1,981 matches
-
invitații speciali; cardul de platină pentru reduceri la Bergdorf’s îmi va fi retras în secunda în care conducerea va afla ce s-a întâmplat; creatorii de modă vor înceta să-mi împrumute haine unicat când vor vedea în ce hal am ajuns din cauza despărțireorexiei; accesul în camera VIP-urilor de la Bungalow 8 îmi va fi interzis; și nu voi mai vedea niciodată un film înaintea tuturor, fiindcă nu voi mai primi invitații la premiere. Dacă eram norocoasă, singurul lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ar fi pentru ei dacă te-ai sinucide? — Bine’nțeles, i-am răspuns, ceea ce nu era chiar adevărat, căci de la ruperea logodnei încoace nu mă gândisem la nimeni altcineva în afară de moi. Le-ar fi mai bine fără mine ajunsă în halul ăsta. Nu sunt decât o povară. —Trebuie să te aduni. Nu te mai lăsa târâtă de toate toanele. — Nu pot să mă adun, sunt prea nefericită, i-am răspuns. — Se mai întâmplă să fim și nefericiți. Asta-i viața. Poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ce „stres incredibil“, cum îi spunea Julie, presupune invitarea a douăsprezece din cele mai bogate fete din New York acasă la tine, până nu m-a târât Julie în lumea paranoică a cinelor tematice. Pe cuvânt, s-a lăsat în așa hal dusă de val cu organizarea întâlnirii în cadrul clubului de lectură, de-ai fi zis că pune la cale balul inaugural de la Casa Albă. În clipa în care a lansat invitațiile și le-a trimis tuturor câte un exemplar de lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
A fost de acord numai pentru că era sigură că o să șocheze pe toată lumea. Ν După ce l-am dus pe Barclay înapoi la birou, m-am dus acasă și am sunat-o pe Daphne. Mă gândeam că o fi într-un hal fără de hal dacă, într-adevăr, Bradley a făcut ce mi-a zis Julie. Fugi de-aici! exclamă Daphne când îmi recunoscu vocea. Mă bucur să te aud. Ce mai faci? — Eu sunt bine, tu ce faci? am întrebat-o. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de acord numai pentru că era sigură că o să șocheze pe toată lumea. Ν După ce l-am dus pe Barclay înapoi la birou, m-am dus acasă și am sunat-o pe Daphne. Mă gândeam că o fi într-un hal fără de hal dacă, într-adevăr, Bradley a făcut ce mi-a zis Julie. Fugi de-aici! exclamă Daphne când îmi recunoscu vocea. Mă bucur să te aud. Ce mai faci? — Eu sunt bine, tu ce faci? am întrebat-o. — Mă simt minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
moale și se lovește de dinții de-acuma străini“. Vorbirea devine imposibilă, deși cei cuprinși de suferință gem și urlă. Apoi urmează etapa „sudorii de sânge“, care presupune „o mumificare progresivă a corpului inițial viu“. Limba se umflă în așa hal încât se strecoară dincolo de maxilare. Pleoapele se crapă și globurile oculare încep să plângă cu lacrimi de sânge. Gâtlejul este atât de umflat încât respirația devine dificilă și provoacă senzația neclară, dar îngrozitoare, de înec. În final, pe măsură ce soarele absoarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
alea molestate, de la adăpost... nici măcar pantofi în picioare...“ M-am uitat la hainele mele murdare și la picioarele desculțe, pline de praf. Chiar că arătam jalnic. Vreau să spun, fusesem strălucitoare odată. Liz Hurley n-ar fi ajuns niciodată în halul ăsta într-una din călătoriile ei la țară. —... a intrat prin efracție... am chemat poliția. Îmi pare rău, domnule. Poliția? Am început să bat în ușă. Hei, dați-mi drumul! am strigat. După câteva minute, am auzit cheia răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu cred. Îi plăcea acolo. Paula o lecuise de toate pastilele pe care le lua. — Totuși, cine știe? Vreo răbufnire de isterie? — Haide, Charles. (Binedispus, Crawford mă apucă de braț.) Fii cinstit cu tine Însuți. Femeile nu sînt niciodată În halul ăsta de isterice. Din experiența mea, sînt extrem de realiste. Noi, bărbații, sîntem mult mai emotivi. Atunci, ce-aș putea să fac? (Am descuiat portiera Renault-ului și am rămas jucîndu-mă cu cheile, nedoritor să-mi iau locul la volan.) Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În adevăratul sens al cuvîntului, eu fusesem intrusul. În atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se apropie de mine cu aerul că mă bănuia bătut În cap de soare. În orice caz, cunoașteți circumstanțele deceselor. — Hollinger și Bibi Jansen În jacuzzi? Probabil ceva nevinovat - cu scările În flăcări și cu dormitorul ei arzînd În așa hal, unde să se fi dus Bibi, dacă nu vizavi, În camera lui Hollinger? Poate au sperat că vor sta Întinși sub apă pînă se stingea focul. — Și doamna Hollinger În pat cu secretarul? — Alături de el În pat. În plafon era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putea duce. Crawford și prietenii lui Îi testau limitele și-o Împingeau la distrugere, parc-ar fi fost o Piaf sau o Billie Holiday și-ar fi avut un talent uriaș care s-o susțină. În realitate, era În ultimul hal de vulnerabilă. — Toată lumea pare s-o fi simpatizat, am observat asta la Înmormîntare. — La Înmormîntare? (Sanger se reîntoarse În prezent, privirea lui recăpătîndu-și concentrarea.) N-a fost cea mai bună zi a lui Andersson. E un băiat drăguț, ultimul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Edi. în general, toată lumea era fasci nată de Edi și-l credea capabil de orice. într-o zi, profesorul de desen îl chemase la tablă și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe catedră. îl apucase în așa hal tremuratul mâinii stângi, cu care desena, încât parcă i s ar fi transmis bâlbâiala în degete. A ieșit un desen jalnic, tremurat, fără nici un dumnezeu. Toți au râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gorilele păroase ce aruncau actuale căutături ironice, Vladimir medită cu voce tare: Auzi, colo: să dau telefon! Orice prost știe asta! Chestia e: ce facem acum, asupra nopții? Oricum, Vladimir nu a aflat niciodată cum ajunsese el, personal, în asemenea hal de deteriorare și nici cum de toate hotelurile, în respectiva noapte, au fost atât de aglomerate. Într-o piață, în care se oprise, după ce o luase la nimereală, scrutând prin ninsoarea deasă a nopții, cu maleta-diplomat subsuoară, mereu adunată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prietenul meu În cagulă, cască ochii mari, rămâne așa câteva clipe, apoi Începe să râdă. Se zguduie grăsimea sub sfoară. Râde omul, râde, are și de ce. Oare când și-o fi compus Andreea textele? Cum de i-au ieșit În halul ăsta, doar a avut timp să le pritocească o vară Întreagă. Sunt sigur că nici lui Leac nu i-a arătat nimic. Deși, dacă stau să mă gândesc, singura lui replică a părut Învățată de dinafară. Dar mai bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
în conformitate cu ordinele d-lui ministru". Azi se împlinesc ordinele numai când d. prefect sau subprefect voiesc să se răzbune asupra unui conservator. Statul e azi mașina prin mijlocul căreia cei lași se răzbună asupra protivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, libertatea, egalitatea și fraternitatea. Apoi bune sunt? Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc. III. BĂTRÎNII ȘI TINERII Cu greu pricepe o minte de rând că nu este în lumea aceasta nici o stare de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru a constata vechimea manuscriptelor, învățatul d. Giuvara a avut nevoie de... Tocilescu. Sfatul ce avem noi a-l da d-lui Giuvara este că scumpa noastră literatură națională născândă, care până acuma - slavă Domnului - n-a ajuns încă la halul de-a fi apărată și încurajată de bătrânul "Romînul", are nevoie de mai puțină suficiență și de mai multă modestie, mai ales din partea acelora cari prin sine nu însemnează nimic și cari vor să-și câștige un modest nume prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ce amenință Moldova întîi, apoi țara întreagă, ar fi ca cu un tren espres să plece toți in corpore în Moldova, să vază odată de aproape Botoșanii, Bacăul, Târgul Frumos, Iașii și să treacă apoi în câteva sate ca să vază halul la care a ajuns populația rurală. Atunci abia ar putea vorbi și vota în cunoștință de cauză. Acest argument ad oculos e și ieften și lesne de avut și ar lecui pe mulți de boala teoriilor umanitare. Iar cât despre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pericolul ce amenință Moldova întîi, apoi țara întreagă, ar fi ca cu un tren espres să plece toți in corpore în Moldova, să vază odată de aproape Botoșanii, Bacăul, Tîrgul-Frumos, Iașii și să treacă apoi în câteva sate, ca să vază halul la care a ajuns populația rurală. Atunci abia ar putea vorbi și vota în cunoștință de cauză. Acest argument ad oculos e și ieftin și lesne de avut și ar lecui pe mulți de boala teoriilor umanitare. Atâta am scris
