1,830 matches
-
celor doi poeți în a înțelege "realitatea" subiectelor psihologice de studiu. "Și acum, visând la zâmbetul șiret al lui Beldiceanu din seara aceea, evocând după atâția ani figura sărmanului Gruber, te întrebi, unde s-ar fi oprit acest conquistador de himere, înzestrat cu știința care o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te 'ntrebi ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la o premisă falșă poate, a izbutit să clădească un edificiu așa de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
douăzeci sau cincizeci de persoane care să dea rezultate analoage. În așteptare, autorul rămâne rezervat în privința validității lor. Criteriul adevărului pentru psihologia descriptivă am spus-o și o repetăm este concordanța observațiilor; în afara acestei reguli nu există decât iluzie și himeră" (Binet, 1893, p. 444). Acest comentariu, la care sunt trecute doar inițialele autorului (V.E.), evidențiază lucrarea ca fiind printre cele mai importante de la acest congres. La puțină vreme după al doilea congres internațional de psihologie de la Londra, în anul 1893
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
după cum spuneam mai înainte, va face, fără să înțeleagă nimic din cizmărie, un cizmar care li se va părea adevărat celor ce nu pricep mai mult decât el și care judecă după culori și atitudini." (600c-601a) Duplicat al lumii fenomenelor, himere de la care Platon vrea să-l îndepărteze pe om pentru a-l introduce în universul transcendenței, literatura este o artă a imitației. Ea nu face decât să-l mențină pe om în greșeli grosolane. "Creatorul de fantome, imitatorul, zicem noi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevăratul model, dacă nu există nici întreg nici parțial în natură?", întreabă Grimm în Corespondența lui, sau, sub o formă aparent mai naivă, Cel de-al Doilea protagonist din Paradox, care spune: "Dar modelul acesta ideal nu este cumva o himeră? (....) Însă pentru că este ideal, nu există: or nu există nimic în cuget care să nu existe și în simțire." Pentru a prezenta acest model ideal, dacă el nu există nicăieri, este de neimaginat, pentru Grimm sau pentru Diderot, să facă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Universitatea din Sidney, Arrabal s-a explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla experiență de actor, regizor și profesor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau ale vânătorului care, destul de rar și în urma unor strădanii, nimerește ținta. Mi-ar părea bine dacă privitorii vor gândi că, măcar unele pagini, au meritat aceste strădanii. De altfel, demersul artistic nu este decât încercarea de apropiere de această himeră numită artă, pe care nimeni nu a reușit s-o definească. Cineva spunea că răspunsul la întrebarea: ce este arta? depinde de interesul persoanei care răspunde. Arta este ceea ce fac eu (pictorul). Arta este ceea ce spun eu (criticul de artă
De la pasteluri la imagini digitale by Cezar Duca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/780_a_1746]
-
TUDOR ARGHEZI Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale CĂRTĂRESCU, MIRCEA / Mircea Cărtărescu. - Ed. a 2-a. București: Humanitas, 2002 188 p.: 18 cm. (Top H) ISBN 973-50-0219-l 821.135.l-31 (c) HUMANITAS, 2002 ISBN 973-50-0219-l Prietene, cum să lupt cu himera mea? Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
voi ști vreodată. Mă răsucesc, fac piruete, strig tare și totul rămâne apoi la fel de imobil, tăcut, țiuitor. Merg în cameră, sting soba și intru în pat. în întunericul absolut stau cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în viața mea de adolescent retras și sfios. Cu acel cuțit irizat care, apăsând ușor, sadic, în structurile mezencefalului, mi-a despărțit emisferele una de alta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dat seama că sânt amețit și excitat. Conversația noastră a început să-și plimbe mâinile pe corpuri, să pătrundă încet pe sub haine, să strângă și să mângâie. Știam că nu trebuie, știam că asta mă va slăbi în lupta cu himera mea, și totuși am chemat-o la mine. A mai făcut ceva pe la bucătărie, pe când terminam de băut a 61 doua sticlă, și apoi a apărut îmbrăcată ca un arlechin, cu un pulovăr verde fosforescent și ciorapi roșii cu model
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
monstruoase, numere de telefon și nume cu litere diforme, ir axe fără gramatică... Iar acum, dimineața, cu mintea ceva mai limpede, încerc să pătrund iarăși în sfera aceea, în chistul acela hidatic numit Budila, încerc să mă apropii iarăși de himeră, de insuportabil, cum se apropie o insectă străvezie de coaja becului fierbinte și orbitor. Discoteca din seara zilei a doua se confundă în amintirea mea cu toate cele care au urmat, dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
