8,599 matches
-
pedepsei, astfel încât stimulările din aceste zone provoacă animalelor teamă sau durere. Acești centri acționează într-o manieră complexă, în special prin intermediul hipofizei, „dirijorul glandelor hormonale”, care secretă în zone foarte bine stabilite microcantități de substanțe; acestea stimulează glandele care secretă hormoni. Astfel, stimularea chimică sau electrică a hipotalamusului declanșează diferite nevoi și comportamente vegetative; injectarea unor cantități mici de hormoni sexuali la cobai declanșează hipersexualitate: prin stimulare electrică, Vaughan și Fisher au declanșat la cobai coituri complete (finalizate prin ejaculare) de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
special prin intermediul hipofizei, „dirijorul glandelor hormonale”, care secretă în zone foarte bine stabilite microcantități de substanțe; acestea stimulează glandele care secretă hormoni. Astfel, stimularea chimică sau electrică a hipotalamusului declanșează diferite nevoi și comportamente vegetative; injectarea unor cantități mici de hormoni sexuali la cobai declanșează hipersexualitate: prin stimulare electrică, Vaughan și Fisher au declanșat la cobai coituri complete (finalizate prin ejaculare) de 44 de ori la rând. Comportamente similare, de hiperfagie sau de ovulație, au fost obținute la iepure (Donnet, 1969
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de soare. În continuare, cercetările au arătat că, într-adevăr, intervenea cantitatea de lumină, iar prin bolta osoasă, mai subțire în vârful craniului, aceasta stimula o structură ca un fel de ochi fosil: epifiza. Stimularea epifizei de către fotoni declanșează un hormon, melatonina, care activează toate funcțiile hipotalamusului. Descartes credea că Dumnezeu comunică cu sufletul prin glanda pineală, punctul de plecare al spiritelor animale, care conferă mobilitate diferitelor părți ale corpului. Nu era departe de adevăr, dar, la fel ca la incași
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și la om. Bunul mers al acestui sistem corespunde activităților sociale, printre care faimosul grooming (despăducherea reciprocă) întâlnit la maimuțe și contactele directe dintre oameni: de la strângerile de mână sau bătăile pe umăr până la mângâierile iubirii. Pe plan biochimic, diverși hormoni ai hipofizei se răspândesc în creier și creează o multitudine de stări emotive; de exemplu, vasopresina ar putea fi hormonul dorinței sexuale (n cazul masculilor castrați, vasopresina scade la jumătate în creier), în timp ce occitocina ar fi hormonul instinctului maternal (și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și contactele directe dintre oameni: de la strângerile de mână sau bătăile pe umăr până la mângâierile iubirii. Pe plan biochimic, diverși hormoni ai hipofizei se răspândesc în creier și creează o multitudine de stări emotive; de exemplu, vasopresina ar putea fi hormonul dorinței sexuale (n cazul masculilor castrați, vasopresina scade la jumătate în creier), în timp ce occitocina ar fi hormonul instinctului maternal (și al comportamentului care asigură subzistența la mascul) și al plăcerii sexuale. Astfel, cantități mari de occitocină și de neurotransmițători opiacei
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
plan biochimic, diverși hormoni ai hipofizei se răspândesc în creier și creează o multitudine de stări emotive; de exemplu, vasopresina ar putea fi hormonul dorinței sexuale (n cazul masculilor castrați, vasopresina scade la jumătate în creier), în timp ce occitocina ar fi hormonul instinctului maternal (și al comportamentului care asigură subzistența la mascul) și al plăcerii sexuale. Astfel, cantități mari de occitocină și de neurotransmițători opiacei sunt produși în creier în momentul orgasmului. În schimb, depresia socială este provocată de absența contactului social
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
secunde mușchii (în caz de mânie sau frică, dar și în timpul actului sexual). Există însă o altă axă de comandă, numită „corticotropă”. Fiind hormonală, este mai lentă (Mormède, 1989), îi trebuie un sfert de oră pentru a se mobiliza, fiindcă hormonii se deplasează în sânge mai încet decât influxul nervos. Procesul începe la nivelul creierului vegetativ (hipotalamus) și se încheie, în urma unei cascade de secreții, cu hormonii cortico-suprarenali (glande care se află deasupra rinichilor), corticosteroizii, care sunt hormonii stresului. Concluzie Iată
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lentă (Mormède, 1989), îi trebuie un sfert de oră pentru a se mobiliza, fiindcă hormonii se deplasează în sânge mai încet decât influxul nervos. Procesul începe la nivelul creierului vegetativ (hipotalamus) și se încheie, în urma unei cascade de secreții, cu hormonii cortico-suprarenali (glande care se află deasupra rinichilor), corticosteroizii, care sunt hormonii stresului. Concluzie Iată un excelent exemplu de procese desfășurate în paralel: reacțiile nervoase sunt foarte rapide (de exemplu, palpitațiile cardiace), pe când reacțiile hormonale sunt lente. Întrucât viteza nu este