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
arhitecți și se întorc, dacă se mai întorc, pătate, rupte la coperți, cu foi smulse și lipite grosolan cu pap... A trebuit să perorez luni de zile până să aflu că le împrumuta și că nu ea le aducea în halul în care le descopeream prin rafturi. Și alte luni să mi se spună cu privirea încărcată de patimă stranie: că de ce să nu se bucure și alții de ele? Ei, de ce? Toți sîntem oameni, eu le-am citit, aceste cărți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deosebire și că vechi adevăruri "ar putea fi cumva uitate. "E galben, nu mai are mult de trăit, continuă ea ca și când ar fi spus: e obosit, să-l lăsăm să se odihnească, a muncit mult. Uită-te! Uite în ce hal a ajuns! Blestemul de copil terță. Mamă, mi-a spus (ascultă aici!, făcu ea o paranteză amenințătoare), care e boala cea mai grea pentru un om? Cancerul, mamă! Ei, pe tata să-l lovească un cancer! Așa a zis! Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea? Ca și când logodnicul ei o fi fost vreo lumină. Atunci de ce nu s-a măritat cu el? Da, văd eu, zise rupând tăcerea care se lăsase între noi, a fost suficient să-ți apară în față ca să te turbure în halul ăsta..." Nu eram turburat în nici un hal, dar nu încercai s-o conving, fiindcă afirmațiile ei nu cereau niciodată desmințiri. E drept că nici ea nu credea în ele, încît o lăsai să vorbească mai departe. Dialogul nu era cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vreo lumină. Atunci de ce nu s-a măritat cu el? Da, văd eu, zise rupând tăcerea care se lăsase între noi, a fost suficient să-ți apară în față ca să te turbure în halul ăsta..." Nu eram turburat în nici un hal, dar nu încercai s-o conving, fiindcă afirmațiile ei nu cereau niciodată desmințiri. E drept că nici ea nu credea în ele, încît o lăsai să vorbească mai departe. Dialogul nu era cel mai reușit lucru dintre noi. "A venit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a făcut ochii sferici. "Te-au amnistiat? m-a întrebat. Parcă luaseși șase ani!" I-am povestit cum am reușit să-i reduc la doi, nu s-a mirat, dar continua să fie totuși mirat. "Și ai muncit tu în halul ăsta?" Avea aerul că îl mințeam. Da, ce te miri?" Nu se vede, zice, parcă ai mai întinerit, în loc să..." Acest compliment a fost, ca să zic așa, baza împăcării noastre. Am izbucnit în râs și l-am bătut pe spinare protector
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se sărută frățește pe gură cu Manoil (care, în scripte, nu figura deloc ca fratele ei) și leșină, înainte de-a „muri de plăcere“. O adevărată metaforă a iubirii; rămânea doar să completezi scena, întrebându-te ce-o omorâse în halul ăsta? Șapte ani mai târziu, la 1862, boieroaicele Zoe și Elena (proaspăt căsătorite) leșină pe rând în grădină, în timp ce fac conversație cu admiratorii lor iliciți. Dacă ar fi să ne luăm după același Bolintineanu, fețele lor deveneau când „pale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mică decât la ruletă.“ „Unde ai auzit asta?“ „Prietenul tău, Mihnea, a făcut calculele. Apropo, tot nu m-ai lămurit ce-i cu el.“ Nu trebuia să spun nimic, oricum nu știam mare lucru. Lucrurile se încâlciseră într-un asemenea hal, încât nu mai înțelegeam nimic. Parcă motoarele de căutare ale lui Lepidopteros se mutaseră din calculator în creier și zumzăiau acolo, aglomerând informațiile și suprapunând zeci de bănci de date; nu obțineam nici un rezultat. Puteam să mai trag de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]