văd, o văd, îi simt halena de fiară pe față, îi văd, îi simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o văd, îi simt halena de fiară pe față, îi văd, îi simt țâțele de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise către mine un filament orbitor, un tentacul de flacără, care m-a înglobat și m-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a bere și a ciorapi murdari. M-am culcat, scoțîndu-mi doar pantofii, 162 m-am acoperit cu pătura peste cap și am adormit imediat, fără vise, cum nu reușisem niciodată în nopțile de la Budila. Doamne, cât de aproape sânt de Himeră! O simt lângă mine, lipită de mine, în mine, aproape c-o pot întrezări acum, deși n-o pot încă atinge, sau o ating fără să pot spune ce e, asemenea unui apraxic căruia i se pune-n palmă un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
atât de des în minte dimineața umedă, cu imense ceruri roșii, când, ținut de mânuță de mama, ne-drep-tam direct spre globul de purpură al soarelui, printr-o zonă a orașului necunoscută, cu ziduri vechi și statui uriașe de bronz închipuind Himere... Mergem la Ancuța, să ne jucăm cu jucăriile ei", îmi spunea mereu mama, dar eu știam că acela nu era drumul spre verișoara mea. Mi-era tot mai frică. Am ajuns în fața unei construcții gigantice, cu mii de ferestre în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mișcare pentru a o opri, 22 mai, zilnic îmi spun că Alain e bărbatul potrivit pentru Ana, că el îi va putea fi alături toată viața, s-o ocrotească, s-o iubească și nicidecum eu, care mă iau mereu după himere, uitând de ea cu inocența copilului care se ia pe stradă după ceva ce-i atrage luarea-aminte, rupându-se complet de cel ce-l însoțește și după ce și-a satisfăcut curiozitatea uluitoare se-ntoarce și-și caută din priviri însoțitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
text Închis În forma aceea fragilă pe care nu l-am descifrat niciodată, fiindcă n-am reușit să prind bărcuța de hârtie În care era custodit. În acest eșec dublu se Înscrie toată aventura prezentă și viitoare a ființei mele. Himera hieroglifei Închisă În foaia de caiet a lui E. călătorește și acum pe ape, a ajuns În Dunăre, În mare, a trecut Bosforul, Mediterana; acum așteaptă cu emoție Întâlnirea cu Oceanul. (oricând) „De ce nu stai de vorbă cu nimeni?“, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai grele insulte. Dar eu mi-am plătit fericirea... Am plâns În fața lor, a dușmanilor. Dar va veni și vremea răzbunării! 29 mai 1960 (duminică) În inima mea există un gol mare - acela al dragostei. Nu pot iubi decât pe himera Arthur, deoarece viața nu-mi oferă decât caractere mici, josnice și suflete goale sub masca frumuseții. În cercul În care mă aflu n-am găsit nici un caracter corespunzător ideilor mele - dârz, sincer, puternic. Totul va dispărea. Dar În schimb, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar tu trăiai În mine, erai material numai În imaginația mea, uneori bolnavă. Venind lângă mine, tu nu mi-ai alungat singurătatea, ci i-ai smuls sufletul ei, icoană care erai tu. Și oare nu este minunat ca, În loc de o himeră, să iubești un om? Ba da, dar e Îngrozitor de dureros atunci când vezi ce rece se poartă acel om drag cu tine. Și tocmai de aceea m-ai robit atât! 5 octombrie 1961 (joi) Oare să fie adevărat ce am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea reda aceasta? Să sperăm. Nenorocită dragoste! Și când mă gândesc că toată afecțiunea mea se concentrează În acel chip minunat, nepăsător și Împăcat a trăi În mediocritate. Nu trebuie să rup această pasiune, mi-aș distruge tot viitorul. Arthur, himera mea, Începe să aibă chipul lui Petre! 29 octombrie 1961 (duminică) Petre n-a dat toată ziua pe la mine, lăsându-mă În crudă așteptare și-n visuri deșarte. M-am hotărât ca, de revelion, să plec la Sofia cu Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
căruia să nu-mi cântăresc orice cuvânt Înainte de a vorbi, omul căruia, aruncându-mă de gâtul lui, să-i pot spune din toată inima „dragul meu“, și aceasta În mod spontan? Nu, nu există un asemenea om, e doar o himeră după care alerg, crezând că fiecare chip ascunde ceva din el, el care nu există, el al tău și-al altora, el pe care nu-l cunoști bine, dar știi precis cum ar arăta dacă ar fi să-ți apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
puțin odată cu ei. Zile Întregi aștepți la blocul Continental, lângă Biserica Rusă, să se aprindă luminița speranței. Seară friguroasă de martie. Obosit, În drum spre casă, treci prin spatele spitalului Colțea și pe strada Scaune, dintr-un subsol, ca o himeră Îți apar În fața ochilor Ceaușescu și Ceaușeasca În persoană. Pentru prima dată În viață Îi vezi fața de aproape, doar la câțiva metri. Îi spui pur și simplu: „bună seara”. Și-ți rămâne În gât bună seara ăsta, că doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă topindu-se În ape. „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Carele ești În ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum În cer și pre pământ. Pâinea noastră cea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]