcută în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
balerinii acestui sîmbure, cu scoarța o scenă în fața stelelor, convinși că doar așa trebuie să dansăm, că așa arată, trebuie să arate dansul nostru, văzut? nevăzut? de cineva. Uluitor! Scena: doar trei ecrane albe, cîteva bizare obiecte, reflectoarele și... și... hăul sufiturilor negre. Proiecții video, imagini digitalizate, de o obstinație năucitoare, o muzică, muzică? bubuitul marelui cord intergalactic, parfumuri, parfumuri? dar aer nu există aici, în spațiul ăsta în care cei opt alternează spasme fulgerătoare cu lentori agonice. Zvîrcolire, aparent haotică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
topeau fulgii cerului, i-ha, i-ha, i-ha, zburam printre mascați, noi, zăbăucii, am luat-o prin Cucu, pe la Dosoftei, pe la Podu Roș, în sus, la Repedea, la Repedea! Urcam, ce aer! ne-am oprit pe marele promontoriu, dedesubt, hăurile albe, ningea ca-n Cămăruț, din cer veneau cîntece îngerești, am fugit mărunt în cerc, să ne dezmorțim, ne-am aprins țigările, am îngînat cuvinte neînțelese, delenda Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țigările, am îngînat cuvinte neînțelese, delenda Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha, ne-am apropiat de buza stîncii și... și... Cuciureanu a alunecat, agățîndu-l și pe Craiu, i-am văzut cum cad în hăul alb și dintr-o dată, îngerul, dolofanul din Sărărie, fîl-fîl, fîl-fîl, ia prins, i-a săltat de cîte-o mînă și i-a înălțat sus, sus, între cîntecele îngerești... Atît. M-am întors la sanie. Calul era nins și era cald. Am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflat în vizite de lucru portretul cu zîmbet Divertis sau peisajul cu pășuni voievodale. Ce deprimantă ar arăta o definitivă istorie autohtonă a artei structurată doar pe atare specimen! A și existat, de altfel, dar din fericire a dispărut în hăuri. Insignifiantul. Manufacturierul cunoscut doar de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care tocmai se ridicase, să se curme subit. Am intrat imediat în rezervă. La Muzeul Literaturii Române se află, într-o vitrină siderală, masca mortuară a lui Eminescu. Hăul pătrunsese prin găoacele ochilor și golise totul. Cine nu se cutremură la imaginea balcanic-tragică a uitării creierului său, după autopsie și după cîntărire, pe un pervaz de fereastră, în soare! Cea mai mare minte românească, uitată pe un pervaz! Motanul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între provocările de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt până-n cele mai îndepărtate forme dematerializarea mea. Locuiesc între cer și pământ, în vifor de oameni. Mă gândesc că semenii
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
la populațiile Asiei Centrale și Septentrionale este un mit aproape universal răspândit, deși În forme destul de diferite. ș...ț Peisajul său este Întotdeauna același: Marile Ape de dinaintea Creației. Scenariul prezintă variante: 1. Dumnezeu, sub formă de animal, se scufundă În hăul apelor, ca să aducă puțin pământ din care să facă lumea; 2. sau trimite pentru aceasta un animal amfibie; 3. sau face să se scufunde o ființă (adesea ornitomorfă) despre care nu știa până atunci că există și care se arată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
percep miezul. Fereastra, ochiul dumnezeirii, mă atrage ca un magnet, iarăși și iarăși... Vreau să sparg acest „joc al ielelor”, și hotărăsc să pornesc afară, aiurea, prin nămeți, să simt „gustul” frigidei Doamne a zăpezii! Fulgii dansează grațios, feeric, din hăurile neantului până pe huma pâsloasă, asemenea vestalelor lui Apollo... Întorc capul spre cerul plumburiu și câțiva fulgi ștrengari mi se lipesc de obrajii deja îmbujorați. Un pas nesigur, încă un pas..., parcă a și fi aselenizat pe sfidătoarea și enigmatica lună
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
investiga porțiuni din pădurea tropicală Între Cape Tribulation și Daintree, de pe o platformă special amenajată cum ar fi jungle surfing o adevărată aventură pe cablu la Înălțimea de 200 m deasupra pădurii, sau bungy jumping când Îți dai drumul În hăul amețitor, atârnând doar de un cablu. Curaj, nebunie, aventură!!! În aceste condiții ale sporturilor „forte” crește cu adevărat adrenalina și inima pare să sară din piept, dar și costurile sunt pe măsură (85 de dolari). Și nu sunt puțini cei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de trepte Înguste, pe care se Înghesuiau câteva sute de persoane, de toate vârstele și etniile, pentru a ajunge la buza craterului, de unde se deschide o panoramă copleșitoare. Emanații de gaze albe, cu miros pronunțat de pucioasă, se ridică din hăurile căscânde ale craterului, asemenea Întunecatului infern. O statistică indica că numai Între 1767-2004, vulcanul Bromo a erupt de 65 de ori, făcând importante pagube materiale și umane. Și cu toate acestea locuitorii venerează zeul vulcanului și-i aduc ofrande În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]