3,185 matches
-
nu aștepta decât s-o strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încît să i se dea, ușor, la o parte halatul. Și, cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsîndu-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mișcare greșită, lăsîndu-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioare și m-am plâns că aveam o migrenă îngrozitoare; vroiam să iau puțin aer, să mă răcoresc. Roșeața i-a dispărut imediat din obraji. A devenit palidă de furie, s-a sculat și ea din pat, și-a aranjat halatul și a ieșit după ce mi-a aruncat din mers: ― Bine, domnule, du-te și te plimbă. Nici măcar nu-mi mai zisese, ca de obicei, "domnule sculptor". M-am dus la Dinu, l-am trezit, fiindcă se culcase devreme, și i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
discret. Scutură din cap. Nu vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța", îi zici lui Vecu, apucîndu-i de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, rîzi: "Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încîntată, înclinîndu-se, învîrtindu-se și zâmbind. Îmi place aici", mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta. "Femeia tot femeie", mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta. "Femeia tot femeie", mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzîndu-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. "Hai și stai pe fotoliul din fața mea", mi-a strigat. M-am așezat și ne
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ies din starea de îndobitocire în care mă aflam, ca să discute cu mine; avea răbdare, nu se grăbea, nu vroia să mă trezească brusc, poate visam... Nu visam? Știam că ea era acolo, în spatele meu, îmbrăcată ca de obicei cu halatul alb și zâmbind, dar nu vroiam să întorc ochii de la perete. Apoi am luat o foaie de hârtie și am început să scriu. Vroiam să-i las un bilet pe masă și să ies fără să mă uit la ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzuți din azil săriseră asupra Laurei și o trântiseră jos. "Eu, mi-a spus Domnul Andrei, am încremenit. Nu-mi venea să cred. Eram la câțiva pași în urma lor, ascuns de un mărăcine. I-am văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. "Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și i-a strigat lui Leon: "Așează-i, mă, palma pe gură". Dominic și Mopsul o țineau de picioare, trăgând de ele ca să i le despartă, Nelson o ținea de mâini, iar Filip și-a dat jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
jos ismenele, rămânând cu halatul pe el, și s-a vârât între picioarele Laurei. Parcă era un vierme, domnule sculptor, zău așa. Se chinuia, transpira, se înroșea, fără să reușească să-i facă nimic. Dominic l-a înhățat atunci de halat și l-a dat la o parte, zicîndu-i: "Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La sfârșit, Mopsul a făcut din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vîrît-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat de-acolo, erau toți roșii în obraji și cu ochii tulburi. Sărmana
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am luat după el, fiindcă mie, recunosc, îmi e frică de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea." Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea." Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alții. Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
izbucnit într-un râs isteric, idiot, din care nu mă mai puteam opri. Veniseră toți, în cap cu Mopsul care nu mă slăbea din ochi. Anton își regăsise severitatea profesională. Dodo își frământa ca de obicei degetele. Dominic își purta halatul ca o uniformă de majordom, iar Călugărul părea rușinat că trebuia să ia parte la o asemenea treabă. Victor stătea deoparte, cu dicționarul lui pe genunchi și tăia din când în când câte un cuvânt. După ritmul în care tăia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dintr-o generație predestinată sacrificiului în război și apoi a vremurilor vitrege prin care ne-a fost dat să trăim. La sugestia prof. Veronica Darabană, Mariana mă determină să consult un neurolog - dr. Ion Negoiță, un reper al profesionaliștilor în halate albe. Iau legătura telefonică, își consultă agenda de lucru și-mi promite vizita la domiciliu câteva ore mai târziu. A venit cu exactitate matematică la ora convenită. L-am primit ca pe o veche și valoroasă cunoștință; am discutat despre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o spusese mai multor delegații americane venite în vizită. Era trecut de patru dimineața și totuși soția lui nu se înșelase. Auzi din nou aceeași ușoară bătaie în ușă. Cine naiba putea veni în vizită atât de târziu? Luă un halat și își legă cordonul în jurul taliei în timp ce se târa spre ușa de la intrare a modestei lui case cu acoperiș roșu, în care locuia de când fusese înființată așezarea, cu decenii în urmă. O întredeschise doar și văzu figura lui Ra’anan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebuie să fie îmbrăcate potrivit, într-o rochie modestă. Dar ea se uita la bărbați. Chiar și acum erau destui, mulți înfășurați în șaluri mari, alb cu negru, cu fața la perete. Unii lăsau șalurile să le acopere capul, precum boxerii în halate cu glugă pregătindu-se de luptă. Alții le purtau pe umeri. Toți păreau să se legene înainte și-napoi pe călcâie sau să se balanseze într-o parte și-n alta cu ochii închiși. Maggie încercă să se apropie. —Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face bine să duci aparatul acesta înapoi la magazin. — Abia l-am adus înapoi săptămâna aceasta de la New Orleans, spuse domnul Levy, suflând în firele negre din părul de pe piept pe care le putea vedea prin decolteul în V al halatului său de pluș. Tocmai făcuse o baie de aburi și voia să se usuce complet. Chiar și cu o instalație de aer condiționat care funcționa tot anul și un calorifer, nu puteai fi niciodată sigur. — Ei și ce? Du-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou domnișoarei Trixie, observând cu amărăciune că noul ei ansamblu vestimentar era doar cu puțin mai prezentabil decât halatul și cămașa de noapte. — Cine? întrebă domnișoara Trixie, lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că ți-a trebuit mult timp să te schimbi. — Mie? Abia am plecat de aici. Vrei să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Keller și pe Billy Graham. — Maică Doamne! bolborosi Ignatius. Nu-i de mirare că ești atât de rătăcit. — Uite, spuse bătrânul, deschizând un dulap de metal de lângă sobă. Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de academician. Ignatius îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deschizând un dulap de metal de lângă sobă. Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de academician. Ignatius îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e gata să iasă puiul. — Leagă-l la talie cu cordonul. — Nici nu mă gândesc. Chestiile astea sunt făcute să fâlfâie libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător. Dă-mi-l pe celălalt, care strălucește și are bandă albă pe anvelope. — Bine, bine, spuse țâfnos bătrânul. Scoase capacul unui mic rezervor de pe cărucior și începu să transfere încet în el cu furculița crenvurștii din oală. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]