2,290 matches
-
chiar la capul mamei, gudurându-se și emițând puternice semnale sonore deasupra capului ei. Mama a auzit aceste semnale, dar, în starea de toropeală, de oboseală și semiinconștiență în care se afla, a pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept halucinații. Dar nu erau halucinații, ci lătrături aievea, reale, scoase de un câine credincios care își manifesta bucuria la vederea stăpânului. Numai că el nu înțelegea mare lucru din această întâmplare și a abandonat-o puțin pe mama pentru a veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gudurându-se și emițând puternice semnale sonore deasupra capului ei. Mama a auzit aceste semnale, dar, în starea de toropeală, de oboseală și semiinconștiență în care se afla, a pus toate acestea pe seama închipuirii ei, drept halucinații. Dar nu erau halucinații, ci lătrături aievea, reale, scoase de un câine credincios care își manifesta bucuria la vederea stăpânului. Numai că el nu înțelegea mare lucru din această întâmplare și a abandonat-o puțin pe mama pentru a veni să ne comunice nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de excelentă bună dispoziție în care se afla apărătorul legii, provocată de această scenă atât de amuzantă, atât de picantă... Ha, ha, ha! Pinguinii... Ha, ha, ha! Pinguinii...! Creierul lor atins grav de alcool intrase într-o avansată stare de halucinație, fiind cuprins de un delir copleșitor și traumatizant. Plin de importanță, cu pieptul bombat, convinși că superiorii ierarhici vor aprecia actul temerar la adevărata lui dimensiune, se vedeau de pe acum promovați în grad și funcție la "EXCEPȚIONAL", cu galoane și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aparatul nostru auditiv a deslușit limpede o voce omenească. Hei! Mai trăiți? Curaj! Gata, sunteți salvați! Vocea primarului, sonoră și optimistă, ca și izbiturile lopeților care loveau ritmic lemnul ușilor din exterior degajând zăpada ne-au convins că nu aveam halucinații și că totul era aievea. Ușa de la intrare s-a deschis larg, iar în fața noastră se afla primarul împreună cu un grup de bărbați tineri. Vă mulțumim, domnule primar, că ne-ați salvat de la o moarte sigură! Vă mulțumesc oameni buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
magnolie. Cobor încet din pat, rămînînd mult timp în picioare în spatele ei, incapabil să spun ceva, ori să fac un gest. De obosit ce sînt, nu pot decît să mă întreb dacă, într-adevăr, Teona e aici, ori am eu halucinații... Teona, șoptesc eu, atingîndu-i brațul. Teona tresare și se întoarce domol către mine. Scutură din cap cu mîndrie, își trece maiestuos vîrful degetelor peste buclele părului, trupul i se îndreaptă într-un gest plin de demnitate, iar ochii, umezi bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci?" "Eu trag, rad tot! Decât să plângă mama, mai degrabă să plângă mă-sa". M. M.: Apar halucinațiile. S. B.: Apare oboseala, stresul. Un stres reciproc potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia în locașul de tragere. Pe la miezul nopții se trage foc de la biută. M. M.: Da
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau scârbă), am fost expus unor ușoare halucinații. Unele sunt auditive, altele sunt optice, dar de nici unele n-am profitat prea mult. Vocile fatidice care l-au reținut pe Socrate sau au Îmboldit-o pe Janeta Darc au degenerat În cazul meu la nivelul unor sunete pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avem la adresa lor, de exemplu diferitele corecții ce le sunt aplicate, permițând să ne închipuim că ei trag un mare folos pentru imaginația lor, că ei gustă destul delirul lor, pentru a fi valabil numai pentru ei. Și, de fapt, halucinațiile, iluziile etc. ... nu sunt deloc o sursă de plăcere neglijabilă. Senzualitatea mai bine ordonată își va găsi partea ei, știind că vor domestici seri de-a rândul acea mână frumoasă care, în ultimele pagini de inteligență de Taine, se dedă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care s-a scris că ar fi un prototip de schizofren, când, în realitate, este prototipul insului normal. Reacțiile prințului sunt exemple de reacție