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se mobiliza, fiindcă hormonii se deplasează în sânge mai încet decât influxul nervos. Procesul începe la nivelul creierului vegetativ (hipotalamus) și se încheie, în urma unei cascade de secreții, cu hormonii cortico-suprarenali (glande care se află deasupra rinichilor), corticosteroizii, care sunt hormonii stresului. Concluzie Iată un excelent exemplu de procese desfășurate în paralel: reacțiile nervoase sunt foarte rapide (de exemplu, palpitațiile cardiace), pe când reacțiile hormonale sunt lente. Întrucât viteza nu este egală, reacțiile nu apar în aceeași ordine: hormonii se deplasează mai
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
corticosteroizii, care sunt hormonii stresului. Concluzie Iată un excelent exemplu de procese desfășurate în paralel: reacțiile nervoase sunt foarte rapide (de exemplu, palpitațiile cardiace), pe când reacțiile hormonale sunt lente. Întrucât viteza nu este egală, reacțiile nu apar în aceeași ordine: hormonii se deplasează mai lent decât influxul nervos - este necesar un sfert de oră pentru ca hormonii să străbată vasele sanguine, în timp ce viteza influxului nervos este, în medie, de 50 m/sec, adică de cinci ori mai rapidă decât alergătorii la proba
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
reacțiile nervoase sunt foarte rapide (de exemplu, palpitațiile cardiace), pe când reacțiile hormonale sunt lente. Întrucât viteza nu este egală, reacțiile nu apar în aceeași ordine: hormonii se deplasează mai lent decât influxul nervos - este necesar un sfert de oră pentru ca hormonii să străbată vasele sanguine, în timp ce viteza influxului nervos este, în medie, de 50 m/sec, adică de cinci ori mai rapidă decât alergătorii la proba de o sută de metri (puțin sub 10 m/sec). Se explică astfel anumite bizarerii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Se explică astfel anumite bizarerii legate de reacțiile noastre emotive. Pentru a evita un ambuteiaj, putem reacționa foarte repede frânând și trecând pe banda de urgență (asemeni căilor nervoase rapide), pentru ca apoi (la fel ca în cazul funcției lente a hormonilor) să ni se înmoaie picioarele și să avem o senzație de vomă... Așa se explică faimosul șoc posttraumatic ce apare după un pericol... Pentru mai multe detalii Fraisse, P., „Les émotions”, în P. Fraisse și J. Piaget (ed.), Traité de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sistemul de urgență Cuvântul stres a fost propus de canadianul Hans Selye pentru a desemna reacțiile de adaptare a organismului în fața unor evenimente neplăcute. Aceste reacții produc modificări nervoase și hormonale foarte intense, care culminează, printre altele, cu secreția de hormoni corticosteroizi (hidrocortizon) de către glandele suprarenale (aflate deasupra rinichilor). Acești hormoni corticosteroizi eliberează energie, glucoză din mușchi, din oase și din țesutul limfoid al oaselor ce asigură protecția imunitară, astfel încât stresul generează o serie de boli foarte variate, de la atrofierea masei
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Hans Selye pentru a desemna reacțiile de adaptare a organismului în fața unor evenimente neplăcute. Aceste reacții produc modificări nervoase și hormonale foarte intense, care culminează, printre altele, cu secreția de hormoni corticosteroizi (hidrocortizon) de către glandele suprarenale (aflate deasupra rinichilor). Acești hormoni corticosteroizi eliberează energie, glucoză din mușchi, din oase și din țesutul limfoid al oaselor ce asigură protecția imunitară, astfel încât stresul generează o serie de boli foarte variate, de la atrofierea masei musculare sau osoase până la scăderea sistemului imunitar... Sistemul stresului este
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
chimici, printre care și medicamentele (Bishop și Cook, 1981). În cele mai multe tratate de genetică medicală, se consideră că dintre medicamentele relativ răspândite, cele cu risc mare de a induce mutații (medicamente teratogene) sunt: streptomicina, vitamina A, tetraciclina și, în general, hormonii androgeni. Cele mai multe mutații au însă o ocurență spontană. Marea diversitate a formelor de viață indicată de fosilele analizate până în prezent sugerează că a avut loc o acumulare de mutații generatoare de variații mai mari sau mai mici, iar aceste variații
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
se admite, că ar fi de 5 12 mg/2500calorii; în regnul vegetal cantitățile de acid pantotenic sunt limitate (440μg/g substanță uscată, mai ales în legume), responsabil de sinteza extraenzimatică a acizilor grași [Oeriu, 1974], a colesterolului și a hormonilor steroizi (hamei - Humulus lupulus, salvie - Salvia officinalis, potbal - Tussilago farfara) etc. Acidul pantotenic are un rol important pentru a contrabalansa afecțiunile endocrine cu deficit, alături de țelină - Apium gravedens (recomandată în bolile tiroidiene). Biotina Vitamina H (Szent-György, 1940) se găsește în
III. Principalele (pro)vitamine și (info)energetica naturii. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
datorită unei tumori și/sau inflamații: ochiul, oasele, pielea, penisul, testiculele etc. Glanda tiroidă, prin situația relativ superficială ne permite să apreciem de asemenea modificările de volum globale ori parțiale. Inspecția trebuie să cuprindă și țesutul sau organele receptoare de hormoni în mod special, deoarece este necesar în acest scop să examinăm bolnavul în totalitate. P1. Palparea se aplică în diagnosticul bolilor, ce se manifestă prin tumefiere în general pentru țesuturile și organele accesibile tactului digital. Primul loc îl ocupă organele