morală normală. S-a spus că întâlnirea lui Hamlet cu stafia tatălui său ar fi o halucinație; dar, orbiți de profesie, psihiatrii uită de dreptul la ficțiune al dramaturgului. Exemplele sunt, practic, infinite. Sensul lor este însă același, căutarea obsesivă, a umbrei care face îndoielnică povestea. Psihiatrii țin la optica lor, sunt, oricum, dogmatici. Nu putem proceda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acestei tablete) partea de poveste. Pentru că sumbra existență a acestor oameni s-a luminat deodată. Fiecare, în felul său, uneori naiv sau ridicol, unii extrem de simplist, pe măsura minții, redusă, alții complicat, un "fel" încurcat în resturi de delir și halucinații, alții expansiv, alții doar trist, pur și simplu trist. Dar fiecare din acești bolnavi avea o emoție scrisă pe față, citindu-se printre riduri, văzându-i-se în ochi. Toți păreau uluiți de faptul incredibil care urma să li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deși nouă, se află în Evul Mediu, iar slujitorii acestui loc sfânt sunt atât de înapoiați încât scot dracii din om ca un dentist care scoate cu cleștele o măsea stricată. O măicuță tânără avea tulburări psihice, agresivități și, poate, halucinații. Preotul acestui sfânt lăcaș a încercat să scoată din tânăra măicuță "dracul" care se încuibase, după convingerea lui, în făptura bolnavei. Pentru că intervenția terapeutică mergea greu, preotul a cerut ajutorul unor măicuțe care au legat bolnava de o cruce, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe care îl urmărește fără a se abate de la raționamentele logice și din care deduce consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar și cei
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de puțin stabilite de către pacient, dar el aderă la ele cu o tenacitate extremă. Pacientul și-a format o viziune delirantă asupra lumii și din această perspectivă interpretează noi experiențe. Astfel, persecuția devine tot mai fantastică. După cum am putut constata, halucinațiile adevărate nu joacă nici un rol. Această boală distinctă, în care iluzia de a fi tratat rău și exacerbarea stimei de sine se dezvoltă destul de încet, fără tulburări ale vieții emoționale și fără ca voința să devină proeminentă, o vom numi "paranoia
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o altă patologie biologică la baza tulburărilor psihice majore. Entitatea afecțiunii, după metoda kraepeliniană, se degajă, înainte de toate, în evoluția bolii. Nimic din aceasta nu dezvăluie vreo cauză organică subiacentă, ceea ce exclude evoluția demențială. Psihiatrul german remarcă natura episodică a halucinațiilor, dar insistă asupra frecvenței experiențelor vizionare sub formă onirică sau vigilă, și le descrie în termeni de "afecte", "reprezentări perceptive", "intuiții delirante". În ultima versiune a manualului, Kraepelin scrie că paranoia ar trebui să fie limitată tematic și logic la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cronică, stabilă, caracterizată prin prezenta delirurilor, construite logic și consistente intern (ea având mai curând caracter intelectual decât afectiv), legate patologic de aspecte ale vieții reale, ce nu par să deterioreze capacitatea de a raționa ori comportamentul, uneori însoțite de halucinații, concentrate pe o singură temă (monomanie), dar care poate prezenta variații (persecuție, grandoare) în care pacientul dovedește o exagerată stimă de sine. Ca factori favorizanți ar fi 1) predispoziția constituțională a personalității, efect al unor anomalii de dezvoltare (cum este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
à base d'interprétations délirantes) sau, mai pe scurt, "delir de interpretare" (délire d'interprétation). În timp ce primele se bazează pe tulburări senzoriale dominante și cvasi-permanente, celelalte au la bază, aproape exclusiv, ceea ce ei denumesc délire d'interprétation, fenomen distinct de halucinație, iluzie, idee delirantă, interpretare falsă, un raționament "având ca punct de plecare o senzație reală, un fapt exact care, în virtutea asociației unor idei legate de porniri și de afectivitate, dobândește, cu ajutorul deducțiilor și inducțiilor eronate, o semnificație personală pentru bolnavul