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
care o cantitate neadecvată dintr-o anumită substanță la nivelul receptorilor funcționali importanți din creier, ca și neurotransmițătorul noradrenalină a fost identificată ca și factor cauzator. Noradrenalina a fost recunoscută pentru mai mult de un jumătate de secol ca un hormon legat de stres. Studiindu-se influența compușilor (cocaina, amfetamina) care din punct de vedere al acestei ipoteze ar trebui să funcționeze ca antidepresive, aceștia au fost găsiți ineficienți în tratarea depresiei fiind asociați mai degrabă cu letargia și sedarea decât
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
rolul deficitului de serotonină în cazul depresiei: studierea postmortem a pacienților depresivi și a victimelor sinuciderii au descoperit nivele reduse de serotonină; testele de provocare farmacologică care presupun administrarea de medicamente și evaluarea schimbărilor conexe în concentrația de plasmă a hormonilor a căror eliminare este reglată de serotonină: de exemplu, administrarea intravenoasă a triptofanului este atenuată în cazul pacienților depresivi și revine la normal urmând tratament cu triciclice și litiu. Teoria biologică a depresiei oferă o perspectivă unilaterală în explicarea acestei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
tulburări afective prin distrugerea neurobiolgică. În această secțiune, vom aduce dovezi ale contribuției genetice în cazul depresiei și maniei. În al doilea rând vom evidenția rolul neurotransmițătorilor. În al treilea rând, vom explora ipotezele conform cărora, sistemul neuroendocrinologic, care reglează hormonii în întreg organismul, se dereglează în cazul tulburărilor afective. În al patrulea rând, vom examina o varietate de anomalii neurofiziologice care au fost descoperite la oameni suferind de tulburări afective. Rolul geneticii în cazul tulburărilor depresive Studii despre incidențele medicale
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de noi episoade crește. De asemenea, ajută în a explica de ce perioada normală dintre episoade este în scădere de-a lungul timpului, în cazul multor persoane care suferă de tulburări afective. Disfuncțiile endocrine Sistemul neuroendocrin reglează un număr semnificativ de hormoni care, la rândul lor afectează funcțiile vitale precum somnul, apetitul, instinctul sexual și abilitatea de a simți plăcerea. Hormonii ajută, de asemenea, corpul să răspundă stresorilor de mediu. Cele trei componente principale ale sistemului neuroendocrin hipotalamusul, cortexul suprarenal și hipofiza
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a lungul timpului, în cazul multor persoane care suferă de tulburări afective. Disfuncțiile endocrine Sistemul neuroendocrin reglează un număr semnificativ de hormoni care, la rândul lor afectează funcțiile vitale precum somnul, apetitul, instinctul sexual și abilitatea de a simți plăcerea. Hormonii ajută, de asemenea, corpul să răspundă stresorilor de mediu. Cele trei componente principale ale sistemului neuroendocrin hipotalamusul, cortexul suprarenal și hipofiza, care funcționează împreună într-un sistem corelat care este în strânsă legătură cu sistemul limbic și cortexul cerebral. Acest
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
strânsă legătură cu sistemul limbic și cortexul cerebral. Acest sistem este adesea numit axa hipotalamus cortex suprarenal și hipofiza, sau axa H.P.A. În mod normal, atunci când intrăm în contact cu un stimul, axa H.P.A. devine mai activă, crescând nivelul de hormoni, precum cortizonul, care ajută corpul să reacționeze la stimuli, făcându-l capabil să reacționeze sau să respingă stimulii. O dată ce stimulul dispare, axa H.P.A. revine la homeostază. Oamenii depresivi tind să manifeste hiperactivitate în axa H.P.A. și o incapacitate a axei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să respingă stimulii. O dată ce stimulul dispare, axa H.P.A. revine la homeostază. Oamenii depresivi tind să manifeste hiperactivitate în axa H.P.A. și o incapacitate a axei H.P.A de a reveni la funcționarea normală anterioară apariției stimulului. În schimb, excesul de hormoni produși de activitatea intensă a H.P.A. pare să aibă un efect de inhibare a receptorilor de monoamine. Un exemplu de dezvoltare a depresiei este că oamenii expuși la stres cronic pot avea sisteme neuroendocrine deficitar reglate. Apoi, când acești indivizi
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
se ameliorează simptomele depresiei în doar câteva zile . Expunerea la lumină puternică poate ajuta la diminuarea tulburărilor afective sezoniere prin reglarea ritmurilor circadiane. Ritmul circadian este ciclul biologic natural al activităților care se repetă la 24 de ore. Producerea unor hormoni și neurotransmițători diferă în cursul zilei în funcție de ritmul cicardian. Acest ritm este reglat de ceasul intern biologic dar poate fi afectat de stimuli de mediu, incluzând lumina. La pacienții cu depresie acest ritm este dereglat. Terapia prin lumină poate regla
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]