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu ajutorul deducțiilor și inducțiilor eronate, o semnificație personală pentru bolnavul astfel încurajat să raporteze totul la propria persoană". Delirul de interpretare este o psihoză sistematizată cronică caracterizată prin: "1) multiplicitatea organizării interpretărilor delirante; 2) absența sau prezenta puțin semnificativă a halucinațiilor, contingența lor; 3) persistența lucidității și activității psihice; 4 ) evoluția prin extindere progresivă a interpretărilor delirante; 5) incurabilitate, dar fără a conduce la demență" (pp. 3-5). Delirul de interpretare (délire d'interprétation), la rândul lui, este parte a unui grup
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cazul lui Jean-Jacques Rousseau - se caracterizează prin prezenta unor fenomene contradictorii, coordonarea lor într-un sistem variind foarte mult: pe de o parte, dereglări delirante manifeste, pe de altă parte, păstrarea activității mintale. În plus, se remarcă raritatea sau absența halucinațiilor. Simptomul principal rămâne concepția delirantă, sub forma ideilor de persecuție, de gelozie, mania grandorii, ideile mistice sau erotice, fie izolate, fie combinate sau succesive. Le apropie pe toate faptul că se mențin în domeniul posibilului și verosimilului, pacienții știu întotdeauna
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Die Prognose der Dementia præcox (Schizophreniegruppe), Paul Eugen Bleuler scoate în evidență fundamentele pur psihogene ale paranoiei. Descriind-o ca o "reacție psihică" sau ca o "psihoză situațională", psihiatrul elvețian lărgea definiția afecțiunii pentru a include și cazuri ce reprezentau halucinații, o formă paranoidă de ,,demență precoce" (dementia præcox) pe care a denumit-o "schizofrenie", de la cuvintele grecești schizein (σχίζειν, "separă-desface-sparge") și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-, "minte"), al cărei simptom principal este "divizarea" funcțiilor psihice (cf. Scharfetter 2001: 35). Bleuler credea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a simptomelor schizofrenice în cele două cazuri, căci în final ar fi vorba de una și aceeași maladie (paranoia fiind sindrom al schizofreniei), incurabilă, dar care nu perturbă grav afectivitatea și procesele de cunoaștere, nu e de regulă însoțită de halucinații și nu duce numaidecât la demență. Cele două maladii se intersectează, cu mențiunea că procesualitatea schizofreniei e mai largă și mai fragilă, câtă vreme procesualitatea paranoică, cu o stranietate mai discretă, nu presupune perturbări. De la psychose paranoïaque dans ses rapports
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
În ciuda evoluției cronice, "starea nu pare să interfereze cu gândirea ori cu personalitatea pacientului". Totuși, parcă pentru a ilustra o anumită confuzie semiologică, se semnalează și "schizofrenia paranoidă", identificată prin prezența delirurilor de persecuție și de grandomanie, frecvent asociate cu halucinații prin atitudine ostilă și agresivitate consistentă, dar nepărând a dezorganiza personalitatea pacientului (DSM-II: 35-38). Maladia reapare în 1980 (DSM-III) și 1987 (DSM-III-R) sub o nouă titulatură, de "tulburare delirantă" (delusional disorder), schimbarea denumirii fiind motivată și prin faptul că, în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ori Kretschmer. Cu toate acestea, se pot observa unele evoluții interesante. Semiologie și diagnostic Paranoia (tulburarea delirantă) este o afecțiune mintală cronică din grupul psihozelor - un întreg ansamblu de psihopatologii caracterizate prin existența episoadelor psihotice cu durată variabilă: idei delirante, halucinații, convingeri anormale, care alterează simțul realității și devin surse de noi și false sensuri. Caracteristică bolii este anosognoza, căci lipsește conștiința stării patologice. Paranoia este un termen generic căruia cu greutate i se atașează o definiție precisă, fără a avea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]